Cutia cu articole

Acoperișul se desprinde de casă; casa se ridică de la pământ; ferestrele, ușile, obloanele alunecă în toate direcțiile; ansamblul e ușor, transparent, simplu și complex și se așează în mod delicat într-un peisaj superb. Casa din Molco e un exemplu aproape didactic de reinterpretare a principiilor moderniste (Z.).  

Text: Vlad Cătună
Foto: Bogdan Catalin Cazacioc, Vlad Cătună

Blocurile din Aleea Nehoiu – București au fost construite în anii ‘70 odată cu complexul industrial I.M.G.B. (Întreprinderea Maşini Grele Bucureşti). Gradul de utilitate al zonei este foarte scăzut: accesul la trafic nu este convenabil; serviciile şi utilităţile sunt deficitare şi de proastă calitate; nu există forme de recreere, de petrecere a timpului liber în zonă. La prima vedere am putea afirma că locuirea este precară, însemnând lipsa accesului la utilităţi (apă caldă, canalizare, salubrizare), dar şi un număr mare de oameni care locuiesc împreună într-un spaţiu comun restrâns.

Regionalism critic și ecologie pe bune și nu doar ca imagine și discurs. Casele proiectate de echipa lui Juri Troy însă reprezintă mai mult decât atât: lemnul sub toate formele sale este exploatat la limită pentru crearea de spații perfect moderne și imagini expresive. Construcțiile nu sunt evocări nostalgice, ci adăposturi pentru familii moderne ce se așază cu respect într-un teritoriu extraordinar.

Cele două case cuplate de la periferia Bucureștiului se retrag discret și se înfășoară în jurul propriilor curți   

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Proiect, text: Cristián Axl Valdés
Fotografii: Natalia Franco, Leo Basoalto

Curanipe este un mic oraș de coastă din mijlocul Chile; un teritoriu al agriculturii de subzistență, al pescuitului artizanal și al turismului estival. În acest loc, două cupluri dețineau un teren departe de mare, dar binecuvântat, în schimb, cu priveliști panoramice asupra defileului râului Chovellén. Acest teren se situează la cel mai înalt punct al defileului, de unde panta coboară lin către mare și abrupt către râu.

Cum se pot recupera (şi deturna) o construcţie existentă, o tipologie tradiţională, un material umil şi imperfecţiunile construcţiei în România de tranziţie

Proiect: Andreas Heierle, Cristina Trofin
Text & foto: Andrei Mărgulescu

Proiect, text, foto: Barna Lőrincz

Terenul se află la capătul satului Leliceni, într-o zonă de puternică dezvoltare suburbană a orașului Miercurea Ciuc. Mediul construit în jur este unul haotic, un amestec de dezvoltare sălbatică și de ceea ce s-a păstrat din mediul tradițional. Proiectul a fost, în consecință, determinat de o alegere esențială: în locul unei case spectaculoase și autonome, ne-am dorit un obiect reținut și care să se raporteze la niște elemente fixe importante.

Proiect: OMA
Text: Corina Laza și Ştefan Tuchilă
Foto: Ossip van Duivenbode, Sebastian van Damme, Ştefan Tuchilă

Centrul Rotterdamului expune la o scara mai mică delirul de asocieri contradictorii care defineşte imaginea oraşului în totalitate.

Proiect, text: Ciprian Pașca, Lucian Șuvaina, Anca Bordean
Foto: Andrei Mărgulescu

Casă mică, teren mic şi îngust (deja ocupat către stradă), calcane: dacă, așa cum se zice, constrângerile pot stimula creativitatea, atunci această locuință de la marginea Sibiului e un bun exemplu (S.G.)

O fundătură. Grădini, clasicism decadent, fier forjat, profile Art-Deco, și, la un moment dat, înghesuit pe o parcelă cu multe colțuri, o cascadă de volume, terase, vitraje și pergole.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Proiect: ADN BA
Foto: Cosmin Dragomir

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Esenghiul Abdul, Christian Beros

Când atâtea clădiri valoroase din trecut sunt făcute praf, pare greu să înțelegi eforturile de a păstra și lucra asupra unei case existente fără valoare arhitecturală. De ce să nu o dai jos și să faci, cu mult mai puține chinuri, una complet nouă? Ei bine, nu e chiar așa.

Locuința de la marginea Bucureștiului al cărei șantier s-a întins pe o perioadă de peste zece ani permite citirea modului în care a evoluat filosofia arhitecturală a biroului Starh.