Cutia cu articole

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: SCOB

Fotografia alăturată prezintă unul dintre proiectele dosarului ediției de vară Zeppelin. Nu prea arată a arhitectură, să recunoaştem. De fapt, cam arată a ceva ce poate fi şi un colţ de natură, şi un maidan, nişte verdeaţă generică, mai degrabă sălbatică.

Clădiri din CLT(Cross-Laminated Timber) sunt puține în România. Clădiri cu arhitectură de calitate din acest material și mai puține. E cu atât mai importantă apariția acestui mic centru de birou de lângă Oradea. Este prima clădire din România certificat standardul „Low Energy Passive House” dar și o lucrare complexă și poetică . Realizarea sa fost posibilă datorită unei implicări exemplare a clientului și a unei colaborări între acesta, arhitecți și o echipă multidisciplinară de ingineri. Am vorbit despre acestea, dar și despre ecologie, bani, spații, expresie arhitecturală, peisaj cu arhitecții Gabriel Chiș-Bulea și Mădălina Mihălceanu și cu Marius Șoflete, fondatorul biroului Inginerie Creativă.(Ștefan Ghenciulescu)

Dedicăm această carte unor locuinţe din România care au servit în acelaşi timp drept atelier/birou/adăpost pentru personalităţi culturale ale ultimilor 150–200 de ani. Vorbim despre case şi despre ce se întâmpla în ele, dar şi despre valoarea lor de model pentru practica arhitecturală şi pentru locuirea de azi.

Din anumite puncte de vedere, această casă se apropie de un proiect studențesc; asta dacă îți imaginezi un proiect studențesc curajos și inteligent, fără un client concret, dar într-un context absolut real și care chiar trebuie realizat, și realizat bine.

E una dintre cele mai râvnite zone din București: la nord de inelul central se înlănțuie cartierele-grădină luxoase, perfect structurate, cu vilele și bloculețele frumoase ale elitei interbelice. Un teritoriu ocupat după război de nomenclatura comunistă și asupra căruia au năvălit toate valurile speculative de după 1990.

Un loc prețios…

…și complicat. În zona din jurul Căii Victoriei, între Piața Revoluției și Bulevardul Elisabeta, se suprapun cam toate straturile istorice, de la traseul sinuos, specific balcanic, al Căii Victoriei și minunata biserică Kretzulescu la eclectismul clădirilor publice și al caselor sfârșitului de secol XIX și apoi la neoromânescul flamboaiant și eleganța Art-Deco și modernistă a anilor ’30. Perioada postbelică ne-a dat în primul rând ansamblul Sălii și Pieței Palatului, o operație urbană ce a presupus distrugeri importante și relații dificile cu țesutul urban din spatele său, însă cu calități urbane și arhitecturale certe.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Acum douăzeci de ani mi-am început în mod oficial munca în echipa de conducere a acestei reviste. Bine, pe atunci se chema altfel și avea alt statut, dar tot o publicație independentă era. Când zic echipă de conducere, mă bufnește puțin râsul, pentru că acea echipă însemna și redacția la acel moment, ba chiar și designul. Până prin 2004, tot aceiași trei oameni – Cosmina, Constantin și cu mine – făceau și marketingul (adică banii din publicitate), și distribuția cu rucsacul.

Rowmania e un proiect cu obiective atât de complexe și cu atât de multe activități, încât nu prea știi de unde să începi să-l descrii. De fapt, trebuie început cu siguranță de la Ivan Patzaichin. Multiplul campion olimpic originar din Delta Dunării a inițiat prin Rowmania un program ecologic, cultural și de antreprenoriat social, bazat pe un turism mai inteligent și mai responsabil. (S.G.)

Cei de la ADN BA au mai avut ocazia să insereze blocuri de mici dimensiuni în zone urbane sensibile, de obicei însă în cartierele-grădină din nordul Bucureștiului. În cazul de față, contextul are o istorie mai lungă, fiind parte a centrului istoric extins, mai eclectic (un amestec de clădiri de toate dimensiunile și stilurile), dar și bogat în obiecte și spații-simbol ale orașului.

Intro: Ștefan Ghenciulescu

De fapt, acest mic dosar începe dinainte de introducerea pe care tocmai o citiți. Materialul  despre poziția față de lumea rurală și lucrările recente ale biroului Larix Studio, închide dosarul despre arhitectură la sat; el conține și un proiect de spațiu public, unul dintre cele mai vitregite programe într-o lume rurală care trebuie să se descurce cu subfinanțare, emigrație și abandon, dar și cu interesele individuale și slaba coagulare civică.

Proiectul pentru o cafenea-gelaterie pune în valoare un minunat bloc Art-Deco

Proiect: Corvin Cristian Studio
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Alex Sacalu, Corvin Cristian

Intro:

Nu sună prea profesional, știm, dar pur și simplu nu am găsit niciun termen acoperitor pentru „imobil de locuințe colective cu un număr redus de unități”. Vila urbană se apropie cel mai mult de subiect, însă, pentru multă lume, vila urbană e neapărat o clădire izolată, de obicei beneficiind și de propriul teren.