Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: SCOB

Fotografia alăturată prezintă unul dintre proiectele dosarului ediției de vară Zeppelin. Nu prea arată a arhitectură, să recunoaştem. De fapt, cam arată a ceva ce poate fi şi un colţ de natură, şi un maidan, nişte verdeaţă generică, mai degrabă sălbatică.

(a) Cu fiecare clădire nouă care se construiește, tot mai mulți metri pătrați din spațiul verde dispar. Pe de o parte, noile investiții oferă locuri de muncă și locuințe, dar, pe de altă parte, au un impact negativ asupra mediului natural.

Este istoria unei case ridicate la 1900 într-un București cu un alt aer și cu alte valori. În tot acest timp casa a fost un martor tăcut, a trecut prin istorie aproape anonim, a prins două războaie, câteva schimburi de generații și orânduiri, cutremure și transformări ale orașului.

Recent a fost vernisată expoziția „NOI 2 | WIR 2-Portrete româno-germane” – proiect prin care cei de la Goethe-Institut sărbătoresc „30 de ani de prietenie și parteneriat româno-german în Europa”.

Ioana Pioaru este o artistă vizuală a cărei operă aduce împreună desenul de mână și tehnologia de ultimă generație. Orașul – o dispariție, expoziția sa melancolică, delicată și necruțătoare de la AnnArt Gallery este dedicată acestui mediu dement și inclasifcabil care este Bucureștiul.

Ștefan Ghenciulescu și Cătălina Frâncu despre SuperBANAL – tema ediției Zeppelin #165. „I-am zis SuperBANAL, deși titlul de lucru a fost Arhitectură discretă, pentru că e vorba tocmai de o arhitectură care pornește de la o imagine aparent banală, cum sunt casele biroului Fala

Proiectul pro bono al prestigiosului birou suedez Claesson Koivisto Rune se înscrie în contextul descentralizării administrative și dezvoltării spiritului civic și al responsabilității. Este un proiect-tip, puternic și adaptabil, o reinterpretare a arhetipului casei rurale și o expresie a transparenței și a unei monumentalități temperate.

Vă invităm la o căutare de comori: am răspândit 11 instalații pe ceva mai mult de 1 km2 în zona Uranus-Izvor, în jurul și în curtea Palatului Parlamentului, în parc și pe terenuri virane, în spatele cortinelor de blocuri și pe străduțe istorice.

„Ca artist, trebuie să am curaj. Cred că e nevoie de mai mult curaj să creezi lucruri menite să dispară decât să o faci ca să rămână.“ – Christo

Text: Mugur Grosu
Foto: Petre Dalea, Mugur Grosu

Clădirea rezidențială din Cornellà de Llobregat (Barcelona) este până în acest moment cea mai mare clădire din Spacia pe structură din lemn. Găzduiește 85 de locuințe dispuse pe cinci etaje, pentru care s-au folosit a 8,300 m2 de lemn din pădurile Țării Basce.

(a) Ce este Cementex?

Este o placă din fibrociment de la Siniat, un produs fabricat dintr-o combinaţie de ciment, fibre organice din celuloză, silica, aditivi şi apă.

Introducere

Text: Ștefan Ghenciulescu

Titlul de lucru al acestui dosar a oscilat între „arhitectură discretă”,, „arhitectură tăcută” și „arhitectură invizibilă”. Ne gândeam de la început la proiecte mai puțin spectaculoase – cel puțin la prima vedere –, reținute și elegante, mai puțin pitorești, dar mai profunde. Însă nu ne interesa doar simplitatea rafinată, ci și acel tip de arhitectură, foarte greu de definit, care la prima vedere pare banală, mundană, parte a masei mari de construcții, a cărei valoare se lasă mai greu descoperită; o arhitectură în același timp tolerantă și care își asumă contradicții subtile și care permite niveluri multiple de lectură.