revistă online
ISSN 3008-2986 ISSN-L 2069-721X

Dosar: Reșița. Un oraș în mișcare (II)

Regenerarea la scara unui întreg oraș – și nu a unei metropole energice, ci a unui oraș post-industrial e subiectul unui dosar coordonat de Lorena Brează și Mugur Grosu

Mastabaua curajului. 3000 de saci de nisip și discuții în jurul unui monument

Ca artist, trebuie să am curaj. Cred că e nevoie de mai mult curaj să creezi lucruri menite să dispară decât să o faci ca să rămână.“ – Christo

 

Text: Mugur Grosu
Foto: Petre Dalea, Mugur Grosu

Rowmania lui Patzaichin. Și-a noastră

Rowmania e un proiect cu obiective atât de complexe și cu atât de multe activități, încât nu prea știi de unde să începi să-l descrii. De fapt, trebuie început cu siguranță de la Ivan Patzaichin. Multiplul campion olimpic originar din Delta Dunării a inițiat prin Rowmania un program ecologic, cultural și de antreprenoriat social, bazat pe un turism mai inteligent și mai responsabil. (S.G.)

Edito: 37 de metri şi 20 de centimetri

Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandru Oglindă 

6 francezi coboară din avion și se lipesc de niște suporteri cu gândul că îi vor duce la stadion. Ajung la o terasă din Centrul Vechi unde ceilalți se pun pe băut. Trec niște beri până se prind că ăia nu erau maghiari, ci ucraineni și că ceea ce credeau că e Budapesta era, de fapt, o capitală care-și închipuise cândva c-ar fi Micul Paris

Edito: Coala de cerere, mașina de scris și apartamentul de aur

Text, obiect, foto: Mugur Grosu

În imaginarul nostru colectiv, scriitorul e încă asociat cu pana de gâscă și cu condeiul. Și probabil că seara, cu gene ostenite, el încă suflă, din obișnuință, în bec. Nu-i nicio metaforă pe-aici, cei care-am apucat comunismul am scris și la

74 de poeţi aproape uitaţi. Şi un memorial aproape invizibil

Text: Mugur Grosu
Foto: Mihnea Ratte, Cătălin Georgescu, Marina Popa, Corina Cimpoieru

Iată un stereotip mirabil: „românul s-a născut poet”. Pucioasa din oraşele noastre mărturiseşte cu totul altceva: nu doar că nu-i loc pentru poezie în ele, dar abia de se mai găseşte loc pentru oameni. Nimic nu stă în calea noilor zei: maşina şi banul; a-i cerceta e o blasfemie, a-i contesta e o apostazie.

Edito: You are here

Text: Mugur Grosu

Ce poate fi mai reconfortant, când te-ai rătăcit, decât acel reper de pe hartă care-ți indică unde te afli: you are here. Poate doar semnul care-ți indică o destinație. Nu-i de mirare că în 2014 MoMA a achiziționat pentru colecția sa permanentă o reprezentare a simbolului roșu în formă de lacrimă răsturnată, pe care designerul danez Jens Eilstrup Rasmussen îl crease pentru Google Maps.

PUZZ_LIT. Poezii și resuscitări. În stradă

Text: Mugur Grosu
Foto: Alexandra Savu, Dorothee Hasnaș, Mugur Grosu

Acum șapte ani, într-o discuție cu arhitectul Peter Bishop, fost director al Agenţiei de Dezvoltare din Londra, care-și lansa cartea Temporary City, l-am întrebat dacă există loc pentru poezie în marile oraşe. Sigur, mi-a zis, și mi-a povestit despre arhitectul Jaime Lerner, ajuns primar al oraşului brazilian Curitiba

Edito: Zeus. E tulburare-n oraș

Text: Mugur Grosu

Există fraze muzicale sâcâitoare ca niște muște, care-ți tot sună-n cap, oricât ai încerca să le-alungi revin iar și iar să te bâzâie, fără să te poți ajuta cu un plici. Fraza din titlu e din aceeași sămânță, îmi revine periodic în minte ca musca și nu-mi dă pace, nu găsesc pliciul. A-nceput cu câțiva ani în urmă când, făcând ordine printr-o cutie plină cu dischete și alte antichități digitale am descoperit un CD de care nu-mi aminteam nimic și pe care scria doar, cu marker negru, ZEUS.

La scară umană: Basel, arta și Madona de ghetou

Text & foto: Mugur Grosu

În toamna lui 2018, la invitația companiei elvețiene Geberit, care sponsoriza expoziția Victor Papanek – The Politics of Design, de la Vitra Design Museum, am călătorit în Basel și Weil am Rhein, vizitând două țări în două zile, Elveția și Germania.

Edito: Ce e un hipopomingo roz?

Text: Mugur Grosu

Într-o dimineață, într-o cameră de hotel din Arad, m-am trezit cu o durere odioasă de cap și cu două corpuri suplimentare în pat, despuiate și mirosoind a bere. Și prima chestie care mi-a venit în minte a fost întrebarea: ce e un hipopomingo roz?

Spionaj și poezie, la bloc. O instalație la Blocul Liric.

Text: Mugur Grosu
Foto: Alex Iacob, Mugur Grosu

În copilăria mea din comunism a fost o vreme la modă, printre copiii de la școală și de la bloc, comunicarea cifrată: fiecare grup își elabora un alfabet secret, înlocuind literele cu simboluri sau grupuri de semne cabalistice. Interceptarea unui mesaj de către rivali era întâmpinată cu râsete și sarcasm, pentru că orice strădanie de decodificare era inutilă în lipsa codului. Fiind pasionat de lecturi și de cărțile de spionaj, mi-am pus mintea la treabă.

Sari la conținut