Cutia cu articole

Artistul ceh Marta Fišerová a petrecut trei săptămâni în București, într-o rezidență a Centrului Ceh. A creat un set de colaje fotografice (susținând că această metodă e cea mai potrivită pentru eclectismul arhitectural de aici.), definind o nouă specie ce poate exista doar în București. Numele ei este ”Homo Architectul”.  

Text: Cosmin Caciuc

Mai rar ocazia în Zeppelin să publicăm starchitecture: prezența lui Frank Gehry ar părea insolită, dar să fim sinceri: am publicat de-a lungul timpului și Zaha Hadid, și Steven Holl, și Rem Koolhaas, și Morphosis, și Daniel Libeskind, și SANAA, și Alberto Campo Baeza… Devine cumva evident faptul că trăim sub presiunea culturală a diversității momentelor individuale, de vreme ce etosul colectiv în profesia noastră e prea slab perceput. Pelerinajul la ceea ce e „spectaculos” devine o rețetă turistică de succes în toată lumea dezvoltată, iar municipalitățile nu scapă ocazia să bifeze câte o „semnătură” de vedetă în skyline-ul urban.

11 decembrie 2014 – 31 ianuarie 2015 @ UNAgaleria (Str. Budișteanu 10, București)

Lucrări ale celor mai importanți artiști suprarealiști din Cehia și Slovacia  vor fi aduse de Centrul Ceh pentru prima dată în România, în cadrul expoziției ALT AER (OTHER AIR), fiind însoțite de creații ale invitaților speciali, artiști români. Evenimentul include și o retrospectivă a filmelor regizate de Jan Švankmajer, cel mai cunoscut suprarealist ceh, care va avea loc între 12 și 14 decembrie, la Cinemateca Eforie (Strada Eforie 2, București).  Proiecțiile încep zilnic la ora 19:00 și vor avea loc în prezența lui Jan Švankmajer.

Tiraj epuizat

Ne plimbăm prin București, vizităm șase locuri pline de viață, design si poezie. Discutăm despre soluții inteligente, spațiu, lumină, materiale, amenajări și detalii, grădini ascunse sau plutind deasupra orașului, despre a fi acasă și despre locuri de stat cu vecinii.

Blocurile proiectate de biroul ADN BA pe străzile Dogarilor, Măicănești, Petru Rareș, Mora, Aaron Florian și Occidentului sunt inserții metropolitane și locuri ce par familiare; inovează și duc mai departe o cultură a locuirii; celebrează expresia personală și oferă un loc pentru construirea de comunități. Proiecte premiate sau complet inedite sunt descrise în profunzime, și nu doar din punct de vedere arhitectural. Aceasta este și o carte despre oameni, iar aceștia ne povestesc despre casele lor și felul în care le locuiesc.

Text: Ștefan Ghenciulescu

„Pentru un intelectual, să-și facă o casă nouă la țară e un eșec moral.”

Citatul aparține prietenului meu, Miklos Köllö, arhitect din Ciumani (Harghita), care și-a transformat casa părintească într-o locuință modernizată și ecologică (în imaginile de mai sus,  proiect prezentat și în Zeppelin #119). Recunosc, la prima vedere, pare o afirmație ușor absurdă. Ce are de-a face casa de la țară cu etica?

18.11.2014 -18.01.2015

Ȋn lume, tone de bannere stradale, prelate de camion, camere de cauciuc și materiale textile sunt aruncate la groapa de gunoi. Acolo, se descompun în sute de ani, afectând mediul. Soluția atelierului Upside Down, e simplă: Upcycling. Luȃnd cuvintele separat, UP-cycling, Recycling „UP” and not „Down”, ȋnseamnă să transformi lucruri care ȋși ȋncheie ciclul de viață ȋn mediul urban ȋn produse noi, utile și cool, cu o valoare mai mare. Astfel, deșeurile colectate de la diverse companii sunt curățate și dezinfectate cu soluții profesionale, apoi tăiate manual, cusute și transformate în produse practice și unice: genți messenger, portofele slim, huse de laptop sau iPad și coperte pentru cărți. It’s the incredible afterlife of waste!

Text: Cosmin Caciuc

Cel mai mare concurs Zeppelin de până acum, desfășurat între 1 septembrie – 24 octombrie 2014, a pus la bătaie premii de peste 3.500 € oferite de Geberit. Tema incitantă a vizat readucerea băii „în casă” printr-o amenajare având ca punct de plecare un spațiu deja existent – o baie reală „la gri“, în curs de execuție sau renovare. Participanților li s-au solicitat maximum trei propuneri, fiecare însoțită de o fotografie cu spațiul existent, împreună cu două ilustrații digitale ale soluției de amenajare și o scurtă descriere. În plus, o rigolă de duș cu scurgere în perete Geberit și un rezervor pentru WC Duofix Sigma, Omega sau Duofresh trebuiau să fie în mod obligatoriu integrate în proiect.

Proiectul Insider and outsider – al patrulea din cadrul programului de artă publică Spaţiu expandat, al Asociației VolumArt – şi-a propus să aducă în atenţia publicului una dintre cele mai controversate clădiri ale Bucureştiului, cunoscută sub numele de Casa Poporului, în prezent Palatul Parlamentului, care a fost construită de Ceauşescu pentru popor, dar, în realitate a fost şi este în contiunare despărţită de acesta printr-un zid gros, simbol al relaţiei adevărate dintre centrul puterii, care este înăuntru, şi poporul, care se află în afară.

Text: Cosmin Caciuc
Imagine: Nicolae Comănescu, „upsidedown”, 2007

Un spot comercial de la TV reproduce o înregistrare cu Constantin Brâncuși care ne transmite într-un mod emoționant cuvinte mari despre propriul destin și artă. Numai că nu e Brâncuși. Nu e o înregistare. Nu sunt nici măcar cuvintele sculptorului. E un fals perfect în formă și conținut, propagat în mass-media și nu mai puțin tulburător. O fantezie despre cum am fi vrut (poate) să fie artistul, care pornește de la o fotografie autentică.

Text: Cosmin Caciuc
Foto: studioBASAR & Asociația Komunitas

Observ de-a lungul anilor în București că disciplinarea spațiului public cu tot felul de bolarzi, bumpere, semne, marcaje și garduri nu prea e de folos: toate sunt rupte cu agresivitate, vandalizate, încălcate sistematic sau pur și simplu ignorate. O fi un semn al frustrării, al neîncrederii în soluțiile propuse de autorități… sau poate sunt prea multe mașini și nu suntem încă pregătiți să vedem altfel urbanitatea, de dinafara habitaclurilor.

În noiembrie 2013, artista Cristina Curelea își muta atelierul în spațiul de pe Știrbei Vodă 138 din București.  Găsea alături un teren lăsat în paragină, cu gardul de beton întrerupt, cu buruieni și mormane de gunoi care acopereau întreaga suprafață a lotului. Evaluând potențialul spațiului, creatoarea brandului SoLemn a decis să readucă locul la viață și să-l transforme într-o oază a minților creative – o grădină culturală, normală, sinceră și înverzită, diferită de alte spații cu destinație publică ale Bucureștiului.

* actualizare – februarie 2016:

Bienala din 2016 se vrea orientată către social, către oameni, cu arhitectura propriu-zisă valabilă mai degrabă în acest context. Proiectul câștigător pentru Pavilionul României chiar își asumă cu mult curaj acest lucru.

În 2014, Rem Koolhaas a cotit pentru prima oară evenimentul către o privire retrospectivă asupra modernităţii secolului 20. Deci ditamai proiectul istoric de-o ambiţie fără seamăn, care ne-a vorbit deopotrivă despre politica, societatea și arhitectura ce ne-au transformat radical modul de viață în utima sută de ani. Să ne aducem puțin aminte de cum au răspuns echipele noastre acestei teme.