Text: Corina Laza
Foto: Delfino Sisto Legnani and Marco Cappelletti © OMA
Am vizitat clădirea în toamnă, însă am scris acest reportaj în perioada de isterie marcată de Black Friday și Crăciun: un context bun pentru un articol despre noul centru comercial de lux, instalat savant de OMA în clădirea-monument istoric ce marchează discret, de aproape 800 de ani, fundalul podului Rialto.
*Il Fondaco dei Tedeschi, așezată lângă Podul Rialto pe Grand Canal
Black Friday e expresia pură, la limita caricaturii, a ideii de comerţ în secolul 21 . În esenţă, avem de-a face cu o avalanşă de publicitate vulgară şi agresivă ce anesteziază simţurile şi-l dirijează pe cumpărător într-un univers de consum inutil. Majoritatea centrelor comerciale de astăzi urmăresc acelaşi principiu: un spaţiu închis parazitat de publicitate hipnotizantă, construit pentru a obtura reperele exterioare în favoarea unui circuit orientat spre nevoi induse şi risipă.
Pentru ca totul să fie perfect, consumatorii principali dictează tendinţele. Chiar şi marile magazine de tradiţie din Paris (Le bon Marché, Printemps, Galleries La Fayette), precursoare ale mallurilor, s-au aliniat cu gusturile celor mai generoşi clienţi, de regulă turiști chinezi şi ruşi din clasele superioare. Schimbarea e evidentă, imaginea extrovertită a luxului ostentativ e promovată fără distincţie.
*Pictură de Giovanni Antonio Canal (Canaletto), 1727
Introducerea unui mare magazin în țesutul venețian poate părea o agresiune din aceeași categorie cu pacheboturile-gigant sau a altor invazii la scară mare care agresează orașul. Cred însă că, pornind de la tema dată, OMA reuşeşte cu Fondaco dei Tedeschi un pariu neaşteptat. În contratimp cu tendinţele pieţei şi cu ideea de loc pseudo-urban autist și strict dedicat consumului, biroul olandez propune un spaţiu comercial subordonat spaţiului public şi arhitecturii. Nu putem însă aduce elogii arhitecților, fără a trasa contextul şi mai ales programul care au permis experimentul reuşit de astăzi.
Construită iniţial în 1228, reconstruită în 1506 în urma unui incendiu, FDT a fost, iniţial, un depozit şi o piaţă pentru negustorii germani, o vamă în timpul lui Napoleon şi o poştă în perioada fascistă, care a fost marcată de o consolidare parţială în beton.
*reconstruirea bolților logiei, anii ’30
*birourile de telegraf, cu grinzi aparente din beton, 1940
Clădirea, declarată monument istoric în 1987, este un amestec remarcabil de istorie şi tradiţie mercantilă, dar și de intervenții masive, la mare distanță de prezervarea cvasitotală pe care o asociem de obicei cu Veneția.
Statutul protejat a limitat considerabil intervenţia ulterioară, dar şi schimbarea destinaţiei. Priorităţile impuse de program au fost protejarea faţadelor interioare şi exterioare a materialelor de origine, restaurarea pieţei centrale, dar și dezvoltarea unui parcurs în coerenţă cu noua funcţiune și a unui vocabular coerent şi discret pentru promovarea spaţiilor comerciale.
*Diagramă de circulații la parter
OMA propune o serie de gesturi strategice. Sunt astfel create spaţii de distribuţie verticală în interiorul tramei existente. Piața centrală este reinventată prin integrarea unor accese suplimentare. Aceste două măsuri, la care se adaugă spectaculoasa terasă panoramică de pe acoperiș, produc de fapt un nou parcurs public.
*Galerii, sistemul de goluri noi
Galeria centrală a fost reabilitată cu grijă, iar goluri verticale în poziții atent urmărite deschid perspective noi în interiorul clădirii.
Un tavan casetat vitrat, ce se joacă cu referințele istorice, aduce lumină în curte şi permite folosirea spațiului de sub pavilionul acoperișului, ce a fost desfăcut și remontat în noua configurație.
Rezultatul e demn de un decor de teatru atemporal: un spaţiu fluid, dezvoltat în jurul atriumului central marcat de arcade repetitive din piatră, fundalul din stucco, solurile în mozaic turnat, plafoanele din lemn şi decupajele discrete ce amintesc de liniile lui Carlo Scarpa.
Sigur, suntem departe de subtilitatea şi fineţea reabilitărilor lui Scarpa, dar experienţa Fondaco Dei Tedeschi e remarcabilă prin consolidarea unui parcurs public ce alimentează întreaga clădire și prin modul generos de a expune clădirea istorică cu toate straturile ei, un spectacol neperturbat de spaţiile comerciale, ce sunt subordonate tramei originale a clădirii.
Noul proiect pare să reabiliteze complicitatea dintre clădire şi oraş prin dezvoltarea unui parter deschis şi traversant, protejarea ferestrelor existente ce deschid noi perspective către ţesutul urban veneţian şi prin crearea unui punct de observaţie pe acoperiş.
Când luxul se grefează discret pe trama clădirii istorice, pierdem reperele standardizate ale marilor branduri (publicitate, firme luminoase, design tip) pentru a câştiga un parcurs contemplativ la limita dintre muzeu şi spaţiu comercial.
Departe de stilul vulgar tradiţional al centrelor comerciale, descoperim o amenajare subtilă ce promovează istoria bogată a clădirii.
Info & credite
DE PROIECTE
Il Fondaco dei Tedeschi
Client: Edizione S.r.l.
Loc: Sestiere San Marco, 5339-5349, 5562
Program: 9000 de mp de magazin universal și spațiu public
Parteneri: Rem Koolhaas, Ippolito Pestellini Laparelli
Responsabili de proiect: Francesco Moncada, Silvia Sandor
Concept
Asociat: Ippolito Pestellini Laparelli
Echipă: Marco De Battista, Andrew Chau, Paul Feeney, Alice Grégoire, Ricardo Guedes, Kenny Kim, Andreas Kofler, Kayoko Ota, Pietro Pagliaro, Miriam Roure Parera, Carlos Pena, Ciprian Rasoiu, Agustín Pérez Torres
Dezvoltarea proiectului
Responsabili de proiect: Francesco Moncada, Silvia Sandor
Echipă: Giacomo Ardesio, Paul Feeney, Alice Grégoire, Ricardo Guedes, Giulio Margheri, Pietro Pagliaro, Cecilia del Pozo, Ciprian Rasoiu, Jan de Ruyver, Miguel Taborda
Execuție
Responsabiul de proiect: Silvia Sandor
Echipă: Aleksandar Joksimovic, Leonardos Katsaros, Francesco Moncada, Federico Pompignoli
Colaboratori
Expert în restaurare: TA Architettura S.r.l.
Structură: Tecnobrevetti S.r.l.
De acelaşi birou:
O reabilitare industrială provocatoare și spectaculoasă. OMA: Noua Fondazione Prada din Milano
