Cutia cu articole

Text: Vlad Cătună
Foto: Bogdan Catalin Cazacioc, Vlad Cătună

Blocurile din Aleea Nehoiu – București au fost construite în anii ‘70 odată cu complexul industrial I.M.G.B. (Întreprinderea Maşini Grele Bucureşti). Gradul de utilitate al zonei este foarte scăzut: accesul la trafic nu este convenabil; serviciile şi utilităţile sunt deficitare şi de proastă calitate; nu există forme de recreere, de petrecere a timpului liber în zonă. La prima vedere am putea afirma că locuirea este precară, însemnând lipsa accesului la utilităţi (apă caldă, canalizare, salubrizare), dar şi un număr mare de oameni care locuiesc împreună într-un spaţiu comun restrâns.

Într-o perioadă de supărare datorată (și) problemelor cu concursul pentru Muzeul Național de Istorie a României, a cărui procedură de atribuire a fost recent anulată, rezultatele pentru o clădire cu puțini metri pătrați, dar de o mare semnificație ne dau speranțe. Au fost premiate patru proiecte frumoase. Nu e ușor să fii respectuos dar să te și uiți înainte fără complexe și nici să inventezi cumva spațiu arhitectural pe niște suprafețe minuscule.

Proiect, text: Alexandra Afrăsinei
Foto: Alexandra Afrăsinei, Theo Mureșan, Alexandru Săvulescu 

Construcția face parte din anexele unui ansamblu gospodăresc, amplasat în vecinătatea Dunării, lângă portul localității Cetate. Acest ansamblu complex, ridicat de Barbu Drugă începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, în prezent aflat în proprietatea nepoatei sale Joana Grevers, cuprinde un conac, o moară și o serie de construcții anexe care deserveau scopul principal de producție și export de cereale.

Proiect : Vlad Sebastian Rusu
Fotografii: Cosmin Dragomir

Mulți își doresc de la restaurări refacerea unei imagini perfecte, drăgălașe, un fel de clădire veche nouă. Alții insistă asupra nevoii de relevare a straturilor, de acceptare a istoriei, de autenticitate. Când clădirea respectivă a suferit o traumă,  devine și mai dificil echilibrul între memorie, vindecare și îndeplinirea rolului clădirii.

Text: Justin Baroncea
Foto: Kund Kopacz, Doriana Mărăşoiu, Cristian Dumitru

Cotor de lemn şi coajă de plastic. 4, 6 sau 8 roţi, după caz. Şasiuri. Şase șasiuri.

Începutul a fost altul. Cu şase luni în urmă, atunci când am intrat într-o hală friguroasă unde pe şasiuri metalice erau stivuite calculatoare, imprimante, copiatoare şi fax-uri. În Berceni.

Cele două case cuplate de la periferia Bucureștiului se retrag discret și se înfășoară în jurul propriilor curți   

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Text: Carmen Mihalache
Foto: Bogdan Cătălin Cazacioc, Bucharest Housing Stories

 Chiajna de astăzi este percepută de către cei care o locuiesc – deopotrivă localnici și alogenii stabiliți aici, îndeosebi în ultimul deceniu – din ce în ce mai mult ca o „metropolă”, denumire șăgalnică ce trimite însă în modul cel mai serios și profund către un pronunțat aspect și caracter urban.

Text: Justin Baroncea

În aprilie 2016 am lansat un sistem prin care studenții participă în mod direct la transformarea spațiilor din Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu București (UAUIM) – programul I’M UAU. Împreună cu partenerii noștri am demarat ateliere de design de obiect, finisaje, subansambluri. Construim obiecte, spații, locuri. Începem să construim otran echipă.

Ansamblul de clădiri ecologice face parte din proiectul „Înfiinţarea unui mecanism de reintegrare ecologică pentru deţinuţi”, care se adresează deţinuţilor ce provin dintr un mediu defavorizat şi cu un nivel scăzut de educaţie, şi are ca scop facilitarea accesului acestora la programele de reabilitare şi reintegrarea lor în societate. Proiectul le oferă ocazia de a învăţa noi meserii şi meşteşuguri de nişă, cum ar fi construcţiile de tip tradiţional, tâmplărie, construcţia bărcilor din lemn, împletitul nuielelor şi ceramica.

Text: Köllő Miklós
Foto: Szigeti Vajk-István, Köllő Miklós

Proiectul reabilitează o construcție existentă, parţial abandonată. După intervenţie, numărul de grupe de grădiniţă s-a dublat de la trei la şase, clădirea adăpostind acum o sală de festivităţi, birouri etc.

Text: Mihai Duţescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Am 37 de ani şi m‑am născut în judeţul Teleorman, în Alexandria. Alexandria e un oraş de vreo 50.000 de locuitori situat la sud de Bucureşti; se face cam o oră pe şosea în zilele obişnuite, când nu se taie porcii la ţară sau nu e pomenirea morţilor, primăvara sau toamna.

5-10 martie 2017, București / ddl. aplicații – 15 ianuarie 2017

Atât râul Dâmbovița cât și râul Colentina au trecut prin schimbări radicale de-a lungul istoriei orașului București. Dâmbovița a fost transformată dintr-un râu meandrat cu o vale naturală într-un canal și o vale fantomă (vezi ilustratia de ai jos), absentă astăzi în harta mentală a locuitorilor orașului. Râul Colentina a fost transformat începând cu anii ’30 printr-un proiect urban complex într-o salbă de