Urbanizarea periferiei elvețiene. Igual Guggenheim Architects: 2 proiecte de locuințe colective

Alterarea delicată a unor forme simple, elementele arhetipale și detaliile rafinate dau identitate și scară umană atât prismelor cu buget optimizat din Wetzikon cât și vilei urbane luxoase din Küsnacht

Proiect, texte: Sancho Igual, Yves Guggenheim
Foto: Radek Brunecky (Wetzikon), Beat Bühler (Küsnacht)

Complexul de locuințe colective „Rimini”, Wetzikon, 2019

Construcțiile complexului „Rimini” duc mai departe caracterul permeabilă și deschis a zonei rezidențiale. Cele trei clădiri de apartamente cu patru etaje respectă scara vecinătății. Distanța la care sunt amplasate precum și ușoara frângere a fațadelor longitudinale atenuează blocarea reciprocă a vederii și deschid spațiile principale către peisaj. Volumele sunt păstrate simple și cubice. Ritmul regulat al ușilor-fereastră, al obloanelor pe toată înălțimea camerei și al acoperișurilor ușor ieșite în afară conferă o atmosferă primitoare, aproape mediteraneeană.

Cele 36 de apartamente de închiriat, sunt adecvate pentru persoane în vârstă și cu dizabilități și au fost proiectate pentru a fi atât eficiente economic și cât compacte: așezarea deschisă și fluidă a bucătăriei, zonei de luat masa și sufrageriei elimină circulațiile inutile și oferă un grad mare de flexibilitate în utilizare.

Noile volume sunt legate de complexul rezidențial existent printr-un sistem integrant de alei, cu mai multe zone de recreere și de întâlnire. În cadrul tranziției de la așezarea veche la cea nouă, o piațetă și o cameră comună funcționează ca un loc de întâlnire între generații. Rețeaua de alei duce către holurile generoase de intrare. Principiul urban este susținut printr-un concept peisagistic simplu: o pajiște copaci cu coroane joase acoperă întregul teren, iar în jurul clădirilor sunt plantate fâșii de gazon obișnuit. „Insulele-grădină”, separate de clădiri, extind terasele „apartamentelor-grădină” de la parter.

+3

Densitatea noului ansamblu este mai mare decât a cea existentă cartierului, respectând astfel un principiu de dezvoltare sustenabilă și anume descurajarea răspândirii orașului în teritoriu. Prin urmare, principala provocare de design a constat din inserția respectuoasă și la scară umană într-o zonă dominată de case joase și izolate.

În acest cadru eterogen, cele trei clădiri își obțin propria și discreta identitate.

+1

Casa Lazzerini, Küsnacht, 2020

Această clădire rezidențială este situată, lângă Zürich, pe un deal încântător cu vedere asupra lacului omonim. Este înconjurată de numeroase vile de dimensiuni reduse, cu grădini generoase. Cartierul are o atmosferă generală burgheză. Noua clădire se integrează ușor în atmosfera înverzită, de parc, a străzii și este înglobată discret în topografia existentă.

În total, pe trei niveluri sunt organizate șase apartamente. Cele două apartamente de la fiecare etaj sunt accesibile din partea către munte, cu ajutorul scărilor interne și al unui lift. Interiorul este o interpretare a culturii de locuire burgheze: în centrul fiecărui apartament se găsește un hol spațios de intrare, care comunică cu zonele publice și private, toate cu vederi atrăgătoare în direcția lacului. Bucătăria, zona de luat masa și zona de zi sunt adăpostite într-o cameră spațioasă, cu trei laturi exterioare și care se termină într-un mare balcon deschis.

+6

Anvelopa clădirii constă din tencuială netedă și cu granulații fine. Ferestrele înguste și înalte, combinate cu obloanele filigranate structurează imaginea regulată, cu tentă arhaică, a fațadei. Cele două console succesive ale etajelor subțiază vizual clădirea și întăresc aspectul general tectonic, imprimând unei clădiri altfel destul de mici o prezență remarcabilă. În funcție de momentul zilei și de poziția soarelui, pliurile orizontale ale fațadei și discontinuitățile verticale creează un joc uimitor de lumini și umbre.