Cutia cu articole

Întrebări: Ștefan Ghenciulescu
Imagini: echipa proiectului

„Selfie Automaton și Menajeria Dorințelor” este primul proiect românesc pentru Bienala de Arhitectură care nu se referă în mod direct la România și nici la arhitectură. De fapt însă, arhitectura este cumva acolo, prin oamenii care o fac sau o utilizează. O serie de instalații low-tech (sau, pe alocuri, chiar steampunk) cuceresc pavilionul din Giardini, galeria ICR din centrul orașului, una dintre ele urmând chiar a se plimba pe stradă.

Text: Mugur Grosu

Recent, într-o singură zi, la distanță de câteva ore, am aflat din mediul online câteva informații livrate ca exclusivități de presă despre niște proiecte extrem de importante, care vor schimba fața Bucureștiului – așadar, informații de maxim interes public. Într-un caz este vorba de operațiuni ale Companiei Naționale de Investiții – societate comercială pe acţiuni aflată sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar în altul de Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic – institutie publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

A construi ceva nou la Chilia Veche este o provocare având în vedere contextul rural parțial destructurat de intențiile eșuate ale urbanizării anilor ’80 și caracterizat de dificultatea implementării unui scenariu de modernizare.

Legi mai bune, onorarii mai mari, oprirea concurenței neloiale, modele de documentații, un Ordin al Arhitecților mai eficient… și foarte puțin legat de patrimoniu sau proiecte culturale. Mai jos, rezultatul felului în care au votat 545 de arhitecți și un mic comentariu.

Un reportaj despre două clădiri în același oraș, cu același program, însă pornind de la două atitudini foarte diferite: Confluences, recent terminat și proiectat de către Coop Himelb(l)au e expresia perfectă a „starhitecturii”, a obiectului mediatic orgolios și fără legătură cu contextul în care este implantat. Muzeul galo-roman al lui Bernard Zehrfuss, în schimb, este o bijuterie uitată  a anilor ’70 și, de fapt, un precursor al contextualismului și al arhitecturii topografice și, în mod aparent paradoxal, un model mai fertil pentru o arhitectură contemporană de substanță.

Cu prilejul centenarului DaDa, publicăm și online proiectul de reabilitare al faimoului Cabaret Voltaire:

„Februarie 1916. Într-o stradă cât se poate de obscură, în umbra rândurilor de case, unde sub lampadare roşii întâlneşti detectivi plini de tact – NAŞTERE – naşterea Cabaretului Voltaire” (Tristan Tzara, Chroniques Zurichoises).

Patrimoniul din Roșia Montană se bucură, din 2016, de recunoașterea oficială din partea statului român a valorii sale excepționale: la nici o lună după ce întreaga localitate fost inclusă în Lista Monumentelor Istorice ca sit de categoria A, Roșia Montană a fost, de astăzi, inclusă pe Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.

Un cartier bucureștean central, eclectic, cu probleme sociale, dar foarte viu. O casă postbelică maltratată, pe strada Vasile Lascăr nr. 173. Un proiect pe termen lung. O strategie de curățare și colonizare cu funcțiuni și un sistem de elemente noi. Prima etapă – restaurantul și terasa – onorează spiritul originar al clădirii și creează un loc public gândit ca o continuare a spațiului urban.  

22 martie 2015, 09:00-18:00 @ Hotel Crowne Plaza, București

Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană are plăcerea de a vă invita să participați la cea de-a patra ediție a conferinței Cities of Tomorrow – eveniment de top ce reunește mediul de afaceri cu administrația locală și centrală, arhitecți, urbaniști și societatea civilă din România.

La noi, știm bine că marile lucrări publice nu se dau prin concurs. Poate că de aceea avem și atît de puține exemple de arhitectură publică de calitate. Iată o nouă șansă, un concurs care trebuie să iasă bine și al cărui proiect câștigător trebuie realizat. Juriul e bun, documentația foarte serioasă, organizarea a reușit până acum să învingă numeroase piedici, Ordinul Arhitecților din România și Uniunea Internațională a Arhitecților reprezintă o garanție solidă. E și foarte semnificativ faptul că un astfel de concurs privește o clădire existentă, mai ales având în vedere cum este în continuare abandonat și mutilat patrimoniul la noi.

În 2016, suntem la fel de obsedați de arhitectură, design, orașe, de oamenii care le produc și folosesc. Însă țintim și mai sus și vă aducem de acum toate aceste lucruri prin două instrumente actualizate și perfecționate: o publicație on-line în toată puterea cuvântului și un bookazine – un produs periodic spectaculos, de dimensiunile și calitatea unui album de arhitectură.

În clădirea ce adăpostea în epoca socialistă celebrul restaurant Berlin s-a instalat de ceva vreme Control, probabil cel mai popular club de muzică live din Bucureşti. Cei de la Lama au amenajat recent terasa – o junglă (semi)controlată și restaurantul Alt Shift. Proiectul pentru sala Berlin duce mai departe joaca serioasă cu identități vechi și noi.