Să recuperezi și să transformi o casă de țară din România în loc să-ți faci o casă nouă e un act de decență și curaj. Decență, pentru că distrugerea patrimoniului rural (fragil și neapreciat) a depășit-o cu mult pe cea din orașe, și orice salvare are o greutate considerabilă. Curaj, pentru că e mult mai greu să lucrezi cu o casă veche de la țară, să balansezi între materiale și tehnici vechi și echipamente și moduri de lucru noi, între autenticitate și confort.