Cutia cu articole

* actualizare – februarie 2016:

Bienala din 2016 se vrea orientată către social, către oameni, cu arhitectura propriu-zisă valabilă mai degrabă în acest context. Proiectul câștigător pentru Pavilionul României chiar își asumă cu mult curaj acest lucru.

În 2014, Rem Koolhaas a cotit pentru prima oară evenimentul către o privire retrospectivă asupra modernităţii secolului 20. Deci ditamai proiectul istoric de-o ambiţie fără seamăn, care ne-a vorbit deopotrivă despre politica, societatea și arhitectura ce ne-au transformat radical modul de viață în utima sută de ani. Să ne aducem puțin aminte de cum au răspuns echipele noastre acestei teme.  

Din luna septembrie, în București și Chișinău vor apărea noi picturi monumentale semnate de artiști polonezi, având ca temă aniversarea a 25 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală. Proiectul a fost inițiat în anul 2012 de Institutul Polonez din București.

Cehia are o lungă tradiție în domeniul sticlei și a porțelanului, dar a devenit cunoscută pentru acestea în secolul 18, atunci când produsele atelierelor și fabricilor cehe au început să se vândă în toată lumea. Renumită pentru marea varietate de modele și pentru calitatea manufacturii, industria a atras în acea perioadă artiști, designeri și clienți influenți.

Vă provocăm să participați la cel mai mare concurs Zeppelin de până acum, la care prietenii de la Geberit au pus la bătaie premii care-nsumează peste 3500 de euro. Competiția e adresată arhitecților, designerilor și studenților la aceste discipline, individual sau în echipă, și are ca temă redefinirea creativă a băii.

Text : Ștefan Ghenciulescu

Dacă întrebi orice om, chiar și cultivat (și, de multe ori, chiar arhitect), așa, în principiu, ce construcție e mai ecologică – o vilă sau un bloc –, îţi va răspunde, în proporție covârșitoare, că vila. De fapt însă, nu e așa. Nu mă refer aici la exemple individuale, la obiecte, ci la suma acestora: casa individuală presupune azi în mod fatal așezarea la periferie, deci consum de teren natural, risipire de resurse – infrastructură de transport, de instalații etc., mai puțin eficientă, deplasări mai lungi –, deci poluare. La care se adaugă raportul prost între metri pătrați utili și anvelopantă și multe alte probleme.

Text: Cosmin Caciuc

Mașinăriile haioase proiectate de Dave Hakkens  pentru reciclarea plasticului – „The Precious Plastic Machine” – îmi amintesc de inventatorii amatori ai altor secole prin reîntoarcerea la principiile elementare, lipsite de complicațiile lumii postindustriale: o manivelă, o pâlnie, niște tuburi, câteva sârme, un întrerupător… tocare, topire, extrudare…  Iată un proiect open-source cu îmbunătățire colectivă perpetuă de pe urma căruia orice amator poate beneficia ca să facă o mulțime de chestii haioase.

13-15 iunie în București – Timișoara – Iași

Street Delivery e un eveniment liber, responsabil, fără garduri și taxe, care se preocupă de urbanism, arte și mobilitate. Ne imaginăm un oraş în care pietonii să aibă parte de străzi cel puţin la fel de mult ca maşinile. Un oraş în care oamenii au prioritate şi se bucură să trăiască.

Asociația Komunitas inițiază, împreună cu StudioBASAR  proiectul „Spații urbane în acțiune”. Pe cei de la Komunitas îi știți probabil cel mai bine din proiectele lor din cartierele problematice ala Bucureștilor. Komunitas combină cercetarea socială cu o implicare comunitară exemplară.  Printre altele, în 2011, proiectul „Din inima cartierului meuˮ a reușit să activeze comunitartea locală dintr-un cartier mult hulit – Ferentariul – și să ducă la amenjarea unui spațiu viran ca teren de sport.

Despre o lectură urbană alternativă a Capitalei, prin excursii tematice în locuri semnificative, dar adesea ocolite de ghidurile obișnuite, într-o delegație olandeză sau cu un grup vesel de părinți cu copii în brațe.

Text: Meta van Drunen / Eurodite

Uneori trec pe lângă clădiri industriale ce par uitate și îmi imaginez cât de frumos ar putea fi acele locuri, dacă li s-ar oferi o viață nouă, păstrându-și în același timp hainele vechi. E un sentiment plăcut să îți iei cafeaua sau să savurezi cina într-un spațiu care a fost o dată folosit pentru producția industrială. Fostele fabrici au un je-ne-sais-quoi ce declanșează curiozitate și entuziasm.

Text: Ștefan Ghenciulescu / Foto: Helmut Ignat

A circulat pe net în ultima vreme o știre mică, haioasă, dar și foarte semnificativă: la New York urmează să fie compusă o operă, având ca subiect  lupta din anii ’60 dintre Robert Moses, urbanist atotputernic, apostol al mașinilor, responsabil de nenumărate autostrăzi urbane și de demolări uriașe, și Jane Jacobs, celebră ca teoretician urban și apărătoare înfocată a cartierului și micii comunități ca elemente esențiale ale unui oraș uman.

Text: Alexandra Stoica, BREEAM International Assesor

Scurt istoric
Preocuparea pentru construcțiile sustenabile este recentă; eforturile globale au început abia în 1998, ducând la fondarea în noiembrie 1999 a WorldGBC (Consiliul Global pentru Clădiri Verzi), în California, cu opt state membre: Australia, Canada, Japonia, Spania, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Oficializarea acestei instituții are loc abia în 2002, rolul său fiind acela de a oferi un cadru instituționalizat comunicărilor internaționale, de a-i ajuta pe liderii industriali să acceseze piețele noi și de a se constitui drept o voce avizată a inițiativelor internaționale în domeniul construcțiilor verzi.