Arhiva articole publicate de: Nickname

Exista trei motive fundamentale pentru care Laboratoarele Salk merita fara nici o indoiala efortul unei calatorii de 11000 de kilometri, la „capatul” lumii occidentale, in La Jolla, pentru a fi vizitate.

Atunci cand imaginea deformata a unei grinzi drepte nu constituie o problema. Extensia si reorganizarea Universitatii Catolice din Louvain.

Cum sa propui o interventie contemporana intr-un context istoric? Cum sa pui in valoare o constructie veche fara a o reproduce si a ascunde constructia cea noua?

1900 si ceva…

… cind Libero Parri traia mirajul culturii automobilului. Atunci se nascusera masinile de curse, automobilele faceau parte din viata oraselor tot mai mult. Undeva in mijlocul nicaieri-ului, unde e casa lui, aparut din praful unei curbe, un anume conte Ambrosio incearca s-o convinga pe Florence Parri sa-l lase pe sotul ei sa-i fie partener in cursele de masini, mortale atunci ca si acum.

Pomul cu vrabii
Asculta ce vezi

Intr-un decor urban ornat cu impletituri de cabluri atarnate de stalpi, care stau aplecati peste garduri sudate, indecis infipte printre piscoturi sparte si asfalt crapat, pe langa panouri colorate, table si capre metalice legate cu lanturi de bordura, se camufleaza pana la transparenta zeci de cabine telefonice.

Nu trebuie sa petreci mult timp in Venetia ca sa observi ca orasul este foarte zgarcit in a-si arata fata sa contemporana. Motivul este destul de simplu: de-a lungul ultimilor 300 de ani venetienii nu au manifestat o atractie deosebita pentru arhitectura „noua”, avand deja la dispozitie un oras foarte dens si coerent, necesitand foarte rar interventii, iar in cazurile inevitabile, acestea au asimilat foarte repede „haina” locala.

Multi magari-magarusi in tot editorialul, cum n-ati mai vazut. Primul gand a fost legat de publicarea in acest numar a grupului austriac FELD72. Vazusem la Sofia in toamna anului trecut o prezentare a lor care, intre altele, continea si proiectul unui hotel numit „un milion de magari”.

(E)migratia noului si estetica acordata cu spiritul timpului
Raspandirea masiva a arhitecturii moderniste in Statele Unite are loc dupa cel de al doilea razboi mondial, intre 1950 si 1965, cand maestrii europeni recent emigrati isi reiau activitatea la planseta si cand ideile lor patrund masiv in toate scolile de arhitectura.

Intr-o capitala in care spatiile pentru arta tind sa ajunga la nivelul unui orasel nu foarte dezvoltat, orice aparitie a unui astfel de spatiu devine un eveniment. PAVILIONUL UNICREDIT reprezinta insa un eveniment chiar si dincolo de acest context.

Exista un fel de „sindrom al insulei” de care nu se poate scapa in locul asta. Desi insula nu suntem, ne situam cumva departe de marile cai de transport cultural, de marile evenimente arhitecturale, de sursele de inspiratie si de creuzetele de productie ale modernitatii construite.

Supus unor gesturi brutale sau inutile, spatiul public la romani devine inutilizabil, confuzant, caraghios. Imaginea locurilor care ne reprezinta sau in care ne intalnim, in care ar trebui sa avem sansa de a crea comunitate, trebuie imbunatatita.