Sandwich. De la reziduu la loc pentru artă

Text intro: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Dan Vezentan & Sandwich

Un loc improbabil pentru artă: un rest de spațiu, la un capăt de lume.

Combinatul Fondului Plastic nu este așa de departe de centru, și nici nu e așa de inaccesibil – deși ai de mers puțin până la stații de transport în comun, și ceva mai mult până la metrou. Știu cartierul, pentru că mi-am petrecut o mare parte din copilărie acolo, în weekenduri sau vacanțe la bunicii mei. De fapt nici nu prea e un cartier, ci mai degrabă o juxtapunere de cartiere: foste mahalale cu lotizări speculative, un cartier funcționalist de anii 60, (foste) fabrici, calea ferată, bulevarde și pasaje, în apropiere și parcuri și Casa Scânteii; un loc cu multe zone ambigue, câmpuri, crânguri, maidane și unghere ascunse. Multe din aceste locuri au dispărut după 1990. Pe unde jucam fotbal sau oamenii de la blocuri își amenajaseră mici grădinițe au apărut, talmeș-balmeș, blocuri noi, vile, biserici și clădiri de birouri.

Printre puținele spații mai mari care au scăpat de furia investițiilor este și Combinatul, (încă) neprivatizat. Nici foarte folosit, ce-i drept, până de curând. Atmosfera e mai degrabă una post-industrială, cu clădiri semi-abandonate, cu o hală ce a devenit o mare galerie de artă, și cu mai multe ateliere de artiști. Un loc cu bucăți adormite, și cu altele, cu o activitate discretă sau intensă. La câte un vernisaj, doamne și domni la patru ace se strecoară pe alei crăpate și printre tufe, garduri, clădiri vechi și extinderi improvizate. Însă locul se schimbă, activitatea se intensifică, probabil și presiunile pentru valorificarea speculativă.

Sandwich a luat naștere într-un spațiu rămas din cadrul acestui ansamblu rămas în oraș. Doi artiști, Alexandru Niculescu și Cristian Răduță au început să își amenajeze atelierele. Acestea erau învecinate, dar nu lipite, între ele rămânând 1,5 metri. A apărut ideea recuperării unui spațiu pentru artă, un loc exterior făcut sandwich între cele două hale și care să nu le servească doar lor, ci și altor artiști. Echipei i s-a alăturat, între timp, și Daniela Pălimariu – tot artist și curator, și Silviu Lixandru, care a studiat marketing.

E, probabil, cea mai mică galerie din București, cu siguranță cea mai ascunsă. E și un spațiu ce te obligă să lucrezi cu el – nu a fost niciun proiect necontextualizat până acum, și să te înscrii în niște limite constrângătoare; pe de altă parte, în mod aparent paradoxal, tocmai caracterul său pare să dea idei artiștilor și forță și mai mare intervențiilor. Spațiul de expunere funcționează foarte bine cu cele două ateliere, în care se lucrează permanent, dar și cu locul din fața acestora în care au loc evenimentele – vernisaje sau conferințe care adună uneori multe zeci de oameni.

*Dan Perjovschi: World Attractions, Artist talk

Între timp a apărut sandwich SHOP de unde se pot cumpăra lucrări realizate în legătură cu istoria spațiului și a Combinatului. Sandwich e cu adevărat un loc urban, mic dar complex și care se schimbă permanent. În plus, așa cum este, de pildă, foarte vizibil în proiectul lui Dan Perjovschi, el leagă în mod amețitor și fertil scara mică și locală cu un context internațional. O fundătură deschisă nu doar către cer, ci și către lume.

Cristian Răduță: Măsuri de urgență

Primul proiect site-specific la Sanwich este realizat de Cristian Răduță și face parte dintr-o serie mai largă de lucrări ale sale ce fac referire la spațiul cosmic și la eșecul omului de a-l cuceri.

În Măsuri de urgență, însă, Cristian Răduță face acest demers în numele unei comunități din care nu face parte și la care, probabil, nu va accede niciodată: cea a privilegiaților, a celor 1%, a private-jet-urilor, a apartamentelor penthouse, a insulelor private.

În numele acestora, deci, se pregătește una din măsurile de urgență care ar trebui luate în cazul evacuării Pământului, și anume asigurarea necesarului de palmieri pe viitoarea planetă colonizată.

Daniela Pălimariu: Pool Party

Urmând una din direcțiile principale explorate de artistă, Pool Party creează un spațiu comun, accesibil, pe care îl poate ocupa în același timp un grup eterogen de vizitatori.

Spațiul este îndeajuns de clar cu privire la modul său de folosire pentru a nu crea confuzie, însă nu atât de regizat pentru a deveni restrictiv.


Deși este o instalație de mari dimensiuni, ea este construită în așa fel încât să nu intimideze sau să creeze senzația de copleșire.

 

Dan Vezentan – Feed Me / No Gravity

Dan Vezentan reconstruiește pentru / sandwich / o hală de creștere a găinilor ouătoare, folosindu-se de un material care ar fi interzis în normele de construire legală a acestor spații: oglinda.

Scărițe de acces pentru găini se multiplică într-un caleidoscop ce amintește de scările lui Escher, iar neoane cu lumină albă și roșie alternează pentru a controla cât mai eficient randamentul vietăților care au curaj să viețuiască aici.


Interesul artistic al lui Dan Vezentan asupra tematicii veterinar-zootehnice vine din relația sa personală, din copilărie, cu acest domeniu.

În lucrările sale, diferite construcții din lemn, aproape identice cu cele folosite în creșterea animalelor de curte, își pierd utilitatea, devenind obiecte și spații atrăgătoare estetic.

 

Dan Perjovschi: World Attractions

Sandwich își asumă, de această dată, nu atât spațiul pe care îl ocupă, cât însăși limitele fizice care îl definesc, iar Dan Perjovschi găsește cel mai direct mod de a valorifica materialul din care acestea au fost construite acum mai bine de 30 de ani. Sandwich e făcut din tablă, și de aici a pornit totul.

Pentru World Attractions, Dan Perjovschi a gândit un mod de infiltrare, pe de o parte în scena de artă mondială – curatori, artiști, instituții de artă cărora le-a cerut să participe în proiect, iar apoi în diverse spații private, prin intermediul unuia din cele mai banale și răspândite obiecte simbolice.

O contribuție specială a fost făcută de curatoarea Iara Boubnova de la ICA – Sofia Gallery, printr-o selecție de lucrări din cadrul proiectului Museum Souvenirs from the Non-existing Museum for Contemporary Art. Printre contribuitorii proiectului se mai numără și KIASMA Helsinki, NBK Berlin, Kunsthalle Hamburg, TATE Modern, MoMA, Arrow Factory Beijing, și mulți alții.

O galerie între două garaje de tablă, la marginea Bucureștilor, în spatele Casei Scânteii poate fi mai cunoscută global decât un muzeu național aflat în buricul târgului, înconjurat de-un zid. M-am gîndit și să fie ceva neobișnuit. Adică lumea se așteaptă ca eu să desenez. Ei bine…


De 30 de ani m-am asociat cu plăcere de orice încercare a unor artiști sau curatori de-a crea ceva nou și de fiecare dată sunt uimit de energia și inventivitatea noilor generații. Ăia bătrîni își fac case memoriale, ăștia tineri fac platforme pentru alții…

Sandwich e și o recuperare a spațiului comun privatizat manual. Combinatul comun a ajuns ateliere private. Dacă nu erau aceste ateliere și acest soi de privatizare, praful se alegea de averea comună. Comunitatea, breasla e mereu chestionată. Sandwich este un răspuns la problemă.
Vorba poștașului: V-am mai adus niște sandviciuri.” (D.P.)

 

Expoziții Sandwich (aprilie 2016 – februarie 2018)

CRISTIAN RĂDUȚĂ – Măsuri de urgență / Emergency Measures – 21.04 – 21.05.2016
DANIELA PĂLIMARIU – Pool Party 08.06 – 31.08.2016
DAN VEZENTAN – Feed Me / No Gravity – 23.09 – 01.11.2016
RALUCA POPA – Iarna pe uliță – 17.12.2016 – 27.01.2017
MIHAI IEPURE-GÓRSKI – Dacă tot vine vorba de munți, / Since we’re talking about mountains -10.03 – 29.04.2017
DAN PERJOVSCHI – World Attractions – 11.05 – 24.06.2017
DELIA POPA – Fata cu Tentacule / The Girl with Tentacles – 30.06 – 10.09.2017
MIKE NELSON – Romanian heroes – 05.10 – 1.02.2018 (foto)


urmează:
MARIA POP TIMARU: Too much? – 30/03 – 04/05/2018

www.sandwichgallery.ro