“Un lucru este sigur: casele vieților noastre nu sunt făcute numai din materiale de construcție tradiționale, cărămizi și mortar, țigle, beton, sticlă, lemn, ci mai ales, din materiale fine și neașteptat de rezistente: amintiri, povești, mirosuri și zgomote, mici obiecte, nume, voci, mișcare. De aceea, pe măsură ce îmbătrânim călătorind pe harta lumii din adresă în adresă, construcția noastră interioară se complică.” (Ioana Pârvulescu, În căutarea caselor pierdute – prefață Casele vieților noastre, Ed. Humanitas, 2014)