Foto: Jan Liégeois
Un investitor mai puțin obișnuit – colecționarul Axel Vervoordt. Artă și dezvoltare imobiliară. Un fost sit industrial aflat la periferie. Recuperare, densificare și urbanizare ca antidot la demolare și lăbărțare suburbană. Amestec de funcțiuni și tipologii. Viziune, masterplam, trei birouri de arhitectură și unul de peisagism. A, și o operă a unui mare artist ca semn și primă acțiune a proiectului.
Interviu cu Dick Vervoordt – directorul proiectului imobiliar Kanaal
Reporter: Ștefan Ghenciulescu
Ștefan Ghenciulescu: Haideți să vorbim despre tipul de operațiune pe care îl reprezintă Kanaal. Există, așa cum bine știm, afacerile standard – investești ca să obții un profit și atât; apoi avem, la extrema cealaltă, dezvoltarea de tip bottom-up, bazată pe industrii creative, antreprenoriat cultural, colaborare, bugete scăzute și creștere graduală. Kanaal mi se pare destul de diferit față de fiecare dintre aceste modele. Ați putea defini acest proiect din punct de vedere al antreprenoriatului?
Dick Vervoordt: Păi, noi suntem o afacere, deci trebuie să ne asigurăm că tot ceea ce începem devine viabil din punct de vedere economic. Proiectul Kanaal a pornit de la descoperirea unui fost sit industrial și de la voința de a-i onora potențialul, dar și de a-i aduce un suflu proaspăt. Și credem că cea mai bună cale de a face acest lucru este prin dezvoltarea ansamblului ca un mic (și dens) sat: un loc în care poți cumpăra pâine de la brutărie, mâncare de la diverse magazine, în care lucrează și locuiesc oameni. Structurile existente – frumoasele clădiri industriale – oferă o temelie bună de la care să pornim.
Noi suntem și dealeri de artă și galeriști, iar arta este cel mai bun teren comuni și instrument de comunicare. Într-un mod foarte simbolic, prima acțiune a fost să instalăm o lucrare de Anish Kapoor. Aceasta a servit ca un semn pentru proiect și a demonstrat orașului că, printr-o singură mișcare majoră, se poate modifica imaginea și valoarea percepută a unui loc.
*Instalație permanentă de artă – Anish Kapoor: ‘At the Edge of the World’
Dacă ne uităm la cifre, pentru a face ca o operațiune să fie fiabilă, trebuie mult spațiu de vânzare, prin urmare o dezvoltare densă. Dar se poate echilibra densificarea și păstrarea unui patrimoniu industrial, dacă se găsesc modalități bune de reutilizare a acesteia din urmă.
SG: În țara mea, majoritatea proprietarilor și investitorilor urăsc patrimoniul industrial: de obicei reabilitarea acestor clădiri costă mai mult decât dărâmarea lor și construirea a ceva nou. Valoarea adăugată a patrimoniului este cea care face ca în Belgia să merite reutilizarea în locul distrugerii?
DV: Da. Și în Belgia refolosirea este cel puțin la fel de costisitoare ca înlocuirea. Pe de altă parte, clădirile astea vechi au un suflet, calități care nu sunt ușor de definit dar care devin foarte atractive pentru un anumit public. Sunt o grămadă de lucruri – de exemplu, faptul că o parte a acestui patrimoniu este construit la o scară pe care noile proiecte de dezvoltare nu o mai ating, în special aici, în Belgia. Asta este foarte interesant pentru noi. Cum putem prelua această scară, această magnifică generozitate, și să o adaptăm pentru traiul contemporan? Mai trebuie să spunem că aici nu mai există multe astfel de locuri, ceea ce face ca aceste operațiuni să fie cu atât mai importante. Când am început să lucrăm cu foste clădiri industriale, oamenii nu erau foarte interesați; acum este un adevărat curent, totuși ocaziile sunt din ce în ce mai puține.
E și o folozofie generală aici: considerăm că este de o importanță esențială pentru timpul nostru ideea densificării în loc de extindere urbană, de a face ca mai mulți oameni să locuiască în orașele existente și de a transforma clădirile existente pentru această strategie.
SG: Apropo de teritoriu, de densificare și de ruralitate urbană: ce impact credeți că va avea proiectul dumneavoastră asupra dezvoltării zonei din jurul său?
DV: Când am venit, orașul începea deja să ia în considerare dezvoltarea zonei. Nu erau disponibile multe opțiuni, și punctul de pornire majoritar era de a dărâma totul. Cred că noi am fost primii care au propus să păstrăm aproape totul și să construim în jurul și înăuntrul spațiilor existente. Cu timpul, probabil că operațiunea va reprezenta un exemplu de re-imaginare a unui loc. Noi îi spunem oraș la țară, pentru că pădurile chiar încep de aici. Suntem la marginea orașului, dar într-un loc destul de accesibil prin rețelele urbane. Îmi imaginez că vor mai fi dezvoltări ale unor foste locații industriale – chiar și noi mai căutăm alte operațiuni pe aceeași idee.
SG: Deci care este stadiul curent al proiectului?
DV: Vom deschide foarte curând prima galerie și toate proiectele vor fi terminate până la sfârșitul anului (n.r. 2017). O mulțime de oameni se mută deja, iar cartierul se trezește la viață. Este vorba foarte mult despre densitate, așa cum spuneam, dar și despre mixitate: clădiri vechi și noi, fiecare cu identitatea proprie, dar care își și răspund unele altora, locuințe dar și multe funcții publice, un spațiu public bogat: toate compun o „senzație de oraș” care este foarte importantă pentru dinamica întregului proces. Dacă vrei să creezi un loc cu adevărat urban și nu ai o dinamică inițială suficientă, procesul nu se mai pornește niciodată. Este interacțiunea, nu doar clădirile, cea care creează un cartier.
*Galeria Axel Vervoordt
Credite generale
Client: Vervoordt r.e, 2110 Wijnegem, BE
Loc: Stokerijstraat, 2110 Wijnegem, BE
Masterplan: Jens Aerts
Buget: 15.673.387 euro fără TVA și onorarii/ VAT and fees excluded
www.kanaal.be
Masterplan
Text: Jens Aerts, ‘BUUR’, Oficiul pentru Urbanism
Situl este definit clar de trei caracteristici spațiale înconjurătoare: prezența liniară puternică a Canalului Albert; Valea Groot Schijn, ca o centură verde de legătură între Antwerp și zona suburbană; un cartier rezidențial cu case izolate.
*plan de situație
Din acest motiv dezvoltarea locului nu este limitată doar la sporirea valorii sale interne, ci se extinde și dincolo de limitele acesteia, în sensul în care consolidează relația sa cu contextul său. Datorită noii sale funcționalități, a accesului îmbunătățit și al reînnoirii legăturii cu căile de navigație, locul este destinat să joace un rol strategic ca punct focal de dezvoltare în cadrul comunității existente.
Natura specială a clădirilor existente, tipologia acestora și configurația industrială a amplasamentului sunt acceptate ca elemente determinante pentru proiectare.
Prin construirea aici de case particulare și prin deschiderea accesului la loc pentru cartierul existent, este refăcută legătura între cartierul rezidențial Wijnegem și calea de navigație, oferind astfel un caracter mai pronunțat rezidențial pentru strada Stokerij. Zonele comune sunt stabilite ca spații structurante ale ansamblului.
Noi activități, care ocupă un spațiu de 30 000 m2 (inclusiv parcarea), completează funcțiile actuale ale întreprinderii Axel Vervoordt, localizată parțial în clădirile existente și în cele noi. Planul de dezvoltare urbană identifică sub-proiectele și definește atât construcțiile cât și spațiile libere. Pentru a duce mai departe planul cu o arhitectură de calitate, au fost aleși trei arhitecți și un arhitect peisagist. Echipa de design creată a avut sarcina de a se implica în reflecții și deliberări critice cu privire la Planul Urbanistic de Detaliu, dar i s-a oferit și autonomia necesară pentru dezvoltarea individuală a câte unui aspect al planului.
*Plan de ansamblu: A. Depozitare, expunere. B .Silo’s (design: Stéphane Beel): locuire, instalație de artă – Axel & May Vervoordt Foundation, birouri – Axel Vervoordt nv. C. Axel & May Vervoordt Foundation, Axel Vervoordt Gallery, Grădina secretă (design: Axel Vervoordt & Miki Tatsuro). D. Restaurant. E. Instalație permanentă de artă – Anish Kapoor: ‘At the Edge of the World’. F. Escher (design: Coussée & Goris): locuire, recepție – Vervoordt nv. G. Waterhouse (design: Coussée & Goris): locuire, brutărie Poilâne. H. Cubes (design: BOGDAN & VAN BROECK): locuire, birouri. I. Antrepozitele (design: Coussée & Goris): locuire, ateliwre de artiști, birouri. J. Depozitare și restaurare, Axel Vervoordt nv (design: BOGDAN & VAN BROECK)
Echipamente proprii – diversitate
Amplasamentul servește în principal ca punct focal cultural și rezidențial. Funcțiile de suport vor îmbunătăți mediul de viață atât al rezidenților săi locali, cât și al proprietarilor de case din vecinătate. Accentul este pus pe nutriție: servicii de catering, restaurant, brutărie și băcănie; precum și pe sănătate: doctor, dentist, wellness.
Funcțiile suplimentare vor aborda în mod adecvat aspectele negative ale traiului din afara unui mediu urban imediat, de ex. supraveghere de către un administrator permanent, servicii de curățătorie chimică și centru de îngrijire pentru copii.
Peisagistică
Text: Michel Desvigne
Proiectul face distincția dintre un spațiu mai public din jurul atelierelor și birourilor și o secțiune mai privată în jurul cvartalelor rezidențiale.
Locuințele private sunt împrejmuite de copaci mici și pășuni acoperite cu plante înalte și tufișuri, cu scopul de a proteja intimitatea rezidenților din cartier.
Cele mai publice secțiuni ale proiectului sunt situate printre aceste elemente naturale și crează împreună o rețea interconectată. Se pot găsi acolo livezi miniaturale, care vor forma locuri pline de viață pentru întruniri și întâlnirile rezidenților. O mare suprafață de apă împrejmuiește instalația artistică a lui Anish Kapoor, transformând acest element în punctul focal al noului cartier.
Într-o interpretare a ideii de potecă sălbatică, mărimea diverselor alei care traversează locația variază în funcție de frecvența utilizării lor. Vegetația de la sol ascunde potecile mai late, evitând astfel impresia de fragmentare vizuală în cadrul grădinii.
O barieră foarte simplă și transparentă îngrădește amplasamentul și permite oamenilor să privească spre interiorul terenului, și invers. Câțiva copaci au ‚scăpat’ din locație și au reușit să-și croiască drum către stradă.
Cuburi
Text: Bogdan & Van Broeck
Reședințele oferă un standard de excelență în calitatea locuirii și, de fapt, în calitatea generală a vieții.
Fiecare Cub este un puzzle tridimensional format din case suprapuse. La rândul ei, fiecare casă are două etaje, cel puţin trei faţade si este dotată cu o logie, care funcţionează ca spaţiu exterior, accesibil din întreaga locuinţă. 
*Cubes. Tipologie de locuire: puzzle tridimensional din case suprapuse.
Proiectul profită la maxim de amplasamentul său lângă calea de navigație și de relația cu construcțiile industriale existente, și asta apelând la axe vizuale bine gândite. În același timp, este urmărită cu sârguință o relație armonioasă dintre spațiile private și cele publice. În acest scop, au fost păstrate spații deschise atent alese, între și printre case, care permit o vedere nestingherită asupra construcțiilor existente, către silozuri, către firul apei și către poienile împrăștiate printre cuburile de locuit.
Aici, arhitectura este concepută drept o fereastră către lume, o noțiune ce se aplică la diverse scări. Spaţiile de printre și dintre clădiri devin astfel camere exterioare cu vederi traversante și filtre către vecini sau către mediu.
Distribuția spațiilor interioare și deschiderile ferestrelor au fost proiectate astfel încât să se profite, și aici, în mod optim, de priveliștea către exterior și de lumina naturală, menținând totuși intimitatea individuală.
* secțiune
*plan parter (stânga), etaj 1 (dreapta)
Logiile înalte și vitrate, de 6 metri înălțime asigură fiecărei case posibilitatea unei colecții spațioase de plante de iarnă și o lumină naturală abundentă. Prin variațiile de forme și tipuri de amenajare, și prin finisarea individuală a fațadelor, fiecare Cub este privit drept un element unic și ușor de recunoscut, din cadrul unui ansamblu general coerent.
Credite:
Arhitectură: Bogdan & Van Broeck
Echipa: L. Bown, K. Burssens, M. Czvek, Z. Nelessen, M. Steel Lebre, A. Sümeghy, P. Thibaut, C. Truwant, M. Van Rossen, M. Valério
Structură : Studieburo Mouton
Instalații: Botec
Antrepozitele – reabilitare și extindere
Text: Coussée & Goris
Principalul țel operativ pentru reconversia depozitelor a fost găsirea unei funcții care să le revitalizeze menirea. Alegerea a căzut asupra convertirii lor în unități rezidențiale la nivelele superioare, pregătindu-le în același timp să deservească funcții profesionale la parter.
Păstrarea secțiunilor importante este punctul principal de plecare pentru renovarea depozitelor. Pe parcursul anilor, au fost adăugate clădirilor principale un număr destul de mare de construcții și, în special, anexe. Acestea sunt îndepărtate, ceea ce deschide și eliberează din nou priveliștea asupra vechilor fațade.
Drept rezultat al înlăturării unora dintre clădiri, în locul spațiilor interioare au apărutmici spații libere care oferă clădirilor originale mai multă lumină și aer, așa cum era planificat pentru construcțiile inițiale. Aceste mici spații, sau piațete, re-conectează clădirile, și, împreună cu scurtăturile și aleile au devenit acum parte organică din ansamblul de clădiri vechi și noi; un continuum ce transformă amplasamentul într-o regiune activă cu o mare diversitate.
Am întărit caracterul masiv al clădirilor din cărămidă, încorporând deschiderile originale, încă vizibile, în noua funcționalitate a complexelor. Zidăria existentă este păstrată en masse și dă tonul de-al lungul întregii axe Stokerijstraat.
Pentru a introduce o prospețime și un caracter nou, construcțiile noi sunt ridicate deasupra sub-structurilor masive. Structurile de oțel primesc imaginea unor colonade strânse, creând astfel un joc fascinant de clar-obscur, în contrast față de caracterul monolitic al substructurii.
Prin adăugarea ne noi elemente, aspectul construcțiilor existente este pus în valoare și, în același timp, proiectul preia un gen de dinamică proprie, un sentiment de interes față de trecut și de asemenea față de viitor, o reconversie la natura sa intrinsecă în adevăratul sens al cuvântului, mai degrabă decât o simplă restaurare a ființei sale exterioare.
Silozuri
Text: Stéphane Beel
Sarcina de a remodela un siloz este una foarte dificilă. Pe de o parte, era important să se păstreze silozurile gri drept repere ale ansamblului și să nu se diminueze impactul lor masiv; pe de altă parte, era de asemenea necesară tăierea unor goluri, pentru a aduce lumină și genera priveliști.
Pentru cele două silozuri mai puțin vizibile din exterior, cu alte cuvinte, cilindrii centrali, s-a decis înlăturarea unei părți din corpul acestora, la o înălțime de 31, respectiv 28 de metri. Secțiunile astfel îndepărtate vor fi înlocuite de adaosuri transparente, de această dată de formă pătrată.
Celelalte șase silozuri rămân intacte și sunt dotate cu goluri de mai mici dimensiuni. Creăm astfel un număr de unități de locuit, fiecare cu 3 camere închise cu configurație circulară (forma originală a silozurilor), plus un spațiu deschis transparent și pătrat (extinderea).
Caracterul deschis al acestui spațiu pătrat, localizat central și servind drept living și/sau bucătărie, ne-a permis păstrarea pe poziții a silozurilor masive. Deschiderile suplimentare urmează o logică structurală și încadrează anumite priveliști de la distanță.
Noile construcții și renovări satisfac cerințele actuale de siguranță, îmbunătățesc iluminatul interior și realizează un contrast interesant cu clădirile existente. Prin intermediul acestor intervenții, aspectul silozurilor nu a fost compromis, iar caracterul lor unic rămâne intact.
Credite:
Arhitectură: Stéphane Beel Architect bvba
Echipă:Stéphane Beel, Bram Seghers (responsabil de proiect), Sophie Meersseman, Line Lambrechts, Jan Van Loven, Philippe Morel, Jeroen Jonckheere
Structură: Studiebureau Mouton
Instalații: Botec
DE PROIECTE
