Cutia cu articole

Proiect, text & fotografii: Jensen & Skodvin Architects

Juvet Landscape Hotel este situat la Valldal, în apropierea oraşului Åndalsnes din nord-vestul Norvegiei. Turiştii care trec pe aici sunt atraşi de o cascadă spectaculoasă într-un defileu adânc lângă şosea, „Gudbrandsjuvet”.

Parterul înalt al unui imobil interbelic a fost transformat în cel mai nou juice bar din București.

Spațiul dificil de doar 10mp (dimensiune, diferențe înălțime, spațiu de trecere),  împărțit pe două cote de nivel cu diferența de peste 1.4m, a generat o scară din tablă striată, care pornește din trotuar și te invită să intri prin boxul din tablă de oțel, cu rol de semnal și marcare a intrării.

Intro: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Ștefan Tuchilă, Julien Lanoo

Eram student când am aflat prima oară de afirmația conform căreia imobilul haussmannian, dar de fapt, și celelalte mari modele metropolitane ale secolului XIX (Londra, Viena, Berlin, Barcelona) ar reprezenta cel mai flexibil tip de locuire.

Conversia unei anexe gospodărești de 50 m2 din Viana do Castelo, Portugalia, a permis realizarea unei mici locuințe cu spațiu de zi pe dublu-nivel, articulat în jurul unui nucleu servant cu scară, baie și depozitări integrate.

În 6 iulie s-au decernat premiile celei de-a XIV-a ediții a Anualei de Arhitectură Bucureşti – 2016, iar echipa Zeppelin a fost onorată să primească două nominalizări: pentru proiectul Primar pentru 10 minute (la Secţiunea arhitectură și spațiu public – intervenții și acțiuni în spațiul public) și pentru cartea Inventând locuri. Practici şi proiecte inovative din România (Secțiunea Carte de arhitectură).

Proiect: JRKVC

Text, Foto: Peter Jurkovič

Dincolo de imaginea publică modestă se dezvăluie treptat o arhitectură curajoasă. Mica locuință fuzionează (și uneori juxtapune) logica arhitecturii tradiționale slovace cu principiile unei locuiri moderne.

A cincea ediție a Premiilor Internaționale LafargeHolcim își propune să identifice soluții inteligente pentru mediul urban și mediul construit.

LafargeHolcim Awards este cea mai importantă competiție la nivel global în materie de proiectare sustenabilă. Aceasta își propune să recompenseze proiecte avansate realizate de profesioniști, precum și ideile curajoase ale generației viitoare care îmbină soluții pentru construcții durabile cu excelența arhitecturală.

Text: Cristina Bogdan, curator

Spațiul public românesc este într-un moment de tensiune, de formare, marcat de dorința a numeroase grupuri de a-l reclama și investi în mod responsabil și asumat, de multe ori împotriva demersului de manipulare al grupurilor din politică, economie sau presă care îl controlează. Inițiativa individuală este reinvestită de sens și speranță, dar eficiența ei trebuie testată permanent. Demersul artistic este un loc încă propice acestui tip de chestionare.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Ar fi multe lucruri de povestit despre Anuala de anul trecut de la Timișoara: expozițiile bune, de pildă sau nivelul cultural general. Cea mai puternică imagine ce mi-a rămas însă în minte de atunci este cea a unui podium cu reprezentanți ai organizațiilor persoanelor cu dizabilități. Era emoționant (și uneori îți venea să întri în pământ de rușine) să îi auzi cerându-și în mod extrem de competent și de articulat dreptul la arhitectură și oraș

Proiect: I Love Colours
Text: Alexandra Henry Zabunov, Ioana Corbu
Foto: UPC

Când spunem UPC spunem implicit fibră optică, lucru care ne-a dus cu gândul la culorile spectrului şi chiar la descompunerea luminii albe prin prisma optică în culorile spectrului.

DOSAR: Case noi, case vechi

Cât de radicală poate fi locuirea colectivă? Prefabricare inteligentă și invazie de verdeață la un cămin de studenți din Barcelona. O casă maramureșeană e salvată, mutată în apropierea Clujului, și refolosită. La Brașov, un OZN translucid a aterizat peste o căsuță din anii ’50. La Paris, blocul e hip. În București, un apartament e amenajat exclusiv din mostre și lucruri aruncate de alții.

Text / Foto: Mugur Grosu

Sunt unul dintre cei care, deși locuiesc de-o mulțime de ani aici, nu se simt niciodată de-ai casei. Cu cei de teapa mea obișnuiesc să glumesc, când ne întâlnim, că suntem diaspora constănțeană a capitalei. S-ar spune că-n venele noastre curge ceva fundamental diferit – un cocktail maladiv de pulsiuni  contrare, în care morbul căutătorilor lânii de aur se ciocnește cu sentimentul acut al exilului, lăsat de umbra lui Ovidius la Tomis – care-a rămas, în mare măsură, același ținut barbar și-n zilele noastre.