Recent premiat la BIG See Ljubljana, Dragoş Dogaru este designer de produs şi arte aplicate, cu studioul în București – orașul inspirației sale, fiind totodată şi inițiatorul proiectului #artdecobucharest. Absolvent al studiilor de inginerie tehnologică și mecanică în România și Danemarca și doctorand al Universității Naționale de Arte, e preocupat de recontextualizarea limbajului arhitectural Art Deco al Bucureștiului interbelic. În luna frebruarie galeria G15D i-a găzduit expoziția „Culegătorii de vreme”, prilej cu care am schimbat câteva cuvinte despre proiectele sale recente, Bucureștiul dintre războaie, Bauhaus și Art Deco.

Mugur Grosu.: Ți-ai dedicat multă vreme promovării patrimoniului Art Deco bucureștean, pasiune care ți-a contaminat și proiectele. În aceeași măsură te-ai recunoscut inspirat și de Bauhaus. S-ar spune că e, mai degrabă, influența capitalei, care ne-a obișnuit cu hibridizarea stilurilor – ceva din savoarea ei vine tocmai din incoerența-i stilistică. Aș vrea, totuși, să trecem nițel dincolo de formă: deși ambele curente interbelice recurgeau la forme geometrice, erau foarte diferite în spirit, chiar antinomice. Bauhaus punea accent pe funcționalitate, minimalism și accesibilitate, în timp ce Art Deco pe ornamental, complexitate și exclusivism. Primul era rațional și sobru, al doilea – emoțional și decorativ. Primul – accesibil, industrial, democratic, al doilea – scump, de serie limitată, exclusivist. La noi, designul pare încă să-și caute drumul între artizanal și elitism – nu din vreo filosofie anume, ci pentru că nu își găsește lesne drumul producției de serie, care l-ar face și accesibil. Trecând, așadar, peste forme și limitările pieței: în sinea ta ai fi mai degrabă Bauhaus sau Art Deco?

Dragoș Dogaru: Întâi de toate salut cititorii și mulțumesc din nou redacției Zeppelin pentru deschiderea și interesul pentru activitatea mea de cercetare și design. Anul acesta aniversez 18 ani de locuire în București, putem spune că voi avea majoratul, 18 ani de când am venit în acest oraș după periplul meu între Brașov și Danemarca. Înainte de decizia mea de a veni aici îmi amintesc că percepeam Bucureștiul din vizitele mele ca un oraș al haosului și relativ urât? Paradoxal nu-i așa, ținând cont că peste 10 ani inițiam și coordonam elogii editoriale arhitecturii aceluiași oraș. După 3 ani de acomodare, prin 2011 am început să îl descopăr cu adevărat, dar pe bicicletă: un alt ritm de vizitare decât în plimbare, alert dar și atent, ce permite formarea unei imagini ca o radiografie a zonelor prin care treci. Am descoperit Bucureștii, acel melanj al vechilor mahalale, noi parcelări, aliniamente de bulevarde dar și fundături cât și caracterele diferite ale diverselor influențe istorice care au modelat imaginea sa actuală. Bucureștiul meu de atunci și acum recunosc că nu este cel al cartierelor și zonelor de veche periferie. Este o metropolă a interbelicului, cu alăturări remarcabile de stiluri arhitecturale, cu multitudinea sa de fațete Art Deco, Moderniste, Clasicizante, chiar pastișe, toate regăsite simultan în „orașul bulevardelor largi și al clădirilor înalte”¹, așa cum fotojurnaliștii americani relatau despre planificarea urbană a Bucureștiului la acea vreme. Primele mele cuvinte relativ la o fotografie de-a mea din periplul prin urbanismul acelor ani și stilul care mi-a atras atenția au fost București modernist… dar ce să vezi am descoperit mai târziu că era în fapt un style moderne cum își încadra chiar Jean Monda proiectele sale. Sunt inginer la bază, format ca designer prin parcursul autodidact, cu tehnologiile pe care le-am abordat în proiectele mele de design de produs și cred în funcție și în puterea geometriei. Dacă ne-am opri aici, am spune că sunt un funcționalist de școală Bauhaus. Dar Bucureștiul interbelic nu era monofațetat, era funcționalist și decorativist simultan. Ethosul arhitecturii moderne a fost transpus la noi cu precădere cu o abordare decorativistă, care din documentarea mea de peste 15 ani pot spune că este clar dominantă. Dar de ce decorație? Pentru că Art Deco este joie de vivre, bucuria de a privi poate lumina care se revarsă din interior prin feroneria geometrizantă a unui ancadrament monumental al unei intrări cu retrageri în trepte al unui blockhaus de raport, poate un basorelief cu siluete superbe inspirat de antichitate sau cariatide cu sâni goi care înnobilează aceeași intrare sau frontonul turnului casei scării, sau poate mozaicul de marmură colorată cu motive geometrice pe care pășești în holul luminos al aceluiași blockhaus, cu scafe și hublouri de lumină cu un design gândit până la ultimul detaliu. Ethosul meu este designul gândit în cele mai mici detalii, funcțional, modular și care bucură privirea. Decorația în acest context poate fi văzută funcționalist ca o expresie identitară a idealurilor și progresului unei epoci, artistului sau designerului și totodată a comanditarului. Decorația în formă, volumetrie, geometrie epurată sau culoare consider că nu este un apendice ci este intrinsecă actului de design. Ca o concluzie aș răspunde la întrebarea ta la ambele simultan da.

M.G..: În toamna trecută, ai primit premiul BIG SEE pentru colecția de corpuri de iluminat Cuplo Nude, pe care-am prezentat-o și noi în Zeppelin 164 (iarna 2022-2023).E chiar tipică pentru ideea de serie limitată – am înțeles că piesele sunt numerotate, precum gravurile.

Nu te-ar tenta să faci și design pentru mase? Să te găsim în Ikea, de pildă? (Că tot listează vreo 150 de produse fabricate în România, însă designul, după denumiri, e tot nordic).

D.D.:: Anul 2025 a fost un moment far pentru mine și m-am bucurat să constat și într-un cadru mai formal recunoașterea activității mele. Aproape simultan am fost acceptat la Universitatea Națională de Arte București ca doctorand, am fost anunțat de curatorierea proiectului meu Cuplo Nude Collection la premiile secțiunii Product Design a BIG See Lublijana și am fost expus pentru prima oară cu o lucrare de feronerie de artă la Salonul Național de Artă Contemporană al Uniunii Artiștilor Plastici, fiind membru la filiala Design București din 2024. Contextul este cred relevant pentru a putea răspunde la întrebarea ta. Seria limitată în genere este intenția mea de a îmbina latura funcțională a designului cu un act artistic asumat (corpuri de iluminat, arte aplicate – bijuterie, mobilier, decorațiuni de interior) în contrapondere cu lucrarea expusă la SNAC – Infinity Waves, metal, electroplacat cu nichel și cupru, patinat chimic, 40 cm, 2025 – care este o lucrare decorativă în metal unică prin finisarea și tratamentul de patinare chimică aplicat.

Însă ambele colecții, fie corpuri de iluminat sau feronerii decorative, pot fi la fel de bine și serializate ca design pentru mase. Da, m-aș bucura să pot transpune acel savoir-faire interbelic care mă inspiră și către un public mai larg. Dragă Ikea te aștept pe email.

M.G.: Piesele din expoziția ta „Culegătorii de vreme” mi-au amintit de filmul Iklimler (Climates) al regizorului turc Nuri Bilge Ceylan – care pune climatul relațional pe calapodul trecerii anotimpurilor. Foarte frumoase, tributare și ele modernismului interbelic bucureștean. Dar, apropo de primatul funcției, fundamental la Bauhaus, au și-o funcționalitate anume? O destinație? Unde-au ajuns după închiderea expoziției?

D.D.: M-a surprins direcția de imagine cu o anume emoție și imagini poetice din filmul lui Nuri Bilge Ceylan. Recunosc că nu îl știam, dar trailerul m-a fascinat. Vremi, soare, ninsoare, iubire, emoție, sentimente. Ai surprins exact cu această analogie ce mi-am dorit să transmit în expoziția mea de la Galeria 15 Design, Hanul cu tei. Țin să mulțumesc aici întâi de toate pentru invitația de a expune lui Sergiu Chihaia, președintele filialei Design București a UAP și totodată pentru superbul text curatorial Gildei Ghinoiu. Textul reflectă emoția universului meu creativ transpus în cele două colecții de arte aplicate #theweathercatchers și #thelovecatchers. Culegătorii de vreme (inițial mici lucrări de bijuterie în inox antialergic) i-am transpus în metal la scară mare în alamă și oțel finisat electro-galvanic cu nichel, crom, cupru, argint și aur. Ei sunt expresia decorativ-simbolică în spațiul interior a unei vremi pe care o dorești sau nu o dorești mâine, sunt talismane norocoase și bucură privirea prin inflexiunile luminii și susțin mesajul prin duritatea metalului. În contrapondere, povestea culegătorilor de iubire este fragilă, friabilă precum sticla pe care sunt transpuse în cele patru cadre (Lovethree, Lovetwine, Loveblues și Loveties), o metaforă în patru acte a parcursului unei iubiri sau a purei evoluții unei relații. În mod similar i-am replicat anterior ca pur design (bijuterie de inox antialergic) însă acum lucrările din expoziție au un caracter de unicitate, fiind realizate într-o tehnică proprie a vitraliului cu oglindă chimică și colorate folosind șabloane model.

Dacă îmi permiți aș completa aici că piesele din expoziția mea sunt tributare elementelor de limbaj ale arhitecturii moderne nu modernismului bucureștean, fiind mai degrabă Art Deco decât Bauhaus. Ele sunt un manifest al acelui savoir-faire interbelic pe care încerc să îl readuc în prezent cu tehnologii moderne și funcționaliste: tăiere metal cu laser, electroplacare în băi galvanice, sticlă decorată cu șabloane decupate cu laser și oglindă chimică însă cu un touch personal și o manualitate a procesului care le transformă în lucrări unice de artă. Dincolo de actul artistic asumat în această expoziție, fiind primul meu solo show pe arte aplicate, intenția mea este una a experimentului și funcționalității, cu noi tehnologii, materiale, finisaje și abordări utile atât în designul de interior cât și în dezvoltarea propriului meu limbaj #newartdeco care poate fi transpus în feronerie și arhitectura contemporană.

La acest nou început pentru mine în lumea artistică, m-am bucurat și mulțumesc diversității de vizitatori, prieteni, colegi, profesorii mei de la doctorat, colecționari și evaluatori de artă. Lucrările disponibile pot fi văzute la studioul meu din zona Matache cu o programare înainte.

M.G.: Înțeleg că Palma Deco e o lucrare comisionată, a existat un client, dar prezentarea-i destul de criptică. Spune-mi, te rog, mai multe despre proiect.

D.D.: Revenind la prima ta întrebare, aici este un exemplu perfect al decorației și artelor ca funcționalitate și reflectarea duală a personalității comanditarului și artistului. Îmbinarea perfectă între Bauhaus și Art Deco? Un interior epurat, corpuri de iluminat sferice cu elemente metalice negre și marmură albă, un mobilier neutru cu o paletă pastel/alb integrat atât în spațiul de primire și holului cât și în living și zona de bucătărie, o canapea gri și mese masive din lemn tropical cu feronerie neagră geometrică. Dar ceva lipsea, Andrei locuiește cu familia sa acolo, este pasionat de arta modernă și totodată de București și Art Deco. Lipsea exact un touch al personalității spațiului, cum se întâmplă adeseori în amenajările de la noi, care au tendința să fie ori prea bej ori cam neutre. Aceasta nu este definită numai prin tablouri, efectele personale și obiectele colecționate de o familie. Era nevoie de o intervenție, un retro-fit, corpurile mobilierului de bucătărie fiind vizibile direct din zona de primire a livingului, holul cu peretele său longitudinal prea gol era predispus la zgâriere și două zone dedicate de supralumină aveau nișă aferentă dar… fără ferestre. Modelul a fost ales de comanditar din paleta mea #opartdeco de pattern-uri seamless și culoarea agreată e cea solară a alamei, caracteristică Art Deco la înnobilarea designului de obiect. Palma Deco este un model cu palmete dinamice, care curg vertical și diagonal, inspirat de feroneria de intrare a unui imobil de pe Mendeleev, vis-a-vis de Crucea Roșie Română. Modelul interbelic îmbina repetiția palmetelor Art Deco cu un fleur de lys centrat acestora, reprezentativ pentru inspirația eclectismului Beaux-arts de scoală franceză a Școlii de Arhitectură a începutul secolului XX. Melanjul arhitectural de care vorbeai că determină hibridizarea stilurilor în capitală, atunci și… acum.

M.G.: Nu-s vremuri vesele, dar te pregătești să îngroși rândul doctorilor, haha. Cum e? Care-i tema proiectului tău? Aferim!

D.D.: Ca un punch line după întrebarea anterioară, eleganța Art Deco poate fi transpusă în funcțional, contemporan și decorativ: feroneria de exterior reinterpretată cu elemente delicate de alamă la interior și poate vitralii sau paravane decorative decorate cu modele geometrice, oglindă, perforații și transparențe, corpuri de iluminat personalizate și elemente de decor integrate în amenajări. Expoziția de care am vorbit propune artă aplicată, exemplifică tehnologii moderne cu diverse tipuri de acoperiri metalice și chimice iar amenajarea pe care am prezentat-o aici este un exemplu de bune practici în adaptarea decorativismului geometric la designul de interior contemporan.

Tema tezei mele de doctorat propusă este „Recontextualizarea limbajului arhitectural Art Deco al Bucureștiului interbelic”. Adică în fapt exact despre ce am vorbit în acest interviu și am expus la Galeria 15 Design în luna februarie. Subtitlul clarifică și metodele, fiind un doctorat profesional: „Integrarea tehnicilor tradiționale cu tehnologiile moderne în designul de produs și artele aplicate contemporane”. Activitatea mea de cercetare în antropologie urbană pe subiectul deco-modernismului interbelic prin decodarea simbolurilor unei epoci și ale progresului unei națiuni stă la baza demersului meu. Există simultan și o latură de arheologie urbană unde vestigiile au fost uitate în deplină vedere aproape un secol și au fost redescoperite fotografic în pozele mele dar și ale contributorilor ulteriori, fiind contextualizate (limbaj arhitectural modern nu apendice al modernismului), valorizate, decodate și explicate în activitatea editorială și expozițională pe care am coordonat-o în proiectul #artdecobucharest alături de consultantul științific și ceilalți autori implicați.

Ca o încheiere mi-aș permite o analogie, folosind o idee centrală în gândirea istoricului de artă german Aby Warburg, o perspectivă care a revoluționat modul în care înțelegem istoria culturii: „Fiecare perioadă are antichitatea ei”² Warburg nu privea Renașterea sau alte perioade ca pe niște simple „imitări” ale trecutului, ci ca pe niște procese de reanimare. „Antichitatea” mea este cea a perioadei interbelice, având în esență ca scop restituirea unor simboluri ale progresului, recontextualizate în designul de produs și artele aplicate contemporane.

Note:

#opartdeco, model Palma Deco – lucrări de feronerie de artă comisionate

© Dragoș Dogaru, noiembrie 2025

Execuție: Atelierele Bogman

Foto: Andrei Nedelea

#ironartworks, tablă de oțel de 3 respectiv 5 mm, decupare cu laser, îndoire pe abkant, vopsire în câmp electrostatic. Proiect de design și dimensionare personalizat, asamblare cu elemente decorative din alamă.

Modelele ironartwork prezentate fac parte din colecția #opartdeco 2021 de modele grafice și design textil (TRI∆NGLED, Palma Deco, model DADA, Les Ondulés, MONDA Code, Ascent, Circled), inspirate de influențele Art Deco și Bauhaus din arhitectura primei jumătăți a secolului XX și cea a Bucureștiului din perioada dintre cele două războaie mondiale.

Aceste modele sunt o abordare modernă a modelelor geometrice de feronerie și tencuială decorativă (muluri, texturi buciardate, profile și decorațiuni din similipiatră) utilizate în limbajul arhitectural al Bucureștiului din perioada modernistă și Art Deco între anii 1920-1945.

Mai multe articole