Proiect: Larix Studio
Text: Köllő Miklós
Foto: Köllő Miklós, Szigeti Vajk-István
Un exerciţiu de transparenţă în peisaj, prin care un volum relativ mare se acomodează cu scara locului, şi în special cu peisajul cultural din Secuime. Terenul proiectului este la marginea localității, în cadrul fostului CAP, ale cărei clădiri au fost fie demolate, fie adaptate. Clădirea lungă din vecinătate adăpostește grajduri pentru cai.
*Plan de situație
Fundaţia Sf. Francisc, fondată şi condusă de părintele franciscan Böjte Csaba se ocupă de îngrijirea şi educarea copiilor orfani sau foarte săraci. De când a fost înfiinţată, a avut grijă de peste 6000 de copii. Unul dintre scopurile fundaţiei este acela ca aceşti copii să aibă posibilitatea de a învăţa o meserie, din care să poată să trăiască după părăsirea căminelor. Astfel, copii din Sânsimion călăresc, sunt obişnuiţi cu calul, şi, pe lângă faptul că învaţă o meserie, sunt mai echilibraţi şi au rezultate mai bune la şcoală.
În condiţiile climatice din zona Ciucului, antrenamentele cu caii în aer liber se pot desfăşura pe o perioadă de doar trei luni pe an. Cu ajutorul manejului acoperit, această perioadă poate fi extinsă pe tot parcursul anului, cea ce înseamnă cai mai siguri, cu un temperament mai echilibrat, adică o siguranţă mărită.
*Plan
Intermediate-tech și caracter public
Dat fiind caracterul comunitar al proiectului, bugetul a fost unul modest, cu implicații asupra soluției, dar și al onorariilor, proiectarea fiind parțial pro bono.
Soluția-standard pentru o astfel de clădire în România de azi ar fi fost o hală industrială din tablă. Ni s-a părut însă esențială folosirea materialului local – lemnul, nu doar pentru o integrare cu spiritul locului, dar și pentru folosirea resurselor acestuia; prin resurse înțelegând nu doar materialul, ci și tehnici, cunoștințe, valori ale comunității. Conștientizarea de către copii a acestor valori a devenit una din componentele educative ale proiectului.
*Secțiune transversală
*Secțiune longitudinală
*Detalii. Stânga: secțiune transversală, detaliu în zona streșinii; Dreapta: secțiune longitudinală, detaliu al ușilor de pe fațada principală
Manejul trebuie să protejeze de ploaie și ninsoare, și, parțial, de vânt (caii nu sunt deranjați de curent) însă nu și de frig. Deci nu este nevoie de un spațiu închis ermetic, ci de un acoperiș și sub acesta, de un loc delimitat, aerisit și relativ transparent. Ca o șură, de fapt, o șură la scară mult mai mare.
Din motivele expuse mai sus, am aplecat la o soluție intermediară: nici high-tech industrial (inaccesibil ca buget și, oricum, eliminând legătura cu locul), nici o interpretare a arhitecturii tradiționale (practic imposibilă, dată fiind deschiderea spațiului).
Soluția structurală este una „arhitectural-inginerească”, precisă, calculată. Nu a fost însă folosit ca material lemnul lamelar lipit, sau alte soluții de acest tip, ci profilele relativ subțiri din lemn masiv, asamblate cu șuruburi pentru a compune elemente cu secțiune mai mare și, apoi, ca în cazul fermelor, structuri mai complexe. Proiectarea „modernă” este concretizată prin tehnici intermediare, undeva între meșteșugul clasic și execuția industrială.
*Asamblare elemente
Panele ce susțin astereala și învelitoarea din tablă au fost așezate într-un mod neconvențional, și anume în diagonală și nu perpendicular pe direcția fermelor. Deschiderea lor nu se mărește în mod semnificativ, în schimb, împreună cu muchiile superioare ale fermelor și grinda de coamă se realizează o serie de triunghiuri întrepătrunse ce rigidizează structura generală. Avantajul secundar este și că, fiind expuse, arată bine la interior, și, împreună cu lumina zenitală și cea îndulcită de grilajele laterale, dau un aer de clădire publică, de loc cu o anumită prestanță și nu de clădire strict funcțională.
De altfel, această structură, vizibilă în modelul 3 D și în fotografiile șantier, este absolut stabilă.
*Model 3D al structurii
*Structura fără înveliș
Închiderile laterale protejează interiorul (dar și acoperișul ) de vânt. E vorba de o piele din șipci, realizată în cel mai simplu mod posibil, și cu grade diferite de transparență.
Accesul în manej se face prin mai multe moduri. Cele două uși mari de pe fața principală sunt pentru cai, cele mai mic din cadrul lor pentru oameni, de fapt mai degrabă pentru o circulație umană tehnică, funcțională. Cele mari servesc și ele oamenilor, în cazul unor evenimente ale comunității ce au nevoie de fluxuri mari de evacuare și de o deschidere mare a spațiului interior. Intrările pe diagonală au un caracter public, permițând accesul direct către tribune.
Mai departe – creștere și repetare
Culoarea actuală scoate în evidență clădirea în raport cu restul satului. Însă, datorită unei protecții ușoare, ea va deveni gri, asemănător șurelor din zonă, și se va înscrie mult mai bine în peisaj.
Manejul este astfel gândit încât, atunci când va exista un buget pentru asta, să poată fi prelungit cu un modul identic. Astfel, spațiul efectiv pentru exerciții va trece de la 20 x 20 la 20 x 40 de metri, ceea ce va permite organizarea evenimentelor hipice naţionale şi internaţionale. Practic, fațada actuală de acces va fi demontată, noua structură se va lega de cea veche, iar fațada se va remonta la noul capăt.
Clădirea din Sânsimion a devenit un prototip pentru echipamente asemănătoare din zonă. Următoarea construcție va adăposti un centru hipic în Sf. Gheorghe , cu adaptări ale fundației și a unor detalii. Combinația dintre forma arhetipală, materialul regiunii și flexibilitatea deschiderilor, dată de sistemul constructiv, vor permite, credem, o adevărată adecvare – la situația fiecărui loc și la specificul unui spațiu cultural.
Info, credite
DE PROIECTE
Autori: LARIX STUDIO – Köllő Miklós, Szigeti Vajk-István, Gurzó Levente, Kercsó Zoltán
Colaboratori: Györfy László-Miklós, Molnár Zsolt, Madaras Péter, Kelemen Szabolcs, Siklódi Róbert, Huszár Csilla, Zsigmond Katalin, Móga Róbert
Specialităţi: Ambrus Zuárd – VILL-SERVICE
Beneficiar: Fundaţia Sf. Francisc
Constructor: TIG-RAD SYSTEM,
Amplasament: Sânsimion nr. 711
Arie construită (mp): 470
