Larix Studio: Reabilitarea unei locuinţe din satul Remetea

O casă țărănească interbelică suferise alterări importante în anii’70. Modernizarea de acum readuce o identitate pierdută, iar elementele contemporane sunt cele strict necesare și foarte discrete.

Edito: Casa din casă și casa de afară

Text: Ștefan Ghenciulescu

Acum o lună, Claudiu Cobilanschi și echipa Salonului de Proiecte m-au invitat la o discuție despre arhiva lui Mihai Oroveanu[1]. Evident, am vorbit puțin înainte de discuția înregistrată. Și, la un moment dat, Claudiu, care e artist, îmi zice ceva

Steampunk de București. ADN BA: Ansamblu de locuințe Urban Spaces 2 / Mumuleanu

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Daniel Miroțoi, Mihai Rotaru

Când zicem steampunk, ne vine în minte amestecul de secol XIX cu SCI-Fi

Educație prin desen. Școala italiană

Text: Ștefan Ghenciulescu, în colaborare cu Magdalena Nicola

Desenele din acest articol îi aparțin lui Nicole, elevă în clasa a VI-a la un liceu din Bergamo. Sunt, de fapt, teme pentru acasă la materia „Istoria Artei”. Disciplina și exercițiile nu sunt gândite pentru școli de artă, ci pentru toți copiii – la fel cum cu toții trebuie să învețe matematică, științele naturii și literatură.

Dosar Zeppelin #158: DESEN

Intro

Text: Ștefan Ghenciulescu

La început ne gândeam la un dosar despre imagine. Un subiect enorm, cum ne-a devenit repede clar. Chiar şi dacă te-ai limita la fotografia de arhitectură, te-ai împotmoli repede. Mai ales astăzi, în era arhitecturii de instagram, când imaginea digitală devine mai importantă decât cea reală, în care se fac deja clădiri şi se amenajează locuri ca să arate bine pe mobil. Pierderea corporalităţii, neglijarea celorlalte aspecte senzoriale ale arhitecturii devin un subiect în sine.

Art Deco de secol XXI. Miklós Péterffy: Casa PJ, Cluj

E greu în general să reabilitezi opere moderniste, echilibrând intervențiile inevitabil radicale cu respectul față de opera colegilor (sau chiar a maeștrilor) tăi. Cum procedezi însă cu modernismul minor, (semi)vernacular, fără mare valoare istorică, dar plin de farmec și de probleme? Miklós Péterffy a ales să lucreze în spiritul ce a generat proiectul vechi mai degrabă decât în prezervarea cu orice preț a substanței construite.

Edito: La școală în vremea virusului

Text: Ștefan Ghenciulescu

Învățând din mers

Spaimă și tristețe, desigur, ca la toată lumea. Dar și entuziasm (mult) și pricepere (relativă). Bricolaj balcanic și internet legat cu sârmă.

Dealul din case: Lobe Block, Berlin

Proiect: Brandlhuber+ Emde, Burlon; Muck Petzet Architekten
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Laurian Ghinițoiu

Proiect finalist, EU Mies van der Rohe Awards, 2019

Restaurare și amenajare, cafenea CH9, Brașov

Proiect: JB Arhitectura
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

O parte a unui loc mai mare

Chiar dacă spațiul liber din jurul Bisericii Negre din Brașov arată și este perceput drept o piață – un loc public cu prestanță, deschis în permanență tuturor –, el e, de fapt, proprietatea istorică a Bisericii Evanghelice. Nici nu se cheamă Piața, ci Curtea Johannes Honterus. În perioada timpurie a orașului era, de fapt, o curte închisă

In memoriam Zeno Bogdănescu (1955-2020)

Text : Ștefan Ghenciulescu

Ne-a cucerit pe loc și definitiv.

Eram studenți la atelierul anului I, în 1990, prima generație după Revoluție. Desena de te dădea pe spate, înțelegea în profunzime și era înnebunit după arhitectură, avea răbdare și se vedea cât îi place să predea. Discutând cu el, îți dădeai seama de cultura lui extrem de solidă și nu doar în domeniul său. A, și mai era și un om extrem de drăguț, de cald și de respectuos cu noi toți. Impunea fără a fi sever.

Un bloc, 14 case. ADN BA: imobil de apartamente, str. Dragoș Vodă, București

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Daniel Miro

Zona definită de străzile Polonă și Eminescu și Șoseaua Ștefan cel Mare face parte dintr-o parte destul de veche a orașului, cu străzi liniștite, cu arhitectură de tot felul, de la vile impozante și bloculețe simpatice la căsuțe de mahala. Sunt mulți oameni săraci pe acolo, deși compoziția socială se schimbă rapid. Nu are prestigiul și coerența unora dintre cartierele învecinate și, ca atare, nici nu prea conține zone protejate.

Petreceri în apartament. Înainte și (puțin) după 1989.

Text : Ștefan Ghenciulescu

Sunt destul de bătrân ca să fi apucat aproape 18 de regim comunist, așa că am amintiri solide despre „party-urile cu contribuție” (cineva dădea casa, ceilalți veneau cu mâncarea și băutura). De ieșit nu aveai unde, muzica ascultată era, în bună parte, interzisă. Așa că ieșeai în oraș la cineva în casă.

Sari la conținut