La fel și deloc la fel
Text: Ștefan Ghenciulescu
Există birouri (cu nume sonore!) care evoluează frenetic. La bază stau dorința de a fi în pas cu vremurile și de a răspunde noilor situații și mijloace, frica legitimă de a se cantona într-un stil însă, de multe ori, și obsesia de a rămâne vizibil și relevant, la modă, de a nu-și pierde locul pe podium.
Dar există și extrema cealaltă, a arhitecților care par că fac cam același lucru timp de decenii. Care, în cazul mai nefericit, doar găsesc o formulă bună și se țin de ea. Reproșurile de „stilism” și de încremenire într-o formulă eficientă sunt îndreptățite pentru cazurile nefericite; mai ales atunci când formula deja obosită încearcă să rezolve scări și situații foarte diferite de cele ale primelor opere. Nu dau nume, pentru că nu vreau să mă iau de mulți dintre zeii tinereții mele. Cred însă că aceste reproșuri nu își ia locul când consecvența se construiește ca respingere a modelor și, mai ales, ca expresie unor principii, a datoriei de a restrânge, rafina, duce mai departe lucruri esențiale. Mi se pare a fi cazul lui Alberto Campo Baeza, de pildă, care aparent, „face aceleași case” de vreo 25 de ani. Nu sunt aceleași case, dar e vorba, într-un sens, despre aceeași casă, despre a căuta continuu perfecționarea unor modele. Și iese bine.
Alți arhitecți, care sunt văzuți ca poate prea cantonați într-o serie de instrumente, sunt Anne Lacaton și Jean Philippe Vassal. În opinia mea, este vorba însă la ei nu atât despre un limbaj, cât despre un sistem arhitectural aflat într-o evoluție continuă. Acest sistem presupune lucrul cu elemente ce se tot repetă – structurile ușoare, materialele transparente și translucide, expresia frustă, kituri de elemente prefabricate ce își găsesc inspirația (și) în structurile provizorii, și în arhitectura anonimă; însă în spatele limbajului și al strategiei de proiectare se află dintotdeauna un program umanist, o conștiință socială, o căutare a unei arhitecturi civilizate și accesibile financiar și, da, și căutarea unei înțelegeri mai profunda a ecologiei și a lucrului cu ce ai.
În plus, „la fel” nu e chiar „la fel”. Proiectele recente integrează tehnologii noi și sunt extrem de atente la durată, la modul de funcționare și la locuirea în toate sensurile sale. Ultimul proiect al lor despre care am vorbit în Zeppelin a fost reabilitarea unui ansamblu de locuințe sociale la Bordeaux. Ansamblul de locuințe pentru persoane în vârstă din cartierul Rixheim seamănă cu mai vechia „Cité manifeste”, tot din Mulhouse (2005) sau cu locuințele din Trignac, din 2010, sau cu casa din Coutras (2000). Dar asemănarea aparentă ascunde evoluția unui sistem de proiectare, adaptarea la contextul urban și social, experimentarea și dezvoltarea răbdătoare a tehnicii și gândirii spațiilor. Lecția nu se repetă, ci continuă.
Despre proiect
Text: Lacaton & Vassal
Proiectul celor 18 locuințe pentru închiriat din Rixheim (Mulhouse), desfășurat de SOMCO (societate pe acțiuni a companiei franceze de locuințe sociale HLM), este destinat în principal persoanelor în vârstă. Constă dintr-o clădire cu parter și etaj, cu două aripi legate printr-un hol, amplasată la marginea a două drumuri publice, către sud și către vest, pe locul unui fost parc de skateboarding. Către nord și est, terenul are o pantă abruptă pe care sunt plantați copaci înalți.
Această implementare dorește să păstreze vegetația existentă, mai ales aliniamentul copacilor situați în partea de sus a pantei, pentru a maximiza suprafața de teren natural de pe parcelă și ca să facă loc pentru o grădină în centrul acesteia.
Apartamentele de două camere sunt unități spațioase, pe un singur nivel, și au, toate, spații suplimentare: grădini de iarnă care se pot deschide, care formează terase adăpostite pe timp de vară (de aproximativ 118 m2) și grădini sau terase exterioare private (de aproximativ 26 m2), care extind camerele la același nivel. Acestea oferă confortul și facilitățile unei case private.
Apartamentele de la primul nivel sunt deservite de un pasaj acoperit, care dă către grădină.
*plan de situație
Spațiile comune din centru, de dimensiuni generoase, le permit locatarilor să împartă momente de întâlnire sau activități. La al doilea nivel, acolo unde se întâlnesc coridoarele, o seră formează o grădină interioară comună pentru rezidenți.
Grădinile de iarnă, care pot fi deschise larg, sunt spații climatice care contribuie la confortul termic iarna și vara. Acestea constituie un volum-tampon climatic, ce înlocuiește eficient o izolație a fațadelor. Când se închid iarna, formează un colector de energie solară și un volum de aer preîncălzit între exterior și interiorul încălzit. Vara, se deschid și devine o terasă care protejează de soare fațadele expuse.
În plus, ele oferă și un spațiu suplimentar, complet integrat în locuință, care poate fi locuit în cea mai mare parte a anului grație condițiilor climatice protejate. Aceste spații urmează să fie apropriate în mod individual. Confortul termic se bazează pe proiectarea bioclimatică, adică pe o utilizare maximă a sistemelor naturale: aport solar iarna, protecție solară vara, ventilație naturală și orientare dublă, care permit circularea aerului.
Fațadele grădinilor de iarnă/vară sunt ferestre culisante pe tot peretele, cu tâmplărie de aluminiu și geam dublu de înaltă performanță. Perdelele termice amplasate imediat în spatele sticlei permit păstrarea la interior a căldurii pe timp de iarnă. Fațadele care închid grădinile de iarnă sunt realizate din panouri culisante acoperite cu o armătură transparentă de policarbonat, completate de perdele de protecție solară pentru confortul pe timp de vară.
Clădirea respectă cerințele de consum redus de energie.
Planuri și secțiuni (galerie foto)
-
+4
Info & credite
Loc: Rixheim, Mulhouse, Franța
Data: 2018–2021
Client: SOMCO
Arhitecți: Lacaton & Vassal (Anne Lacaton & Jean Philippe Vassal)
Project manager: Emmanuelle Delange
Arhitect asociat: Benjamin Dubreu
Program: casă de bătrâni
Suprafață: 1 500 mp
Cost net: 1,4 M €
DE PROIECTE
Articole conexe:
