Arhiva articole publicate de: Nickname

Fiecare publicatie straina muzicala importanta propune în fiecare an propriul top al celor mai bune si interesante discuri aparute pe piata. Pentru un astfel de clasament, Radio România Muzical a initat o competitie „arbitrata” chiar de ascultatori, in cadrul campaniei “Voteaza discul de muzica clasica al anului 2013”.  Pâna la finele anului, ascultati – in direct sau pe site – discurile intrate în competitie, votati si, optional, comentati online, urmand ca discul care va cumula cea mai mare nota, din cele mai multe voturi, sa fie declarat discul anului 2013, protagonistul acestuia urmand sa fie invitatul unui interviu-eveniment pentru ascultatorii români.

Participationismul este un construct istoriografic inspirat de antropologie si teoriile sociale ale mijlocului anilor ‘60. Cu vreo douazeci de ani înainte de teoretizare, prin 1945, Hassan Fathy testa „participationismul”  în cadrul proiectului Noua Gourna, din Luxor, în Egipt. Situatia era inedita: Departamentul Egiptean al Antichitatilor stramuta populatia locala din zona periclitata cu ruine antice, încercând sa-i reintegreze pe locuitori  în circuitul turistic sustenabil prin activitatile artizanale pe care acestia le puteau desfasura.

• Workshop: 16–28 iulie, UNARTE, Calea Grivitei, nr. 28, Bucuresti
• Conferinta:  29 iulie @ ROMEXPO, Sala Titulescu – Parametric Semiotic – Architecture as interface of communication / invitat special: Patrik Schumacher

Un eveniment destinat structurilor inteligente si arhitecturii parametrice, studiind câmpurile dinamice ale naturii în cadrul unui workshop de doua saptamani ce reuneste tutori si lectori cu experienta internationala relevanta.

In 2005 Mircea Cartarescu scria frumos si trist: „o drama strict personala: mi-au daramat moara! Cine? Habar n-am. Care moara? Moara mea, moara „Dimbovita” din spatele blocului de pe Stefan cel Mare unde am locuit 25 de ani si unde mai stau ai mei si acum. Moara din „Nostalgia” si din „Orbitor”, moara in umbra careia Mendebilul isi spunea fantasticele povesti.

Acum cateva zeci de ani incercarea de a vizita orasul Almere avea toate sansele sa fie un fiasco. Pentru ca, acum cateva decenii, locul unde acum pasionatii de arhitectura vin sa vada prima cladire SANAA in Olanda sau „ultimul Christian de Portzamparc” era o intindere de apa, cu pescari si alte dotari aferente. Conform statisticilor contemporane referitoare la numarul de locuitori, Almere se afla azi pe locul opt in Olanda.

Am o tot mai ferma convingere ca progresul capabil sa confere identitate arhitecturii noastre autohtone trebuie cautat in experimentare. In contrast cu atitudinile regionale sau cu cele bazate pe reviste de arhitectura straine, definite mai ales prin aspecte legate de forma si materiale folosite, arhitectura experimentala pare sa fie in ziua de azi adevarata inovatie intelectuala, si totodata directia demna de reprezentare in strainatate, dar mai ales pe termen mijlociu si lung, tendinta cu posibilitati de realizari excitante in Ungaria.

Citesc un articol al lui Roberto Segre despre arhitectura destinata clasei muncitoare, arhitectura care a modificat peisajul oraselor abia in secolul 20. Pana atunci saracia nu avea un impact prea mare in configurarea urbanitatii.

Piet Gerards este mai mult decat un excelent designer grafic. In cazul sau, putem vorbi mai degraba despre design ca o forma de actiune culturala, dar si sociala sau politica; o continuare a spiritului si nu doar al vocabularului avangardei istorice. Va fi vorba in interviu despre aspectele strict profesionale, dar si despre responsabilitate, retinere si provocare.

Concept arhitectural
Extinderea palatului Victoria a facut obiectul unui concurs international de proiecte, la care de Architekten Cie. a castigat premiul intai. Proiectul integreaza cladirea existenta si cea noua  intr-un ansamblu armonios, reprezentativ pentru sediul central al guvernului roman.

Bine ca se mai intampla si lucruri bune pe Terra. Dupa ce am scris atatea articole contra agresivitatii publicitatii si a ineptiei cu care este tratata problema la noi, uite ca s-a gasit solutia, care mie mi se pare o „perestroika” de-a dreptul.