Dosar Zeppelin #151: La margine. Consolidare, acupunctură, experiment

Intro: Ștefan Ghenciulescu

Ne place centrul, unde pare că se întâmplă tot, unde se adună energiile, se întâlnesc drumurile, ai totul la îndemână. Sau (și) ne place afară, în natură (sau ce o mai fi natura azi), unde sperăm să respirăm în voie, să ne liniștim, scăpăm de toate. Între ele? E mai complicat.

O casă care se mișcă pe verticală. ADN BA: Imobil de locuințe, strada Occidentului, București

Semi-niveluri, camere de un etaj și jumătate, locuri multe și complexe; lumină, o fațadă care reproduce secțiunea, o locuire bogată nu doar în metri pătrați, ci și în valoare spațială: ultimul bloc terminat al celor de la ADN BA se leagă de cultura locuirii din oraș, dar e și unul dintre cele mai inovative proiecte de locuințe din România.

De la proiect studențesc la operație reală. Experiența Piscu

Text: Ștefan Ghenciulescu, Cosmin Pavel, Mihnea Simiraș

Când am ales satul Piscu drept loc pentru primul proiect din anul II, nu ne imaginam deloc că o să ajungem să lucrăm (împreună cu studenții) la un proiect pentru o construcție concretă. Ne doream un exercițiu academic concentrat pe apropierea de o tradiție modestă și pe felul în care poți să intervii ca arhitect într-un loc fragil.

Cultură instant. Și totuși, și ceva în plus. Despre Louvre Abu Dhabi

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto și cercetare la fața locului: Laurian Ghinițoiu

E foarte greu să vorbești într-o revistă de arhitectură despre acele”instant icons” produse de către starhitecți, imediat și apoi îndelung mediatizate. Avalanșa de imagini creează saturație, și pe cât de ușor sunt recunoscute, pe atât de puțină răbdare mai aure lumea să mai afle ceva sau să le analizeze.

MATER. Biblioteca cu mii de materiale pentru arhitectură și construcții. În București

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: IGU

Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la tot felul în care funcționează Nod makerspace este felul în care se combină și echilibrează o viziune urbană, socială, culturală și de design entuziastă și autentică cu un spiritul antreprenorial sănătos. Astăzi, tot discursul despre hub-uri, creativi (mă întreb cine dintre noi mai suportă acest cuvânt), cultură alternativă, sustenabilitate, a fost în mare măsură deturnat în scopuri strict comerciale. O nouă limbă de lemn, mai ales prezentă în publicitate și PR exprimă această acaparare.

Sandwich. De la reziduu la loc pentru artă

Text intro: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Dan Vezentan & Sandwich

Un loc improbabil pentru artă: un rest de spațiu, la un capăt de lume.

Combinatul Fondului Plastic nu este așa de departe de centru, și nici nu e așa de inaccesibil – deși ai de mers puțin până la stații de transport în comun, și ceva mai mult până la metrou.

O piele de calitate. Trei proiecte. Brenac & Gonzalez & Associés: detalii de fațadă

Texte: Brenac & Gonzalez & Associés
Text intro: Ștefan Tuchilă, Ștefan Ghenciulescu
Foto: Ștefan Tuchilă, Sergio Grazia

În acest articol vorbim ceva mai puțin despre clădiri în general și mai mult despre fațade. Pielea construcției – solidă, opacă, poroasă, deschisă, transparentă, cu goluri mari sau mici, cu loggii, cu structură sau foarte autonomă, cu balcoane, logii, verande și obloane – a fost dintotdeauna un element arhitectural fundamental. Astăzi este probabil piesa principală a conceptului de sustenabilitate.

Orașul de la sat. Operațiunea Kanaal, Wijnegem, Belgia

Foto: Jan Liégeois

Un investitor mai puțin obișnuit – colecționarul Axel Vervoordt. Artă și dezvoltare imobiliară. Un fost sit industrial aflat la periferie. Recuperare, densificare și urbanizare ca antidot la demolare și lăbărțare suburbană. Amestec de funcțiuni și tipologii. Viziune, masterplam, trei birouri de arhitectură și unul de peisagism. A, și o operă a unui mare artist ca semn și primă acțiune a proiectului.

Edito: De ce avem nevoie de concursuri de arhitectură. Chiar şi aceia dintre noi care nu participă la concursuri

Text: Ştefan Ghenciulescu

Două întâmplări au declanşat acest text (pe lângă că e vorba de o problemă gravă şi veche).

Una dintre ele are legătură cu această ediție Zeppelin (#148, decembrie 2017 – februarie 2018) , unde absolut fără nicio premeditare s-au adunat mai multe materiale legate într un fel sau altul de subiect. Sunt articole directe despre concursuri – „Prototip pentru comunitate” sau etapa europeană a LafargeHolcim Awards, dar şi indirecte, despre lucrări foarte bune, rezultate din câştigarea unui concurs.

Arhitectura bună vinde, dar arhitecții nu știu să se vândă bine.

Interviu cu Georgian Marcu, director al firmei imobiliare Green Angels

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu, Lucian Bugnariu Studio

L-am cunoscut pe Georgian prin colegii noștri de la ADN BA, pentru că el s-a ocupat de majoritatea clădirilor de apartamente pe care aceștia le-au proiectat.

Edito: Roşia Montană, din nou. Despre acţiunile de la faţa locului.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: A.R.A. – Arhitectură. Restaurare. Arheologie, Vlad Petri, Cătălin Georgescu, Ștefan Bâlici

E mare supărare acum, pentru că guvernanţii noştri dau semnale din ce în ce mai numeroase şi mai clare că se doreşte reluarea, într o formă sau alta, a sinistrului proiect de minerit. Și a altora, de care se vorbeşte mult mai puţin. Ne indignăm (în mod destul de pasiv şi în număr limitat, ce i drept), dar responsabili suntem şi noi.

Palazzo. ADN BA: Bloc de locuințe, strada Londra, București

Proiect: ADN BA
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

E un mare privilegiu să intervii ca arhitect în cartierele-grădină din Nord. Nu pentru că e o parte de lux a orașului – luxoasă e și suburbia sălbatică din Pipera–Voluntari –, ci pentru că zona extrem de valoroasă și de coerentă era deja aproape terminată înainte de război. Ce mai rămăsese a fost umplut: într-un regim politic sinistru însă cu o arhitectură destul de decentă și apoi în 1990, în condiții de libertate, dar într-un mod brutal. Nu prea mai sunt loturi libere, iar răspunderea e chiar ușor înspăimântătoare.

Sari la conținut