Asus ZenBook

Edito: 74 de poeţi aproape uitaţi. Şi un memorial aproape invizibil

Text: Mugur Grosu
Foto: Mihnea Ratte, Cătălin Georgescu, Marina Popa, Corina Cimpoieru

Iată un stereotip mirabil: „românul s-a născut poet”. Pucioasa din oraşele noastre mărturiseşte cu totul altceva: nu doar că nu-i loc pentru poezie în ele, dar abia de se mai găseşte loc pentru oameni. Nimic nu stă în calea noilor zei: maşina şi banul; a-i cerceta e o blasfemie, a-i contesta e o apostazie. Şi-apoi, de ce să cârtim: găsim şi poezie un pic. În Constanţa, de pildă, oraşul meu natal, clădit peste cetatea pe care-a făcut-o faimoasă exilatul Ovidius, a răsărit acum un deceniu un monument al vaporeanului necunoscut, care expune elicea unui vapor şi textul: „Om liber, tu vei iubi întotdeauna marea”, o traducere mai lejeră a primului vers din poemul Omul şi marea al lui Baudelaire. Atât s-a putut. Ironic, „ctitorii” monumentului sunt cam toţi acum la pripon sau căutaţi de Interpol. În Capitală stăm ceva mai bine. Întâi de toate, avem două străzi dedicate: Poetului – în Bucureştii Noi, iar Poeziei, între depoul Colentina şi Târnăcopului. Dac-ai sta să crezi harta, poezia şi târnăcopul au, la noi, rang egal. Aiurea. Da-n parcul Kiseleff, uite, ne dedăm chiar risipei: pe soclul statuii lui Omar Khayyam putem citi câteva catrene persane, numite rubaiate. Iar anul trecut, am fost în pragul supradozei poeticeşti: evenimentul Street Delivery a fost dedicat „Poeziei în stradă”. La care-am avut bucuria să particip şi eu, cu două instalaţii de poezie – un joc stradal de puzzle cu poezii caligrafiate pe plăci de ceramică şi o instalaţie suspendată în Piaţeta anglicană – „Cerul poeţilor dispăruţi”, prin care, pentru câteva zile, piaţa a fost însufleţită de poezii.

Anul ăsta, recalibrările impuse de pandemie au scos Street Delivery din centru, activând în schimb multe insule din oraş. Am fost surprins când organizatorii m-au invitat totuşi să gândesc o continuare a instalaţiei de anul trecut, eventual ceva mai durabil. Pentru al doilea an consecutiv, spaţiul din jurul Bisericii Anglicane avea să devină, simbolic, „Piaţeta poeţilor dispăruţi”. După primele vizite-n spaţiu, s-a întrezărit o idee, pentru care l-am cooptat şi pe Justin Baroncea, care urma să se-ntoarcă din Barcelona. Ar fi fost fain, dar planul s-a năruit, căci lui Justin i-a fost impusă izolarea la domiciliu. Poate la anul. M-am întors pe teren, nevoit să gândesc altceva, mai simplu. Tot învârtindu-mă prin piaţă, am rememorat resorturile care-au animat Street Delivery la începuturi: un Plan Urbanistic Zonal – „Traseu Cultural str. Episcopiei, str. Pictor Verona, Grădina Icoanei” – elaborat sub coordonarea lui Şerban Sturdza, aparent asumat de edili, dar blocat etern la faza avizelor. În 2009 un mic segment din PUZ a primit undă verde – reabilitarea Pieţei Bisericii Anglicane, şi acesta ciuntit de-un element esenţial: pietonalizarea străzii Verona între Grădina Icoanei şi parcul Casei Universitarilor. Piaţa e, practic, o mică insulă smulsă maşinilor – o bătălie la baionetă, evidenţiată de bolarzii care o înconjoară. (Asta-n condiţiile în care tot mai multe oraşe din lume renunţă şi la borduri, pentru a le reaminti şoferilor că-s doar musafiri acolo.)

Deşi au doar rolul de a bloca accesul maşinilor, sobrietatea ritmată a prezenţei lor de granit mi-a sugerat camuflarea acestui antagonism şi întoarcerea lor, simbolică, dinspre stradă spre piaţă: dacă le-aş curăţa faţa superioară de vandalizările cu vopsea şi aş lipi peste fiecare câte-un autocolant mat, transparent, cu poezia unui poet dispărut, aş compune un memorial discret, low cost, dedicat poeţilor dispăruţi, care nu doar c-au plecat dintre noi, dar ni se şterg, treptat, şi din memorie; mai puţin poeţii „de manual” şi din programa de Bac, aşadar. Câte-un poet aproape uitat pentru fiecare bolard. Şi multe poete – puţin cunoscute sau evocate doar prin asociere cu scriitorii-majusculă, „de manual”: Claudia Millian Minulescu, Agatha Vasiliu-Bacovia, Iulia Hasdeu, Maria Banuş sau, da, Veronica Micle – cu o „replică” la Luceafărul chiar modernă. Sau poeţii avangardei istorice, evocaţi de regulă frugal şi în turmă.

M-au captivat egal şi partea frumoasă a selecţiei lor, şi cea murdară, cea a paradirii mâinilor cu solvenţi, a frecuşului şi neutralizării diferitelor tipuri de vopsea adunate acolo cu anii. Şi micile reparaţii, precum replantarea unui stâlp secerat de-o maşină.

 

*mici reparații (înainte și după)

 

Pentru „trecerea pe curat” a celor 74 de texte le mulţumesc Corinei Cimpoieru şi Alexandrei Dincă: minuţiozitatea lor a făcut intervenţia şi mai discretă.

 

 

Dacă treci repede prin piaţetă, posibil să nici nu observi schimbarea, aşa că am primit şi mustrări pentru exces de… discreţie sau pentru că textele se citesc greu. Mărturisesc: mai important decât invitaţia la lectură mi s-a părut să transmit senzaţia dispariţiei iminente, aceea că textele se sting sub ochii tăi. Şi-am vrut ca cititorii să facă, involuntar, o mică reverenţă în faţa fiecărui poet pe care se opresc să-l citească.

 

 

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:

 

Zeppelin #158 (ediția de vară, 2020), în format de album de 224 de pagini, va fi disponibilă în curând în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau va poutea fi comandată online pe site-ul nostru, la prețul de 28 de lei, căci vom prelua noi costurile de transport pentru toate livrările interne.

Sau puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, aici.

1