Cutia cu articole

Text: Andrei Răzvan Voinea, Irina Calotă

Parcelări istorice și comunități de vecinătate

Chiar dacă în ultimii ani au fost elaborate din ce în ce mai multe studii dedicate diverselor aspecte legate de istoria urbană românească, în continuare există subiecte care sunt prea puțin cercetate sau care nu beneficiază de o perspectivă comprehensivă de abordare. Tema istoriei locuirii bucureștene de masă a început să își facă simțită prezența în din ce în ce mai multe studii recente, care au puterea de a decela file importante ale evoluției orașelor și societății.

Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandra Savu, Dorothee Hasnaș, Mugur Grosu

Acum șapte ani, într-o discuție cu arhitectul Peter Bishop, fost director al Agenţiei de Dezvoltare din Londra, care-și lansa cartea Temporary City, l-am întrebat dacă există loc pentru poezie în marile oraşe. Sigur, mi-a zis, și mi-a povestit despre arhitectul Jaime Lerner, ajuns primar al oraşului brazilian Curitiba

Silvia Niculae este elevă în ultimul an la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din București, unde coordonează clubul de film CineHub Tonitza, la care sunt proiectate filme documentare din videoteca One World Romania la Școală și sunt dezbătute subiecte de actualitate legate de drepturile omului. Acum se pregătește, tot prin One World Romania la Școală, să organizeze, împreună cu alți 30 de liceeni din țară, a treia ediție a festivalului AdDoc, primul si singurul festival de film documentar organizat de licee în școlile lor. Ne-a propus acest text „la cald”, scris în noaptea de 15 aprilie, când catedrala Notre-Dame era distrusă de un incendiu devastator.

Text: Mugur Grosu

Există fraze muzicale sâcâitoare ca niște muște, care-ți tot sună-n cap, oricât ai încerca să le-alungi revin iar și iar să te bâzâie, fără să te poți ajuta cu un plici. Fraza din titlu e din aceeași sămânță, îmi revine periodic în minte ca musca și nu-mi dă pace, nu găsesc pliciul. A-nceput cu câțiva ani în urmă când, făcând ordine printr-o cutie plină cu dischete și alte antichități digitale am descoperit un CD de care nu-mi aminteam nimic și pe care scria doar, cu marker negru, ZEUS.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Farmecul, problemele și potențialul mahalalei. Densificarea într-un mediu fragil

Să vă spun o poveste despre școala de arhitectură și mahala. Acum câțiva ani, printr-o alegere foarte inspirată a departamentului, atelierul anului 2 de la Universitatea „Ion Mincu” a avut amplasamentele ambelor proiecte din primul semestru în cartierul Andronache, către marginea din nord-est a Bucureștiului. O mahala istorică, dacă vreți, adică o rețea (în cea mai mare parte ortogonală) de străzi de pe la începutul secolului al X-lea, cu loturi înguste și adânci, construite în timp cu case-vagon; un amestec între rural și urban, de fapt un rural mai dens

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Georgiana Ghenciulescu, Ștefan Ghenciulescu

Nu, nu am plâns la expoziție. Doar așa puțin, la final, când, după un parcurs de tip „silent disco”, în care fiecare vizitator era practic singur cu muzica din căștile wireless și exponatele, ajungeai într-o cameră mare, rotundă, unde, pe un ecran circular rula în buclă sfârșitul unuia din ultimele concerte, inclusiv cu David Gilmour mulțumind publicului – cel de atunci și cel dintotdeauna.

Ce s-ar face studenții de la arhitectură fără planurile și machetele lui Junya Ishigami? Greu de văzut un juriu de școală în care să nu recunoști modelul – desene detaliate, delicate și transparente, machete eterice care combină abstracțiunea și esențializarea cu naturalismul.

Text & foto: Mugur Grosu

Toamna care-a trecut, la invitația companiei elvețiene Geberit, care sponsorizează expoziția Victor Papanek – The Politics of Design, de la Vitra Design Museum, am călătorit în Basel și Weil am Rhein, vizitând două țări în două zile, Elveția și Germania.

Text & foto: Ștefan Ghenciulescu

Ce faci când ai o școală cu mulți copii (clasele I–XII) și cu puțin spațiu de joacă și sport în cele două curți de recreație? Simplu: transformi curtea din față în parcare pentru profesori. În mod oficial, cu locuri marcate frumos, cu vopsea. Copiii se pot juca în continuare, ce-i drept, însă așa, mai sportiv, strecurându-se printre mașini.

„I don’t want to know what this thing is all about.” – Mårten Spångberg

În cadrul eXplore festival #13, desfasurat la WASP între 6 și 20 octombrie 2018, coregraful Mårten Spångberg a pus în scenă „Digital Technology” – un performance care a inspirat reflectările următoare.

Text: Cosmina Goagea

Foto: Joachim Engelstad

Un oraș mare este mai rapid decât oamenii iar proiectele de arhitectură sunt mai încete decât tehnologia. Evident, economia actuală produce o mare nedreptate socială. Urgențe de toate felurile condensează timpul astfel încât criza devine normă, lumea este pe zi ce trece mai aglomerată și mai fierbinte. O generație de oameni care nu lucrează pentru un viitor îndepărtat, ci pentru unul care e deja aici, încearcă să schimbe din mers modul de a trăi în oraș, paradigma și democrația.

Text, foto: Ștefan Tuchilă

Există foarte mulţi oameni care, sunt convins, cred că au înţeles sau descifrat Parisul după o săptămână de fugit din obiectiv în obiectiv, plimbat pe străzile înguste din centru, bulevardele ordonat desenate de Haussmann sau o croazieră pe cheiurile Senei. Şi aceştia au parţial dreptate, Parisul oferă la suprafaţă o imagine relativ unitară, care te poate convinge după vizita sumară că ai reuşit să-l înţelegi.