Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu
Continuăm miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu un dialog cu Simona Cosma, reprezentanta proprietarilor:
Simona Cosma, marketing manager: Încep cu un scurt istoric al ansamblului: Prima redacţie a jurnalului Universul a fost construită aici de iniţiatorul acestuia, ziaristul italian Cazzavillan (n.r. Luigi Cazzavillan, 1852-1902.), cândva, înainte de 1884 (n.r. Probabil în jurul anului 1915 a fost modificată faţada acestui corp.). Jurnalul având mare succes, casa Cazzavillan, astăzi corpul C, a devenit, în timp, neîncăpătoare pentru redacţia ziarului. La iniţiativa lui Stelian Popescu, care a condus jurnalul începând cu 1915, s-au construit între 1926 şi 1930 corpurile A şi B de astăzi ale Palatului Universul.
Pe atunci, trustul Universul era o societate pe acţiuni, al cărei patrimoniu se compunea din:
- Palatul Universul, destinat birourilor redacţiei, aflat la stradă. Corpul A de azi.
- Tipografia, situată paralel cu acesta, numit în continuare B.
- Diverse anexe, care includeau dormitoarele muncitorilor, aflate în capătul parcelei, către parcul Cismigiu – corpurile D şi E
- Şi terenurile de sub ele.
Corpul redacţiei era legat de cel al tipografiei prin pasarele la toate etajele până la 3. Acestea sunt acum blocate, întrucât deveniseră inutile. Când am preluat clădirea, erau toate legături funcţionale, aici aflându-se, printre altele, sediul Gazetei Sporturilor.
Întreaga proprietate, cu tot cu curte, măsoară 4.411 mp. Acţiunile au fost deţinute majoritar, până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, de Stelian Popescu, care s-a refugiat în Elveţia după 23 August 1944. Fiind declarat criminal de război şi condamnat în absenţă la procesul ziariştilor din 1-4. iunie 1945 (n.r.: „Stelian Popescu, pentru crimă de contribuţie la dezastrul ţării, la detenţiune grea pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea averii personale, a soţiei şi descendenţilor, afară de cea provenită din succesiuni“, scrie în stenograma procesului aici.), întreaga sa avere a fost confiscată de regim, ziarul continuând să apară încă o vreme sub noua conducere. Apoi proprietatea a fost naţionalizată. Stelian Popescu a fost reabilitat postum, după 1990.
După naţionalizare, spaţiile au devenit sediul Întreprinderii Poligrafice nr. 2. Universul se închide în 1953, aici s-a tipărit apoi Informaţia Bucureştilor (n.r.: Ulterior, până în anul 2000, aici a funcţionat ziarul Libertatea.). În zonă mai erau şi alte tipografii, puţin mai sus, pe Brezoianu, şi apoi pe Academiei şi Sărindar.
După 1990, proprietatea a fost privatizată prin metoda MEBO (n.r.: Management Employee Buyouts), a trecerii bunurilor societăţii din proprietatea statului în proprietatea celor care lucrau aici, şi apoi achiziţionată în ultimă instanţă de un fond de investitii.
Palatul Universul nu e clasat ca monument istoric. Are în jur de 14.000 mp, iar restaurarea şi consolidarea corpului B, de cca 6.000 mp, a durat aproximativ 2 ani. În timp urmează să fie restaurate şi celelalte clădiri ale ansamblului.
* Corpul B – fosta tipografie. Vedere din curtea interioară.
Dorothee Hasnas: Există o înşiruire aparte de întâmplări fericite care au dus la reuşita proiectului Universul?
SC: Clădirea (corpul B adică) nu era chiar atât de distrusă cum se credea, deşi, dacă te uiţi pe fotografii, te cam sperii. Chiriaşii s-au mutat pe rând în imobil încă din timpul şantierului, ocupând spaţiile care li se potriveau mai bine: arhitecţii şi inginerii au venit primii, ocupând etajele 2 şi 3, în mai, şi, respectiv, iulie 2016.
*Pasajul de acces dinspre oraș (Str. Ion Brezoianu)
Ţin minte, când a venit coregraful Arcadie Rusu cu dorinţa de a deschide un studiou de dans de 200 mp. A ocupat împreună cu studioul de înregistrări, apărut întâmplător în acelaşi timp, ultimul spaţiu rămas liber, de 350 mp, de care se interesase şi o firmă de avocatură. A fost o potrivire norocoasă.
Sunt 7 etaje, cu totul:
- Subsolul, cu teatru şi bar Apollo 111.
- Parterul, cu designerul Adelina Ivan, cafeneaua Beans & Dots, şi Hub-ul cu free lancers.
- 1, cu Salonul de proiecte, cocktailbar Fix, sala de dans Linotip, studioul de înregistrări Startrek – care mai au şi la et. 4 un spaţiu.
- 2, inginerii de instalaţii şi arhitecţi.
- 3, cu Cumulus/PZP şi BBDO
- 4 şi 5 Graffiti/BBDO/Momentum.
Ca un făcut, chiriaşii parcă se ştiau toţi între ei. Singurii care nu se cunoşteau deloc şi-au dat seama că bunicile lor fuseseră prietene în copilărie! E vorba despre Ştefan Sava de la Salonul de proiecte şi de Alex Ciomartan de la barul Fix. Iar acum sunt pe acelaşi etaj. Ei au venit aici prin mai-iunie. Cam tot pe-atunci au venit în clădire şi cei de la Hub. Cel mai dens populate etaje sunt 2 şi 3, iar 1 e cel mai golaş. În clădire se află acum 270 de oameni, iar când au loc simultan vernisaje, party la cocktail-bar, o piesă de teatru şi deci mai vin încă peste 200 de musafiri la etajul 1 şi la subsol, ajung cu totul la 500 de persoane. De Revelion însă cred că erau 400 de persoane numai la teatru!
S-au concentrat mai multe Revelioane în această zonă, iar noi am mers de la unul la altul: mai întâi am fost la biblioteca de alături (n.r.: Vila Istrate Micescu, fosta Bibliotecă Pedagogică. Revelionul a fost organizat aici de Calup), apoi în corpul A, la et. 5, apoi la et. 6. După care am venit aici, în corpul B: întâi am fost la Arcadie Rusu, la Linotip, apoi am mers la cocktailbarul Fix, care era plin ochi; nici nu se putea intra, darămite să ajungi vreodată la bar. Apoi ne-am întâlnit cu Bogdan Dumitrache şi ne-a invitat la el la bar, în subsol, la Apollo – acolo era tot multă lume şi atmosfera, pe cinste. Chiar şi la parter era un private party! După care ne-am dus înapoi la bibliotecă.
DH: Eu am trecut în dimineaţa următoare prin Cişmigiu: după confettile aurii din zăpadă mi-am dat seama în câte clădiri alăturate se petrecuse sărbătoarea în noaptea respectivă.
SC: A fost cel mai tare Revelion din câte îmi amintesc. Puţin câte puţin, am cules spuma!
DH: Zona de aici se schimbă rapid, faţă de ruina care era acum câţiva ani. Este mixul acesta de chiriaşi unul dorit?
SC: Toată lumea a contribuit. Propunerea mea a fost să închiriem spaţiile cu un preţ care să nu ne pună în situaţia de a rămâne cu spaţii goale, neocupate, într-o clădire proaspăt renovată, ca în alte cazuri. Clădirea să fie mereu plină de viaţă! Atunci au venit free-lancers.
DH: Business-wise, e mai riscant să ai chiriaşi din sectorul cultural independent?
SC: Şi ei plătesc chiria la timp – pentru situaţia contrară, avem clauze contractuale.
DH: Contează totuşi deschiderea voastră: eşti dispusă să rişti să schimbi mereu chiriaşii, dacă nu funcţionează?
SC: Ideea nu e să schimbăm: de când lucrez pentru firmele din grupul acesta, nu am avut multe probleme cu chiriaţii. Simţi când se întâmplă – şi artiştii se ţin de contracte, iar, dacă nu merge, încercăm să îi ajutăm. O să fie bine!
Simona Cosma administrează Universul.
Info, credite
DE PROIECTE
Arhitectură: PZP Arhitectura – Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim, Matei Georgescu
Management Proiect: PZP Arhitectura – Liviu Gabriel Zăgan, Roxana Ioana Achim
Structură: Rantech Project – Rareș Bentu
Instalații: Addict Invest – Alin Ungureanu, Ovidiu Ganea
Client: Universul SRL; director general: Leon Schachar; manager: Simona Cosma
Constructor: Elco Construct; șef de șantier: Gabriel Popa
Design interior cafenea Beans & Dots, hub & galerie – Zest Collective
IR Colours Prod SRL – Finisaj fațadă (tencuiala decorativa): Spatolato, Adresa web: ircolours.ro
Articole conexe:
Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative
Palatul Universul începe o viață nouă. (3) Ce spun utilizatorii
