Cutia cu articole

Circulă pe net o reclamă pentru un ansamblu reziden­ţial în lucru din Bucureşti: o incintă de blocuri mai în­alte şi mai urâte, şi mai înghesuite decât în ultimii ani ai lui Ceauşescu, şi, în mijlocul său, o parcare multi­etajată deschisă, foarte apropiată de apartamente. Nu v‑o putem arăta (copyrigh, deh), dar o găsiţi sigur. Hint: Maniu.

La fel și deloc la fel

Text: Ștefan Ghenciulescu

Există birouri (cu nume sonore!) care evoluează frenetic. La bază stau dorința de a fi în pas cu vremurile și de a răspunde noilor situații și mijloace, frica legitimă de a se cantona într-un stil însă, de multe ori, și obsesia de a rămâne vizibil și relevant, la modă, de a nu-și pierde locul pe podium.

Dar există și extrema cealaltă

Un ansamblu funcţional complex care aduce energie în centrul istoric al oraşului post‑industrial german Oberhausen şi unde se combină agricultura urbană, birourile şi un traseu.

Sfinții Voievozi este o stradă liniștită din zona centrală a Bucureștiului, ascunsă într-un patrulater definit de bulevarde importante: Calea Victoriei, bulevardul Buzești-Berzei, Calea Griviței și bulevardul Dacia.

Text, foto: Ștefan Ghenciulescu

Henley & Partners este o companie ce oferă consultanță în migrarea investițională (investment migration consultancy). Lucrează atât cu clienți individuali bogați, cât și cu companii și chiar cu guverne, pe care îi sfătuiesc cu privire la programe de tip golden visa, adică obținerea rapidă și ușoară a cetățeniei dacă investești în țara respectivă, oportunități pentru cumpărarea de proprietăți etc.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Vlad Pătru, Sabin Prodan

Ca în toate orașele mari (și multe dintre cele mici) din România, și la Brașov au explodat construcțiile după 2000. Situația sa particulară a dus la câteva tipuri foarte diferite de creștere: limitată în centrul istoric; extensivă la margini

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: SCOB

Fotografia alăturată prezintă unul dintre proiectele dosarului ediției de vară Zeppelin. Nu prea arată a arhitectură, să recunoaştem. De fapt, cam arată a ceva ce poate fi şi un colţ de natură, şi un maidan, nişte verdeaţă generică, mai degrabă sălbatică.

Clădiri din CLT(Cross-Laminated Timber) sunt puține în România. Clădiri cu arhitectură de calitate din acest material și mai puține. E cu atât mai importantă apariția acestui mic centru de birou de lângă Oradea. Este prima clădire din România certificat standardul „Low Energy Passive House” dar și o lucrare complexă și poetică . Realizarea sa fost posibilă datorită unei implicări exemplare a clientului și a unei colaborări între acesta, arhitecți și o echipă multidisciplinară de ingineri. Am vorbit despre acestea, dar și despre ecologie, bani, spații, expresie arhitecturală, peisaj cu arhitecții Gabriel Chiș-Bulea și Mădălina Mihălceanu și cu Marius Șoflete, fondatorul biroului Inginerie Creativă.(Ștefan Ghenciulescu)

Dedicăm această carte unor locuinţe din România care au servit în acelaşi timp drept atelier/birou/adăpost pentru personalităţi culturale ale ultimilor 150–200 de ani. Vorbim despre case şi despre ce se întâmpla în ele, dar şi despre valoarea lor de model pentru practica arhitecturală şi pentru locuirea de azi.

Din anumite puncte de vedere, această casă se apropie de un proiect studențesc; asta dacă îți imaginezi un proiect studențesc curajos și inteligent, fără un client concret, dar într-un context absolut real și care chiar trebuie realizat, și realizat bine.

E una dintre cele mai râvnite zone din București: la nord de inelul central se înlănțuie cartierele-grădină luxoase, perfect structurate, cu vilele și bloculețele frumoase ale elitei interbelice. Un teritoriu ocupat după război de nomenclatura comunistă și asupra căruia au năvălit toate valurile speculative de după 1990.

Un loc prețios…

…și complicat. În zona din jurul Căii Victoriei, între Piața Revoluției și Bulevardul Elisabeta, se suprapun cam toate straturile istorice, de la traseul sinuos, specific balcanic, al Căii Victoriei și minunata biserică Kretzulescu la eclectismul clădirilor publice și al caselor sfârșitului de secol XIX și apoi la neoromânescul flamboaiant și eleganța Art-Deco și modernistă a anilor ’30. Perioada postbelică ne-a dat în primul rând ansamblul Sălii și Pieței Palatului, o operație urbană ce a presupus distrugeri importante și relații dificile cu țesutul urban din spatele său, însă cu calități urbane și arhitecturale certe.