Cutia cu articole

Când spui București, printre cele mai cunoscute și frumoase zone care iți vor veni în minte este și cartierul Floreasca. În anii din urmă atmosfera din cartier a fost revigorată prin diverse proiecte imobiliare îndrăznețe de refacere a celor mai apreciate clădiri, printre care și Piața Floreasca și platforma Automatica, unde a funcționat în perioada interbelică o hală a producătorului de automobile Ford.

Strada Aviator Protopescu din București. O casă veche, refăcută deja, și în mod dubios. O casă nouă pe baza celor anterioare. Eclectism aproape obligat și o lume cu multe spații și elemente.

Text: Justin Baroncea
Proiect: Justin Baroncea, Dragoș Dragnea
Foto: Radu Malașincu, Andrei Mărgulescu

Proiect: Brandlhuber+ Emde, Burlon; Muck Petzet Architekten
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghinițoiu

Proiect finalist, EU Mies van der Rohe Awards, 2019

Protecție integrată împotrivă poluării aerului

Iarna aceasta, uscată și cu puțin vânt, a dus la vârfuri enorme de poluare în orașele românești. Subiectul a explodat acum, deși trebuie să fim conștienți că problema poluării există deja de multă vreme și e permanentă, indiferent de condițiile meteorologice. Ne otrăvim continuu și nu doar la oraș.

Proiect: JB Arhitectura
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

O parte a unui loc mai mare

Chiar dacă spațiul liber din jurul Bisericii Negre din Brașov arată și este perceput drept o piață – un loc public cu prestanță, deschis în permanență tuturor –, el e, de fapt, proprietatea istorică a Bisericii Evanghelice. Nici nu se cheamă Piața, ci Curtea Johannes Honterus. În perioada timpurie a orașului era, de fapt, o curte închisă

Text : Ștefan Ghenciulescu

Ne-a cucerit pe loc și definitiv.

Eram studenți la atelierul anului I, în 1990, prima generație după Revoluție. Desena de te dădea pe spate, înțelegea în profunzime și era înnebunit după arhitectură, avea răbdare și se vedea cât îi place să predea. Discutând cu el, îți dădeai seama de cultura lui extrem de solidă și nu doar în domeniul său. A, și mai era și un om extrem de drăguț, de cald și de respectuos cu noi toți. Impunea fără a fi sever.

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Daniel Miro

Zona definită de străzile Polonă și Eminescu și Șoseaua Ștefan cel Mare face parte dintr-o parte destul de veche a orașului, cu străzi liniștite, cu arhitectură de tot felul, de la vile impozante și bloculețe simpatice la căsuțe de mahala. Sunt mulți oameni săraci pe acolo, deși compoziția socială se schimbă rapid. Nu are prestigiul și coerența unora dintre cartierele învecinate și, ca atare, nici nu prea conține zone protejate.

Despre carte
Ana Maria Zahariade, Nicolae Lascu

În 1992, cu ocazia expoziţiei centenare Horia Creangă (o expoziţie care, deşi făcută în condiţii „eroice” de mare penurie, s-a bucurat de un succes mult mai mare decât ne aşteptam), scriam în catalog, pe bună dreptate, că tăcerea culturii noastre din jurul arhitecturii şi a marilor arhitecţi este o chestiune care ţine nu numai de modul în care breasla îşi onorează membrii sau de interesul publicului faţă de arhitectură, dar şi de conjunctura politică şi istorică.

Fondator al revistelor Connaisseur (2002) și Vinul.ro (2008), singurele publicații românești dedicate oenologiei , Cezar Ioan a fost martor, și chiar făptuitor al istoriei vinului românesc de după 1990. Activitățile lui au depășit cu mult sfera publicistică: dincolo de redactarea a mii de articole și de degustarea a mii de vinuri, a fost inițiator și coordonator al unor activități educative și campanii care au influențat

Un loc cu probleme, un program cu o încărcătură tehnică dar și emoțională mare, o soluție în mare parte impusă de funcțiune și de planul urbanistic; de obicei, astfel de constrângeri duc la cosmetizare și arhitectură epidermică. Aici autorii au reușit deturnarea problemelor și chiar a „stricării” ideilor lor inițiale pentru a produce o arhitectură deschisă și tonică.

Text : Ștefan Ghenciulescu

Sunt destul de bătrân ca să fi apucat aproape 18 de regim comunist, așa că am amintiri solide despre „party-urile cu contribuție” (cineva dădea casa, ceilalți veneau cu mâncarea și băutura). De ieșit nu aveai unde, muzica ascultată era, în bună parte, interzisă. Așa că ieșeai în oraș la cineva în casă.

Text: Mugur Grosu

Ce poate fi mai reconfortant, când te-ai rătăcit, decât acel reper de pe hartă care-ți indică unde te afli: you are here. Poate doar semnul care-ți indică o destinație. Nu-i de mirare că în 2014 MoMA a achiziționat pentru colecția sa permanentă o reprezentare a simbolului roșu în formă de lacrimă răsturnată, pe care designerul danez Jens Eilstrup Rasmussen îl crease pentru Google Maps.