Monumentalitate reținută și detalii delicate: clădirea înaltă de apartamente răspunde cu eleganță la scări și situații urbane extrem de diferite
revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X
Monumentalitate reținută și detalii delicate: clădirea înaltă de apartamente răspunde cu eleganță la scări și situații urbane extrem de diferite
Sfinții Voievozi este o stradă liniștită din zona centrală a Bucureștiului, ascunsă într-un patrulater definit de bulevarde importante: Calea Victoriei, bulevardul Buzești-Berzei, Calea Griviței și bulevardul Dacia.
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Vlad Pătru, Sabin Prodan
Ca în toate orașele mari (și multe dintre cele mici) din România, și la Brașov au explodat construcțiile după 2000. Situația sa particulară a dus la câteva tipuri foarte diferite de creștere: limitată în centrul istoric; extensivă la margini
Din anumite puncte de vedere, această casă se apropie de un proiect studențesc; asta dacă îți imaginezi un proiect studențesc curajos și inteligent, fără un client concret, dar într-un context absolut real și care chiar trebuie realizat, și realizat bine.
Un loc prețios…
…și complicat. În zona din jurul Căii Victoriei, între Piața Revoluției și Bulevardul Elisabeta, se suprapun cam toate straturile istorice, de la traseul sinuos, specific balcanic, al Căii Victoriei și minunata biserică Kretzulescu la eclectismul clădirilor publice și al caselor sfârșitului de secol XIX și apoi la neoromânescul flamboaiant și eleganța Art-Deco și modernistă a anilor ’30. Perioada postbelică ne-a dat în primul rând ansamblul Sălii și Pieței Palatului, o operație urbană ce a presupus distrugeri importante și relații dificile cu țesutul urban din spatele său, însă cu calități urbane și arhitecturale certe.
Cei de la ADN BA au mai avut ocazia să insereze blocuri de mici dimensiuni în zone urbane sensibile, de obicei însă în cartierele-grădină din nordul Bucureștiului. În cazul de față, contextul are o istorie mai lungă, fiind parte a centrului istoric extins, mai eclectic (un amestec de clădiri de toate dimensiunile și stilurile), dar și bogat în obiecte și spații-simbol ale orașului.
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Daniel Miroțoi, Mihai Rotaru
Când zicem steampunk, ne vine în minte amestecul de secol XIX cu SCI-Fi
Text: Lorena Brează
Foto: Cosmin Dragomir, Andrei Mărgulescu
Noul ansamblu de locuințe recent finalizat de ADNBA în nordul Bucureștiului este și cea mai mare lucrare de până acum a biroului. Partea de ,,park” din denumire e importantă, întrucât proiectului de amenajare peisageră i s-a dedicat cel puțin la fel de multă atenție – înainte de a vizita clădirile ești întâmpinat de vegetație înaltă de toate felurile, destul de amestecată, care aproape îți dă senzația unui loc sălbatic într-o zonă urbană.
Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir, Daniel Miro
Zona definită de străzile Polonă și Eminescu și Șoseaua Ștefan cel Mare face parte dintr-o parte destul de veche a orașului, cu străzi liniștite, cu arhitectură de tot felul, de la vile impozante și bloculețe simpatice la căsuțe de mahala. Sunt mulți oameni săraci pe acolo, deși compoziția socială se schimbă rapid. Nu are prestigiul și coerența unora dintre cartierele învecinate și, ca atare, nici nu prea conține zone protejate.
Semi-niveluri, camere de un etaj și jumătate, locuri multe și complexe; lumină, o fațadă care reproduce secțiunea, o locuire bogată nu doar în metri pătrați, ci și în valoare spațială: ultimul bloc terminat al celor de la ADN BA se leagă de cultura locuirii din oraș, dar e și unul dintre cele mai inovative proiecte de locuințe din România.
Proiect: ADN BA
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir
E un mare privilegiu să intervii ca arhitect în cartierele-grădină din Nord. Nu pentru că e o parte de lux a orașului – luxoasă e și suburbia sălbatică din Pipera–Voluntari –, ci pentru că zona extrem de valoroasă și de coerentă era deja aproape terminată înainte de război. Ce mai rămăsese a fost umplut: într-un regim politic sinistru însă cu o arhitectură destul de decentă și apoi în 1990, în condiții de libertate, dar într-un mod brutal. Nu prea mai sunt loturi libere, iar răspunderea e chiar ușor înspăimântătoare.
O fundătură. Grădini, clasicism decadent, fier forjat, profile Art-Deco, și, la un moment dat, înghesuit pe o parcelă cu multe colțuri, o cascadă de volume, terase, vitraje și pergole.
Text: Ștefan Ghenciulescu
Proiect: ADN BA
Foto: Cosmin Dragomir