Decapare. Spațiul de intrare al Fabricii de Pensule din Cluj

Acum câțiva ani, Klara Veer realiza un proiect mic de tot, însă cu câțiva zeci de clienți: o bucătărie comunitară pentru membrii unei federații adăpostite de o fostă fabrică. Proiectul de acum e chiar și mai mic. Memoria clădirii, un dispozitiv de șezut și un mesager al artei din interior compun împreună un prag.

4 spații de interacțiune între cultură și tineri. Cultura zâmbește.

Un text cu autor colectiv: Constantin Goagea, Silviu Medeșan, Marius Miclăuș, Justin Baroncea, Vlad Stoica

Iată provocarea: alcătuiţi o frază scurtă în care să faceţi legătura între Lay’s, spaţiu public, design, evenimente culturale şi tineri. Deşi rezultatele ar fi, cu siguranţă, de memorat, vă oferim noi soluţia. Care-a venit când echipa Lay’s România ne-a provocat să creăm împreună 4 spaţii urbane, bune de adunat tineri şi generat vervă socioculturală: în Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Iaşi.

Se poate. Revoluția spațiilor publice din Cluj

Text, imagini: Planwerk

Clujul nu avea in 2005 nici un metru pătrat de spațiu pietonal, așa cum alte orașe aveau: Brașov, Sibiu, Oradea, Timișoara, Alba Iulia, Tîrgu Mureș și multe altele.
A lipsit? Poate multora nu, neștiind ce plăcut poate fi. Ba chiar folositor, pentru că în acele străzi și piețe viața e mai intensă, vitrinele mai atractive, restaurantele mai pline, copiii mai liberi și părinții mai liniștiți de lipsa mașinilor. Dar cum să faci, într-un oraș în care toate colțurile, chiar și cele mai mici ale orașului medieval, erau ocupate ca parcare sau carosabil?

Un capitol nou într-o istorie complicată. Restaurarea Bisericii Reformate din strada Kogălniceanu, Cluj

Uitându-vă superficial pe textul de mai jos, el poate să vă pară o înlănțuire de date și întâmplări urmată de o listă de intervenții actuale. Dar raportul modest, sec, lipsit de discursuri retorice despre concepte și viziuni dă, de fapt, știre despre viața unei clădiri: Ev Mediu și Renaștere întârziate, baroc, reinventarea istoricistă, intervențiile pline de personalitate ale unui mare arhitect – Kós Károly, intervenții dure sau inteligente, reevaluări și multe altele și așa mai departe. O poveste din care aflăm, de pildă, că fațada iconică din piatră aparentă e, de fapt, rezultatul unei decizii de restaurare din anii ’50. Și aflăm, așa în general, că istoria bisericii este mult mai complexă și mai plină de contradicții decât pare la prima vedere.