Școala de vară Arhitectura GPMh a ajuns, în 2022, la cea de-a șasea ediție, invitând elevi din comunitățile locale ale Geoparcului Platoul Mehedinți, alături de un grup de studenți sosiți aici din toate colțurile țării, la o experiență de două săptămâni care conectează cercetarea pe teren cu designul și arhitectura și patrimoniul local cu soluții creative de a-l aduce în actualitate.

Proiectul “Curtea lui Pherekyde” propune o intervenție curatorială în curtea interioară a blocului Pherekyde prin care asociația Euxine – Societatea Utopică a artelor din jurul Mării Negre propune publicului bucureștean rememorarea unuia dintre cele mai ambițioase proiecte urbanistice de la începutul secolului al XX-lea.

Text: Constantin Goagea

Clădirii i se zice așa:

4 bujii
O încântătoare și minunată piesă de arhitectură pop, cea mai mare și mai intensă supersculptură de la Statuia Libertății încoace pe care o rivalizează.

„Ca artist, trebuie să am curaj. Cred că e nevoie de mai mult curaj să creezi lucruri menite să dispară decât să o faci ca să rămână.“ – Christo

Text: Mugur Grosu
Foto: Petre Dalea, Mugur Grosu

Text: Ștefan Ghenciulescu

Acum douăzeci de ani mi-am început în mod oficial munca în echipa de conducere a acestei reviste. Bine, pe atunci se chema altfel și avea alt statut, dar tot o publicație independentă era. Când zic echipă de conducere, mă bufnește puțin râsul, pentru că acea echipă însemna și redacția la acel moment, ba chiar și designul. Până prin 2004, tot aceiași trei oameni – Cosmina, Constantin și cu mine – făceau și marketingul (adică banii din publicitate), și distribuția cu rucsacul.

Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandru Oglindă 

6 francezi coboară din avion și se lipesc de niște suporteri cu gândul că îi vor duce la stadion. Ajung la o terasă din Centrul Vechi unde ceilalți se pun pe băut. Trec niște beri până se prind că ăia nu erau maghiari, ci ucraineni și că ceea ce credeau că e Budapesta era, de fapt, o capitală care-și închipuise cândva c-ar fi Micul Paris

– omagiu bunicului meu, Antonie Beșliu (30.09.1935 -06.05.2018) –

Text: Alexandru Cristian Beșliu / Imagini: Arhiva Antonie Beșliu

Acest articol e prilejuit de Dosarul Ceilalți Arhitecți, din Zeppelin #150, cu referire la non-arhitecții consacrați prin practică drept arhitecți sau, de ce nu, viceversa.

Intro:

Nu sună prea profesional, știm, dar pur și simplu nu am găsit niciun termen acoperitor pentru „imobil de locuințe colective cu un număr redus de unități”. Vila urbană se apropie cel mai mult de subiect, însă, pentru multă lume, vila urbană e neapărat o clădire izolată, de obicei beneficiind și de propriul teren.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Ștefan Tuchilă

Una dintre cele mai de răspândite (și groaznice) confuzii valorice din societatea noastră este, cred,cea dintre „frumos”, nou sau în stare bună, pe de o parte, și urât, vechi, în stare proastă, pe de alta. Mă refer aici în primul rând la arhitectură și oraș.

Kunsthalle Bega, în colaborare cu Galeria Sector 1 aduce la București, într-o formulă extinsă, expoziția „Sensul sculpturii”, deschisă inițial în spațiul său din Timișoara – pe care Ștefan Ghenciulescu l-a vizitat toamna trecută și despre care a scris un articol în revista Zeppelin #160. Îl publicăm și aici, în avampremiera expoziției din București

Aceasta a fost ideea comună care a reieșit din cele 10 teme diferite de discuție și 13 episoade ale primului sezon din Urboteca Podcast.

În 2019 am realizat expoziția „Uranus Acum” despre proiectele urbane megalomane ale lui Nicolae Ceaușescu. Ne-am concentrat pe cartierul Uranus din București, aproape complet distrus și locul unde s-a înălțat sinistra Casă a Poporului