Pare că Bucureștiul încearcă să recupereze cu frenezie decalajul de spații pentru cafea în raport cu metropolele lumii. E o chestie de modă, evident, dar și un răspuns la pretențiile crescute, pe care espresso-ul banal și la preț umflat nu le mai satisface. Cam toate aceste spații au patru lucruri în comun: dimensiunile mici, deschiderea către stradă, lemnul (panouri, de obicei) și o tablă neagră pe care se scriu tot felul de lucruri cu creta.