Cutia cu articole

Foto: Jan Liégeois

Un investitor mai puțin obișnuit – colecționarul Axel Vervoordt. Artă și dezvoltare imobiliară. Un fost sit industrial aflat la periferie. Recuperare, densificare și urbanizare ca antidot la demolare și lăbărțare suburbană. Amestec de funcțiuni și tipologii. Viziune, masterplam, trei birouri de arhitectură și unul de peisagism. A, și o operă a unui mare artist ca semn și primă acțiune a proiectului.

Acesta e un proiect foarte important pentru mine, pentru că am avut, în 2012, bucuria de a fi în juriul unuia dintre atât de rarele concursuri adevărate de la noi. După 5 ani, fapt și mai rar, concursul a fost dus la bun sfârșit. Nu toate detaliile au ieșit bine la execuție, și nu toate schimbările de temă mă entuziasmează – cred că orașul s-ar fi putut lipsi de pasajul și parcarea subterană. Dar e un loc public adevărat și bun, și un proiect sincron cu arhitectura internațională, cu multe gesturi elegante ce pornesc însă de la nevoi umane reale. (Ștefan Ghenciulescu)

În România, se construiesc multe case cu buget mediu și redus. Puține dintre ele beneficiază însă de arhitectură, în adevăratul sens al cuvântului. Concursul de care vorbim aici a fost inițiat de către Zeppelin și Holcim România tocmai pentru a arăta că se pot gândi case bune și pornind de la bugete rezonabile. Calitatea nu stă doar în metri pătrați, ci în felul în care îi folosești pentru spații eficiente și bune, cum organizezi lucruri gratuite cum ar fi lumina și aerul, cum distilezi poezie din resurse uneori infime.

Text: Mara Cazacu
Foto: Bogdan Comănescu, Maria Cazacu, Sebastian Apostol

În perioada 17-28 august, WWF-România și Camposaz au organizat un atelier „design and build” multi-cultural la finalul căruia a fost contruit un observator al peisajului și naturii sălbatice din Măgura Zimbrilor, Munții Țarcu.

Text: Köllő Miklós
Foto: Köllő Miklós, Szász Adorján

Scopul operaţiunii a fost organizarea spaţiului pieţei agroalimentare ca un loc comunitar de întâlnire şi încurajarea interesului şi încrederii sporite în produsele locale, tradiţionale. Prin tema de proiectare s-a dorit sprijinirea prezenţei pe piaţă a producătorilor din zonă.

Text, foto: Vallum

Operă eternă sau loc pentru cei ce vor urma? Pe parcursul carierei noastre de arhitecți, cu siguranță că mulți dintre noi ne punem întrebarea în ce măsură ceea ce facem este valabil și într-un cadru mai larg, dincolo de logica obișnuită – „există o comandă, hai să dăm un răspuns arhitectural urgent și la zi.”

Muzeul inaugurat în 2013, an în care Marsilia era capitală europeană a culturii, și-a propus două obiective ambiţioase: delocalizarea şi reinventarea Muzeului  Naţional al Artelor şi Tradiţiilor (fondat în 1937 şi abandonat în afara Parisului) și, pe de altă parte, iniţiativa politică ce urmăreşte reabilitarea urbană şi socială a unui oraş devenit, din păcate, faimos din cauza criminalităţii organizate și problemelor legate de imigrație.

Ansamblul de clădiri ecologice face parte din proiectul „Înfiinţarea unui mecanism de reintegrare ecologică pentru deţinuţi”, care se adresează deţinuţilor ce provin dintr un mediu defavorizat şi cu un nivel scăzut de educaţie, şi are ca scop facilitarea accesului acestora la programele de reabilitare şi reintegrarea lor în societate. Proiectul le oferă ocazia de a învăţa noi meserii şi meşteşuguri de nişă, cum ar fi construcţiile de tip tradiţional, tâmplărie, construcţia bărcilor din lemn, împletitul nuielelor şi ceramica.

5-10 martie 2017, București / ddl. aplicații – 15 ianuarie 2017

Atât râul Dâmbovița cât și râul Colentina au trecut prin schimbări radicale de-a lungul istoriei orașului București. Dâmbovița a fost transformată dintr-un râu meandrat cu o vale naturală într-un canal și o vale fantomă (vezi ilustratia de ai jos), absentă astăzi în harta mentală a locuitorilor orașului. Râul Colentina a fost transformat începând cu anii ’30 printr-un proiect urban complex într-o salbă de