BAUBAU / Bauhaus 100 București

Organizatori: Goethe-Institut, Zeppelin, Stardust Architects

Intro: Brîndușa Tudor, Anca Cioarec, Ștefan Ghenciulescu

Cu ocazia centenarului Bauhaus, Institutele Goethe din întreaga lume au organizat programe speciale; au adus expoziții, filme, conferențiari etc., dar au și organizat cam peste tot propriile lor evenimente, în colaborare cu organizații locale:

#30. Arhitectură în România, 1989-2019. Un număr special Zeppelin.

Coordonator dosar: Ștefan Ghenciulescu

Zeppelin #155 (ediția de toamnă 2019). Un album de 248 de pagini, în 8 capitole, aproape 100 de proiecte.

Ne gândeam de mult, mai precis cam din 2009, să scoatem o carte cu arhitectura posttotalitară de pe la noi. Am ezitat, printre altele, și pentru că eu, personal, nu sunt mare fan de aniversări, dar și pentru că, și la 20 sau 25 de ani de la marele viraj, lucrurile nu păreau cumva așezate. Iată că se fac însă 30 de ani – o generație convențională.

Casa Nădășan, Cluj

Proiect: Miklós Péterffy
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Balázs Danyi

Dacă nu vrei să stai neapărat în centru și bugetul ți-o permite, Dealul Cetățuia e probabil cartierul ideal în Cluj: e în oraș, deci accesibil și totuși izolat, e pitoresc, verde și priveliști fabuloase. În mod evident, aceste calități au și dus la ocuparea lui din ce în ce mai intensivă, cu vile și blocuri complet ieșite din scara locului.

STARH: Casa-vagon a Ordinului. Sediul Filialei OAR București

Proiect: Starh
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Radu Malașincu

 

Puțin context. Buna practică, deschiderea și patrimoniul modest

Domnul nostru din podul casei. Biserica ascunsă din Amsterdam

Reportaj: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Arjan Bronkhorst, Georgiana Ghenciulescu

Titlul de mai sus nu este o metaforă jurnalistică, ci chiar numele celui de-al doilea cel mai vechi muzeu din Amsterdam (după Rijksmuseum), stabilit în secolul XIX într-o casă foarte specială de secol XVII: locuința unui burghez bogat din epoca de aur a Amsterdamului, are ca punct culminant și ascuns o biserică. Nu e o capelă domestică, ci o biserică publică, cu altar, amvon, orgă, galerie la etaj, bolți, statui, bănci și locuri de stat pentru circa 150 de persoane și așa mai departe: un exemplu unic de spațiu public și loc sacru integrat cu bună știință unei locuințe civile.

Cum să urbanizăm periferia. Mahalale, suburbii și New York-ul la 1811

Text: Ștefan Ghenciulescu

Farmecul, problemele și potențialul mahalalei. Densificarea într-un mediu fragil

Să vă spun o poveste despre școala de arhitectură și mahala. Acum câțiva ani, printr-o alegere foarte inspirată a departamentului, atelierul anului 2 de la Universitatea „Ion Mincu” a avut amplasamentele ambelor proiecte din primul semestru în cartierul Andronache, către marginea din nord-est a Bucureștiului. O mahala istorică, dacă vreți, adică o rețea (în cea mai mare parte ortogonală) de străzi de pe la începutul secolului al X-lea, cu loturi înguste și adânci, construite în timp cu case-vagon; un amestec între rural și urban, de fapt un rural mai dens

Arhitecți de vise. În jurul expoziției “Pink Floyd. Their Mortal Remains”

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Georgiana Ghenciulescu, Ștefan Ghenciulescu

Nu, nu am plâns la expoziție. Doar așa puțin, la final, când, după un parcurs de tip „silent disco”, în care fiecare vizitator era practic singur cu muzica din căștile wireless și exponatele, ajungeai într-o cameră mare, rotundă, unde, pe un ecran circular rula în buclă sfârșitul unuia din ultimele concerte, inclusiv cu David Gilmour mulțumind publicului – cel de atunci și cel dintotdeauna.

Casa neagră din Primăverii. Muzeul de Artă Recentă, București

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

România duce o lipsă cruntă de muzee. Nu doar că nu prea se fac muzee noi, dar peste 100 de muzee sau case memoriale au dispărut în ultimii 20 și ceva de ani, mai ales prin retrocedări (și prin dezinteresul autorităților de a le achiziționa). În aceste condiții, un muzeu nou, și mai ales un muzeu de artă modernă și contemporană e un eveniment. Dacă apare și arhitectura adevărată acolo, cu atât mai bine.

Edito: Mașina pe școală sau despre acapararea spațiului

Text & foto: Ștefan Ghenciulescu

Ce faci când ai o școală cu mulți copii (clasele I–XII) și cu puțin spațiu de joacă și sport în cele două curți de recreație? Simplu: transformi curtea din față în parcare pentru profesori. În mod oficial, cu locuri marcate frumos, cu vopsea. Copiii se pot juca în continuare, ce-i drept, însă așa, mai sportiv, strecurându-se printre mașini.

Dosar Zeppelin #151: La margine. Consolidare, acupunctură, experiment

Intro: Ștefan Ghenciulescu

Ne place centrul, unde pare că se întâmplă tot, unde se adună energiile, se întâlnesc drumurile, ai totul la îndemână. Sau (și) ne place afară, în natură (sau ce o mai fi natura azi), unde sperăm să respirăm în voie, să ne liniștim, scăpăm de toate. Între ele? E mai complicat.

O casă care se mișcă pe verticală. ADN BA: Imobil de locuințe, strada Occidentului, București

Semi-niveluri, camere de un etaj și jumătate, locuri multe și complexe; lumină, o fațadă care reproduce secțiunea, o locuire bogată nu doar în metri pătrați, ci și în valoare spațială: ultimul bloc terminat al celor de la ADN BA se leagă de cultura locuirii din oraș, dar e și unul dintre cele mai inovative proiecte de locuințe din România.

De la proiect studențesc la operație reală. Experiența Piscu

Text: Ștefan Ghenciulescu, Cosmin Pavel, Mihnea Simiraș

Când am ales satul Piscu drept loc pentru primul proiect din anul II, nu ne imaginam deloc că o să ajungem să lucrăm (împreună cu studenții) la un proiect pentru o construcție concretă. Ne doream un exercițiu academic concentrat pe apropierea de o tradiție modestă și pe felul în care poți să intervii ca arhitect într-un loc fragil.

1