Cutia cu articole

Reabilitarea unor spatii din centrul unui mic oras polonez sporeste valoarea locului prin investitii rezonabile, rigoare si impletire inteligenta de fragmente vechi si interventii noi.

Niepolomice este un mic oras din sudul Poloniei, langa Cracovia, care traverseaza o perioada de dezvoltare accelerata datorata investitiilor economice profitabile si pozitionarii favorabile in reteaua nationala de transport. Pe acest fundal al prosperitatii, nevoia imbunatatirii spatiului public a aparut in mod firesc.

O perspectiva critica asupra diferentei dintre o sustenabilitate veritabila si demagogia imaginii „verzi” in arhitectura.

In mod obisnuit, sustenabilitatea are o multime de calitati comune cu Dumnezeirea; concept suprem, omnipotent, omniprezent si atotstiutor; creator si judecator, ocrotitor si (…) mantuitor al universului si umanitatii. Asemenea lui Dumnezeu, are milioane de adepti. Dat fiind ca noi, oamenii, suntem destul de naivi si suspiciosi, avand nevoie de o realitate palpabila inainte de a transforma credinta in convingere, conceptul de Verde a aparut pentru a reprezenta sustenabilitatea, devenind forma ei concreta in lumea noastra, a oamenilor. Dar, sustenabilitatea, asemenea divinitatii, poate fi lipsita de forma sau culoare…

Atelier MASS demonstreaza ca patrimoniul arhitectural aflat intr-o avansata stare de degradare poate fi reactivat, chiar si provizoriu, prin improvizatii inspirate, animate de o idee puternica.

Intre 29-31 iulie 2011 la Blaj a avut loc a Saptea editie a festivalului itinerant TransilvaniaFest. In cadrul acestui festival, pe langa evenimentele traditionale, organizatorii au ales sa se implice intr-un subiect cu mult mai dificil – patrimoniul arhitectural aflat intr-o avansata stare de degradare – prin organizarea unor evenimente in Palatul Cultural din Blaj. Dupa foarte multi ani in care acest spatiu a fost ignorat si lasat in ruina, evenimentul a reusit sa ii redea temporar functiunea sa de spatiu de spectacol.

O locuinta unifamiliala realizata de biroul Ene+Ene Arhitectura intr-o zona traditionala bucuresteana se defineste spatial prin sectiune mai curand decat prin plan, ilustrand insertia discreta.

Text: Ene+Ene Arhitectura
Foto: Radu Malasincu
Articol publicat in numarul 98 al revistei zeppelin

S-a inceput instalarea conteinerelor de santier in jurul Teatrului National Bucuresti (TNB). Conform unui proiect care a trenat cativa ani buni, acesta sa fie consolidat si modernizat, pe parcursul a trei ani incepand din toamna. In cadrul acestui proces, o sa dispara fatada cu arcade comandata de catre Ceausescu in anii ’80 si va fi dezgolita si refacuta fata initiala si acoperisul in consola, mai mult sau mai putin conform proiectului original al arhitectilor Horia Maicu, Nicolae Cucu si Romeo Belea.

Locuinta de la periferia Sibiului se aseaza in mod delicat pe un teren dificil si gaseste un echilibru subtil intre deschidere si protectie
Locuinta se afla intr-o zona rezidentiala cu parcele ale caror forme si dimensiuni rezulta in urma lotizarii unui teren abrupt. Dupa Revolutie, aceste parcele, avand acces dublu dinspre strazile care le delimitau, au fost subimpartite intr-un mod necontrolat.  

Intoxicatia cu praf, vise si stereotipuri decupate din mass-media, experienta cotidiana intre blocurile din Berceni, umorul contagios, incadrarile destabilizate, colajele stilistice delirante, aluziile culturale amalgamate si halucinatiile coloristice fac parte din arsenalul estetic al artistului Nicolae Comanescu, care ne propune in panzele sale excursii neobisnuite printre realitatile concrete urbane si imaginatia colectiva.

Extinderea unui cimitir de pe o insula intre Venetia si Murano incearca sa redefineasca unele dintre calitatile initiale ale acestui loc si sa ofere o perceptie si mai intensa a contextului lagunei.

San Michele, principalul cimitir din Venetia este situat pe o insula, intre Venetia si Murano. Acest sit istoric s-a aflat intr-o continua dezvoltare timp de peste patru sute de ani dar, recent, s-a ajuns la un moment al evolutiei in care imaginea romantica a exteriorului contrasteaza cu caracterul sau civic, interior. In abordarea acestui evident dezechilibru, propunerea incearca sa redefineasca unele dintre calitatile fizice initiale ale cimitirului.

Design ca recuperare a memoriei: un mobilier urban realizat din elemente de constructie din spatiul Centrului national al Dansului Bucuresti, aflat in prezent in plina demolare

In noaptea de sambata spre duminica, in timpul proiectului CNDB OCUPAT (vezi Zeppelin 94), Eduard Gabia s-a apucat sa taie relicve din metal si sa le imparta participantilor. Echipat cu manusi, ochelari si salopeta, a decupat cu flexul bucati din balustradele metalice. Rezultatul: o caligrafie din tevi si plasa, ideograme din fier, amintiri a ceea ce a fost Centrul National al Dansului Bucuresti, demolat in prezent, ca si alte spatii culturale, pentru refacerea imaginii din anii ’60 a Teatrului National. Oamenii plecau bucurosi/melancolici acasa cu relicvele din extinderea TNB, comandata de catre Ceausescu in anii ’80.

Construita printr-un parteneriat public-privat, noua piata alimentara din Celje a fost imaginata ca un generator social pentru oras, capabil sa revitalizeze zona invecinata.

Piata agroalimentara a orasului este situata chiar in centru. Inca de la inaugurarea sa, la mijlocul secolului trecut, a constituit un focar al activitatii urbane. Comparativ cu cea veche, piata cea noua este conceputa ca o zona urbana deschisa, un fel de piateta acoperita a orasului, organic conectata la spatiul urban inconjurator.

urban / periurban
Solutia arhitecturala a acestui bloc de locuinte se datoreaza mai ales raportarii critice la un context nefericit si negocierii dintre individual si colectiv

Dezvoltat intr-unul din celebrele orase-dormitor-satelit ale Bucurestiului, intr-o zona linistita dar lipsita de orice caracter – in afara aceluia dat de niste constructii autoreferentiale scumpe si anacronice, itindu-se din spatele unor garduri uriase – acest proiect a stat de la bun inceput sub semnul distantarii critic-ironice de context.

Initiativa Rowmania a Asociatiei Ivan Patzaichin – Mila 23 isi propune sa sustina locuitorii si traditiile din Delta Dunarii.

Romania vazuta din barca poate parea o lume mai buna. Dar sansa acestei lumi consta tocmai in pastrarea si recuperarea firescului care o defineste, a ne-contaminarii ei si a unor gesturi naturale, cat mai discrete, mai putin invazive, mai bine gandite. Cum facem totusi sa gasim echilibrul intre necesitatea de a dezvolta economic o zona, oferind un viitor oamenilor locului, si protectia patrimoniului natural si cultural? Cat de mult este ruralul conectat la urban si care este modul in care aceste doua tipuri de dezvoltare pot creste impreuna fara sa se saboteze?