Abordare incluzivă și arhitectură bună într-o zonă a țării cu foarte puține proiecte de spații publice. Amenajarea din Mahmudia este pentru locuitori în primul rând, dar are toate șansele să atragă oamenii de peste tot din țară.
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Marius Vasile, Iris Popescu
Drumul spre Mahmudia a fost lung. L-am făcut pentru că am vrut cu tot dinadinsul să văd cum arată un spațiu public proiectat de la început să fie incluziv. Un spațiu în care ajustările făcute pentru scaunul rulant sau pentru nevăzători să fie firești: nici lăudăroase, nici evidente, nici adăugate, ca în atâtea alte cazuri. Proiectul este dezvoltat de Wolfhouse Productions alături de o echipă pluridisciplinară.
*Plan de situație
Am rămas în Mahmudia peste noapte și am putut vedea cum arată spațiul de-a lungul a 24 de ore: la ora 17:30, când am ajuns, se însera și ploua mocănește. Drumul Tulcei, singurul drum din Mahmudia în care poți da street view, se termină unde începe faleza, iar de acolo se desface un spațiu curat, verde-proaspăt, care conține malul Dunării parcă să nu se verse. Mahmudia e o localitate mică, dar din ce în ce mai vizitată, care trăiește din turism și pescuit.
©Marius Vasile
Bărcuțele vin la adăpost lângă malul pietros, lăsat în voia vegetației autohtone. Pietrele descoperite de la mal, pe care poți coborî de pe structura făcută de Wolfhouse sunt cele mai estice componente ale Podișului Dobrogei, vizibil din Mahmudia.
©Marius Vasile
Seara, după ce ploaia mocănească strânsese destulă apă în denivelările asfaltului, veneau acasă și pescarii tineri, în pantaloni scurți și papuci, cu undițele în spinare, trecându-și amfibiu picioarele prin fiecare baltă. S-au oprit un pic, cu gălețile jumătate pline, pe băncile de pe faleză, să fumeze o țigară la ora albastră, înainte de a ajunge acasă la uscat.
„Proiectul este pentru comunitate,” spune Iulian Canov, coordonatorul proiectului. „Nu am vrut să facem ceva doar pentru turiști, ermetic și de nepătruns.”
©Marius Vasile
Și nu au făcut. Pavilionul este un loc unde se pot ține proiecții de filme, expoziții, și are și o parte acoperită în exterior unde te poți adăposti de vremea capricioasă a Deltei.
*Plan și secțiune pavilion
Locul de joacă se integrează cameleonic în design-ul general, fără să se semnalizeze prin culori primare, stridente, din plastic. Se îmbracă în haina finisajelor vecine invitând pe toată lumea să treacă prin spațiul pe care îl ocupă.
©Iris Popescu
©Marius Vasile
©Marius Vasile
©Marius Vasile
Pe jos, apar dintr-un gest subtil câteva plăcuțe care indică direcțiile spre orașe importante de pe Dunăre – te fac să te gândești la cum ar arăta un drum pe jos și dacă s-ar putea face pe malul apei.
©Marius Vasile
În micul parc dinspre est, limitele dintre vegetație și alei sunt fine și permeabile: în câțiva ani se va vedea armonios rezultatul unei negocieri naturale între zonele gândite de proiectanți.
Tema de proiectare cerea o intervenție iconică, care să pună Mahmudia pe harta turismului, industrie din care vin acum cele mai multe venituri din zonă. Explorând, echipa descoperă că prosperitatea a însemnat de-a lungul timpului lucruri foarte diferite: de la industrializarea din comunism la turismul contemporan și lasă deschis viitorului o posibilă dezvoltare diferită. Fac asta proiectând împreună cu comunitatea.
Deși nu apărea ca cerință explicită în temă, abordarea lor a fost incluzivă: au gândit proiectul de la început pentru a fi accesibil mai multor categorii de utilizatori. Pontoanele se ridică lin de la nivelul falezei un pic mai sus, de unde poți vedea mai bine lungimea Dunării. De-a lungul balustradei apar din loc în loc câteva panouri delicate, unde poți citi despre flora, fauna și geologia locală chiar dacă ai deficiențe de vedere. Iar atunci când îți folosești degetele pentru a descifra textul în Braille, îți poți pune bastonul de-o parte a panoului, într-un profil micuț în formă de C care îl va ține să nu alunece.
©Marius Vasile
©Marius Vasile
De sus din turn poți vedea întinderile de apă, case și pădure, dar și un mic mesaj secret pe balustradă pe care îl poți descifra doar dacă citești Braille – un mic moment în care rolurile se schimbă iar cei cu deficiențe de vedere le pot arăta celorlalți ceva doar de ei știut.
©Marius Vasile
Ce face proiectul foarte bine e să arate că golul e la fel de important ca plinul, că spațiul dintre clădiri, spațiul liber, e materie bogată în posibilități și că, cu grijă, poate fi scos din monotonia unei amenajări liniare.
©Iris Popescu
©Marius Vasile
Info & credite
Beneficiar: Comunitatea din Mahmudia
Client: Mahmudia Town Hall
Echipa de proiectare:
Arhitectură, design urban și coordonare proiect: Wolfhouse Productions (Iulian Canov, Marius Vasile)
Sistem accesibil de orientare și informare: Amais (Iris Popescu, Mihaela Șerban);
Design grafic pentru sistemul de orientare: Alexandru Buta
Peisagistică și horticultură: Studio Fluid (Ioana Maria Marin, Ana Constantinescu)
Inginerie hidrotehnică: Hydroproiect Invest (Alexandru Balcu, Cristian Vuță)
Rezistență – Ccia: Confect Taban (Cristian Taban, Alexandru Radu, Celestin Vitner)
Inginerie mecanică, electrică, instalații: Instaltek (Laviniu Nacu, Silviu Popescu, Marius Bordei, Marius Briciu, George Ene
Design iluminare publică: Demco Lighting (Alexandru Popescu)
Echipă de construcție:
Antreprenor general: Complex Delta (Alexandru Stroie, Project Manager)
Iluminare publică: Demco Lighting (Alexandru Popescu)
Panouri accesibile de orientare și informare: Tactile Studio
Producție machete din bronz: Prototype Studio (Andrei Tudor)
Releveu și scanare 3D: Graphein
*Articol publicat inițial în Zeppelin #173 – Arhitectură în/din România, 2023-2024
DE PROIECTE
