Rockwool

Edito: Coala de cerere, mașina de scris și apartamentul de aur

Text, obiect, foto: Mugur Grosu

În imaginarul nostru colectiv, scriitorul e încă asociat cu pana de gâscă și cu condeiul. Și probabil că seara, cu gene ostenite, el încă suflă, din obișnuință, în bec. Nu-i nicio metaforă pe-aici, cei care-am apucat comunismul am scris și la lumânare, ca barzii , că se tăia zilnic curentul. Și, dacă-n restul lumii mașina de scris simbolizează încă literatura, la noi, tot de la comunism, ea a rămas personificarea autorităților statului. În „Epoca de aur”, după Decretul nr. 98 din 28 martie 1983, dacă doreai mașină de scris, trebuia să ceri aprobare de la Miliție. Și, dacă cererea era respinsă și-aveai deja mașină de scris, erai obligat ca, în cel mult 10 zile să o donezi, să o vinzi sau s-o depui la o consignație. Iar dacă primeai aprobare, trebuia să te prezinți la Miliție – în primele două luni din an –, unde primeai un text cu modelul tuturor caracterelor, pe care să-l dactilografiezi, text care rămânea la dosar, până anul următor, când reveneai și repetai procedura. Dacă-ți trecea  prin cap să scrii la ea manifeste, te identificau imediat. Nici măcar nu puteai împrumuta mașina de scris fără aprobare. Cel mai bine îți luai de tot gândul. Să spunem totuși că te-nvârteai și de mașină de scris și de aprobare. Pe ce scriai? Pe o „coală de cerere“! Ce poate fi mai umilitor decât sintagma asta, încă în uz, care induce ideea că nu scrii de capul tău nimic, că ești la cheremul autorității, căreia trebuie să-i cerșești aprobarea? De altfel, în nomenclatorul meseriilor, pe atunci, existau doar „scriitori de vagoane”.

Dar eu, slavă marelui albastru, habar n-aveam de toate acestea, mergeam la cenaclul de la Parcul Pionierilor din Constanța și câștigam, anual, faza pe județ a concursului de creație numit – cum altfel? – „Tinere condeie”. Mai departe nu ajungeam, că nu scriam versuri patriotice – nici de-aș fi vrut, nu mi-ar fi ieșit. Fiecare cu talentul său. Râvneam totuși validarea și mai scriam la reviste, dar, cu o mică excepție (o poezea publicată la 14 ani), nu mă băga nimeni în seamă. Convins că scrisul de mână făcea din mine un diletant irecuperabil, am tot visat la o mașină de scris, pe care însă nu mi-am permis-o decât după Revoluție, când tata m-a și ajutat cu o parte din bani. Mașina mi-a devenit cel mai apropiat prieten, la propriu – adesea am adormit cu capul pe ea. Și ea mi-a prilejuit cel mai radical experiment literar: nu mai așteptam validarea, m-am „publicat“ pe bancnote – orice-mi cădea pe mână trecea și prin mașina de scris – mi-am dactilografiat pe bani sute de versuri, anonim, încălzindu-mă doar cu gândul la străinii care le vor descoperi și citi. Noroc cu inflația galopantă care tot schimba banii și mi-a domolit din entuziasm. Apoi a venit o mașină electrică, apoi primul calculator, apoi prima carte, apoi primul laptop și tot așa. Acest text a fost început pe telefon, la semafoare, pe bicicletă – nimic mai firesc. Azi oricine poate scrie orice, oriunde.

Mi-am amintit toate astea doar pentru că, recent, un văr m-a sunat să mă-ntrebe dacă mi-ar fi de folos mașina de scris a unei mătuși care se prăpădise. Am zis da, parând spectrul inutilității cu ideea de-a face, poate, o instalație. S-a dovedit a fi un Hermes de-acum jumătate de veac – o marcă foarte populară printre scriitori, de la Kerouak și Sylvia Plath la Ionesco. Deși asta aparținuse, probabil, unei instituții de stat până a ajuns la casat, de unde-a recuperat-o mătușa – care i-a redesenat și literele pe taste cu vopsea. La scurtă vreme, Institutul Goethe din București m-a invitat să particip la un workshop cu sculptorul Alexandru Potecă, în cadrul proiectului „Heritage Contact Zone. Week of Contested Heritage”. Alexandru realizase o instalație foarte tare, The Golden Flat, în care îmbrăcase cu foiță de aur un apartament plin de lucruri banale din vechiul regim, devorate de propria funcționalitate. M-am înscris bucuros și-am îmbrăcat cu foiță de aur mașina de scris – acum devorată de inutilitate. Și o „coală de cerere”.

 

——————

Zeppelin #160 (iarna 2020-2021) e disponibil în librăriile Cărturești, Inmedio și Relay sau poate fi comandat aici, la prețul de librărie (28 RON), căci preluăm noi costurile de transport pentru toate livrările interne.

Sau, ca să ne ajutăm reciproc și mai tare, puteți opta pentru un abonament extrem de avantajos, care să o includă – aici.

Râmânem aproape, lucrăm ca să vă putem informa și să putem visa împreună.

 

 

Sari la conținut