Rockwool - fabricat in Romania

Portret al arhitecților la tinerețe. Maria și Ștefan Cocioabă: cartierul Hipodrom din Brăila (1965-1969)

Text: Cristian Bădescu, Vlad Dumitrescu
Foto: Vlad Dumitrescu, Marius Vasile, Cristian Bădescu, arhiva fam. Cocioabă

Tinerețea orașului nostru1

Din covor roșu pentru staruri de cinema, în covor alb pentru toată lumea. C+S: Piazza del Cinema, Lido di Venezia

Ca reacție la pierderea poziției insulei Lido drept una dintre cele mai căutate stațiuni balneare din Europa, a fost organizat un concurs internațional pentru noul Cinema Festival Palace

Grădină verticală și seră pe acoperiș. Kuehn Malvezzi: Clădire administrativă, Oberhausen

Un ansamblu funcţional complex care aduce energie în centrul istoric al oraşului post‑industrial german Oberhausen şi unde se combină agricultura urbană, birourile şi un traseu.

Dosar: Reșița. Un oraș în mișcare (I)

Regenerarea la scara unui întreg oraș – și nu a unei metropole energice, ci a unui oraș post-industrial e subiectul unui dosar coordonat de Lorena Brează și Mugur Grosu și publicat în revista Zeppelin #166 (vara 2022). Ne-am asumat o analiză extinsă, cu interviuri amănunțite, cu date etc., pentru că Reșița – un centru al modernității încă din secolul al XVIII-lea, apoi supus unei dezindustrializări brutale – este un exemplu de renaștere. Unic în România și destul de valoros pentru a servi drept model internațional, chiar dacă procesul este încă în curs. Îl publicăm acum și online, în două mari episoade. Mai jos, episodul I. Iar episodul II – aici.

Schimbări de scară. Narchitektura: Parcul memorial al fostei Mari Sinagogi din Oświęcim

Un monument comemorativ mic și minunat, subtil și deschis interpretărilor, la ani-lumină distanță de ansamblurile emfatice și copleșitoare care par să fi revenit în ultimii ani. Levente Szabó, el însuși arhitect cu experiență în proiecte comemorative, încadrează acest proiect într-un context arhitectural, social și istoric mai larg, punând în același timp accentul pe importanța sporită pentru această epocă și pentru viitor*.

Clădiri de tranziție, articulații. 2 proiecte de Dyvik Kahlen

Intro: Cătălina Frâncu

Cele două proiecte sunt construite în acelaşi univers şi folosesc acelaşi limbaj.

Biostan. O micronațiune în Timișoara

Proiect, text: Zeppelin, Studio Peisaj, Local Design Circle

Biostan este un antiparc. Biostan pornește de la un loc uitat dar viu, de la un stejar foarte vechi și unul foarte nou. Biostan vorbește despre o nouă relație între oameni și mediul lor, despre istorie, natură și tehnologie și despre organismele cu valoare de patrimoniu

Reconfigurarea spațiului public, pentru pietoni și un firesc al urbanului: Strada Molnar Piuariu, Cluj

Cifrele de mai jos intră de obicei în Zeppelin la credite. Le-am pus aici, pentru că, așa seci cum sunt, exprimă foarte bine scopul și caracterul fundamental al proiectului; suprafața totală: 4.000 de metri pătrați; creșterea suprafeței pietonale: +124%; diminuarea suprafeței carosabile: -55%; creșterea suprafeței plantate: +151%; numărul de arbori plantați: 48.

 

Piața Skanderbeg, Tirana

În 1989, când tot Estul se reforma cu entuziasm, mai rămăseseră acolo două țări (neo)staliniste. Între timp, una dintre ele a ajuns membră UE, cealaltă se chinuie mai tare. Una a terminat recent, cealaltă lucrează din plin la un mare proiect național, construit în centrul capitalei respective.

Șapte case mari. Igual & Guggenheim: locuințe sociale în Mühlau, Elveția

Text : Sancho Igual,Yves Guggenheim
Foto: Radek Brunecky

Ansamblul a fost edificat în centrul sensibil și cu importanță istorică al orașului elvețian Mühlau. Șapte clădiri principale sunt aranjate în mod izolat și cu mare grijă, ca o intarsie într-o montură.

Co-creație la Armeniș: WeWilder, primul campus de coworking rural-urban din țară

WWF, alături de comunitatea locală din Armeniș și inovatori în arhitectură sustenabilă, a început lucrările la primul campus de colaboare urban-rural din România, WeWilder. Centrul își propune să fie locul de întâlnire pentru

Sălbăticie urbană și civism. În Floreasca

Cartierul Floreasca e verde și are o scară domestică, are coerență urbană (ceea ce e rar în București). Mai e și destul de central, cu renume bun, cu terenuri libere și, foarte important, nu e, în cea mai mare parte, zonă protejată. Ca atare, a devenit extrem de atractiv pentru speculația imobiliară.

Sari la conținut