eematico a fost premiat cu locul I la Gala Societății Civile din 2022 la categoria Educație, Învățământ și Cercetare pentru proiectul „Kitul de arhitectură.”
Intro: eematico
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Arhiva eematico
INTRO
Ion Neculai este arhitect și antreprenor în educație, co-fondator al organizației eematico. Împreună cu echipa sa, deschide drumul spre inovație în programele educaționale, cu scopul de a dezvolta abilitățile de viață pentru secolul XXI. Fac asta prin învățare experiențială, bazată pe joc și activități practice, care este procesul fundamental de învățare. Încrederea copiilor în forțele proprii e consolidată prin activități de construire și de proiectare (de idei). Scopul lor principal este să-i ajute pe copii să înțeleagă, evitând simpla colectare de informații.
Kitul de arhitectură este un proiect sprijinit de Ordinul Arhitecților din România, prin Timbrul de Arhitectură, prin care se oferă copiilor din medii defavorizate o experiență de învățare nouă – un pachet educațional de 7 lecții, bazat pe kituri de jucării educaționale de asamblat, activități pe calculator și video-uri educative, care să îi ajute să înțeleagă câteva din provocările pe care le are de rezolvat un arhitect în viața profesională. Până acum, 216 copii din 11 clase din ciclul primar și gimnazial în școli din 8 județe au beneficiat de proiect, profesorii locali fiind direct implicați în susținerea activităților. Echipa eematico îi pregătește pe profesori și se asigură în acest mod că impactul va depăși clasele și generațiile implicate inițial, kiturile de materiale fiind refolosibile.
*Jocul este ca un fel de meccano din lemn: se păstrează versatilitatea sistemului iar lemnul oferă o experiență mai interesantă senzorial pentru copii și mai sustenabilă. Asamblarea se face prin îmbinarea chertărilor și prin șuruburi din metal ca piese de legătură. Se pot realiza și structuri pe mai multe niveluri. Pentru închidere (acoperiș sau pereți cu diverse tipuri de goluri) furnizăm elemente din carton colorat, textil sau fetru. Tot din carton colorat sunt si contravântuirile care se obțin din piese pliabile pentru mai multă rezistență
TEXT
Relația noastră cu școala, din primele clase până în prezent e modelată de profesori, programe școlare, colegi, spații de învățământ și amplasamentele lor, starea materială, etc. Șansele fiecăruia dintre noi depind, deci, de o sumă de factori pe care nu îi putem controla și care ajung să ne influențeze puternic identitatea. Desigur, accesul la modele de succes ne poate deschide căi pe care nu le credeam până atunci posibile, dar ele funcționează mai ales dacă povestea lor rezonează cu ceva din a noastră. Altfel, ea rămâne departe și de neatins.
Pentru Ion Neculai, co-fondatorul eematico, copilăria e momentul în care se poate interveni pentru o apropiere de arhitectură ca sistem de gândire.
Ion spune că de cele mai multe ori școala ne învață că există câte un singur răspuns pentru fiecare problemă, că autoritatea are întotdeauna dreptate, că inovația e pentru mai târziu și că există o dihotomie clară între învățare și joacă.
Fiind asistent universitar la UAUIM, a avut ocazia să privească îndeaproape felul în care se raportează studenții tineri la latura lor creativă și la raportul cu autoritatea. „E greu,” spune Ion, „să desfaci tot ce s-a făcut în atâția ani de zile și să refaci. E la fel de greu ca subzidirea unei case – trebuie multă grijă, mult efort și multe cunoștințe și s-ar putea să nu iasă niciodată la fel ca dacă s-ar fi turnat fundația bine de la început. Încercăm să contribuim la turnarea unei fundații solide cu care copii să lucreze în continuare către lucrurile pe care și le doresc.”
*materiale – kitul de arhitectură
„În organizația noastră există două cazuri: ori am avut acces la un alt fel de educație, ori ne-am dorit-o. Eu, spre exemplu, am primit la 10 ani o jucărie din Republica Democrată Germană numită „Optik-cabinet”. Cu piesele din ea puteai să faci binoclu, microscop, lunetă și proiector, urmărind instrucțiunile. Când am ajuns să fac fizică la școală, rupeam la optică. Înțelesesem deja mecanismele. Cum ar fi ca toți copii să înțeleagă așa?”
„Am pornit cu arhitectura pentru că toți copii trec printr-o perioadă în care le place să construiască, indiferent de gen. Ideea a început în 2017, la un liceu din Săcele, cu un program de descoperire vocațională dedicat persoanelor defavorizate: am creat un set de ateliere prin care adolescenții dobândeau abilități practice de bază, învățau între timp și ceva fizică și lucru în echipă și deveneau apți să intre în centre vocaționale. Am luat locul 3 la Gala Societății Civile în 2020.”
eematico a construit apoi un curs despre cele șapte domenii de care e legată arhitectura. Neavând destule resurse umane pentru a-l implementa direct la scară mare, au făcut un apel pe rețelele de socializare prin care căutau profesori dornici să treacă printr-un training ca să poată implementa cursul/kitul la ei în comunitate. Postarea a ajuns la peste 39000 de persoane, au primit câteva zeci de răspunsuri și le-au filtrat cum au știut mai bine. „Faptul că profesorii din România sunt dezinteresați e fake news. Important e să aibă resursele,” spune Ion.
Trainingul cu profesorii a avut impact major: mulți au ales să ducă kitul și în alte comunități unde predau, mulți l-au repetat cu alte clase. Felul în care copii au tratat materialele primite le-a mai dat o idee: una dintre clase a ales să pună la comun toate kiturile și să creeze un oraș mare, construit după indicațiile orientative din kit, bucurându-se apoi să le arate și colegilor ce au făcut împreună. Formalizată, a 8-a activitate a kitului devine acum momentul de la finalul celor 7 activități inițiale, unde toată lumea face schimb de povești și idei, copiii vorbesc între ei, cu profesorii și cu părinții, mesajul ajunge la foarte multă lume.
Vara, eematico organizează tabere de arhitectură: copii se strâng într-un loc plăcut și, sub forma jocului, se antrenează să construiască și să echipeze stații subacvatice, mașini ale timpului și alte locuri care au nevoie de facilități complexe.
Învață astfel ce înseamnă contextul, relațiile între funcțiuni, nevoi și abordări diverse, dezvoltându-și în același timp capacitățile de analiză, de construcție, imaginația și argumentarea.
Îl întreb pe Ion, care a fost 6 luni la medicină, a devenit arhitect, a fost asistent universitar și acum e antreprenor orientat pe educație, încotro vede că s-ar putea mișca arhitectura, având în vedere fluiditatea cu care el a folosit cunoștințele din profesie. Râde — întrebarea e un câmp deschis.
„Când am început eu să fiu preocupat de învățare, conceptele de design thinking și open innovation care sunt cumva intrinseci meseriei de arhitectură, începeau să ia avânt. Cred că formarea din arhitectură ajută enorm să dezvolți o gândire sistematică. Dacă totul merge bine și nu dispărem ca profesie în viitorul apropiat, va fi foarte mare nevoie de astfel de abordări. Arhitectura, sau mai degrabă procesul creativ din spatele obiectului finit ar trebui să facă parte din programa școlară. Stimularea unui anumit tip de gândire are efecte și într-un alt domeniu – antreprenoriatul în scopul dezvoltării de idei bune, mai ales în direcția schimbărilor în bine provocate în societate.”
eematico a început de peste 7 ani și a trecut prin încercări dificile odată cu pandemia, însă continuă să se adapteze la nevoile copiilor și să-și optimizeze pașii. Premiul Galei Societății Civile e un început bun pentru recunoașterea impactului de până acum, dar și a potențialului de a crește mai departe pentru o schimbare sistemică în educație.
DE PROIECTE
Articol conex:
Prima serie de jucării dezvoltate prin cercetare educațională în România