La această școală, biodiversitatea nu e doar materie de predat, ci parte a școlii. Înveți (și locuiești) în interiorul unui ecosistem. Și asta în mijlocul orașului.
Proiect: Chartier Dalix
Reportaj: Corina Laza, Ștefan Tuchilă
Foto: Takuji Shimmura, David Foessel
Școala și căminul au fost realizate în 2015 ca prim program public din cartierul Confluences din Ivry sur Seine. Ambiţia principală era de a activa centrul unei zone în dezvoltare fără un caracter definit. Proiectul caută să anticipeze şi să încadreze evoluţia viitoare a cartierului.
18 clase (grădiniţă şi învăţământ primar) se organizează în jurul a 3 peninsule vegetalizate ce expun 2 curţi de recreaţie orientate spre sud.
Şcoala apare ca un peisaj cu terase succesive, orientate spre spaţiile de recreaţie, dar şi spre cartierul în devenire.
Sălile de clasă, terasele şi curţile sunt unite de o reţea transparentă din metal galvanizat ce serveşte ca suport şi extensie pentru vegetaţie, dar şi ca protecţie solară.
Programul urmăreşte o adevărată pedagogie a biodiversităţii integrată în volumul grupului şcolar: grădinile de la primul etaj permit cultivarea legumelor şi a plantelor aromatice, în timp ce mezaninul bibliotecii de la al doilea etaj serveşte drept punct de observaţie pentru preeria acoperişului vegetalizat.
Locuinţele pentru studenţi (131 de studiouri de 19 m2) sunt organizate într-un volum independent de 9 etaje la nordul parcelei.
Localizarea e strategică şi caută să orienteze studiourile Est-Vest, fără a umbri terasele sau curţile grupului şcolar.
Ansamblul e remarcabil prin unitate, prin generozitatea suprafeţelor vitrate, prin dezvoltarea grădinilor orizontale ce articulează diferitele volume, prin folosirea unui singur material opac pentru cele două programe: metalul galvanizat sau anodizat.
Şcoala apare ca un parc cu multiple orientări, un peisaj dinamic şi durabil, gata să devină centrul unei urbanităţi veritabile.
Reușita se datorează, fără îndoială, viziunii, talentului şi principiilor arhitecţilor, dar şi unui sistem care impune concursul de arhitectură ca normă şi o selecţie pe baza unor valori clar definite. Adăugând la aceasta legea MOP (maîtrise d’oeuvre publique – proiectare în domeniul public), care defineşte foarte clar rolul fiecărui actor, fie că vorbim despre client, arhitect sau inginer, se pare că s-a ajuns la reţeta bună. O particularitate franceză care explică apariţia exemplelor complexe şi inovative într-un program public care, mai trebuie să o spunem, în contextul românesc este atât de vitregit.
Info, credite
DE PROIECTE
Grupul şcolar Rosalind Franklin
Loc: ZAC Ivry Confluences, Ivry‑sur‑Seine [94]
Program: Grup şcolar cu 18 clase, sală de sport, bibliotecă şi 131 locuinţe de studenţi
Ssuprafaţă: 8 650 m2
Cost: 19,7 M€
Beneficiar: Primăria Ivry‑sur‑Seine
Livrat: 07.2015
Articol conex:
Când ne urcăm (pe grădina de) pe școală? Grupul Școlar al Ştiinţei şi Biodiversităţii, Paris.