Arhiva articole cu TAG-ul: editorial

Text: Cosmin Caciuc

Publicul românesc îl recunoaște pe prințul Charles datorită mediatizării recente ca pe un apărător al patrimoniului și practicilor tradiționale, însă e mai puțin cunoscut, în schimb, pentru discursul său critic și adesea războinic împotriva arhitecturii moderne. Prestigioasa revistă britanică The Architectural Review i-a solicitat prințului Charles o contribuție editorială în decembrie anul trecut cu privire la viziunea sa asupra viitorului orașelor.

Text: Cosmin Caciuc

Mai rar ocazia în Zeppelin să publicăm starchitecture: prezența lui Frank Gehry ar părea insolită, dar să fim sinceri: am publicat de-a lungul timpului și Zaha Hadid, și Steven Holl, și Rem Koolhaas, și Morphosis, și Daniel Libeskind, și SANAA, și Alberto Campo Baeza… Devine cumva evident faptul că trăim sub presiunea culturală a diversității momentelor individuale, de vreme ce etosul colectiv în profesia noastră e prea slab perceput. Pelerinajul la ceea ce e „spectaculos” devine o rețetă turistică de succes în toată lumea dezvoltată, iar municipalitățile nu scapă ocazia să bifeze câte o „semnătură” de vedetă în skyline-ul urban.

Text: Ștefan Ghenciulescu

„Pentru un intelectual, să-și facă o casă nouă la țară e un eșec moral.”

Citatul aparține prietenului meu, Miklos Köllö, arhitect din Ciumani (Harghita), care și-a transformat casa părintească într-o locuință modernizată și ecologică (în imaginile de mai sus,  proiect prezentat și în Zeppelin #119). Recunosc, la prima vedere, pare o afirmație ușor absurdă. Ce are de-a face casa de la țară cu etica?

Text: Cosmin Caciuc
Imagine: Nicolae Comănescu, „upsidedown”, 2007

Un spot comercial de la TV reproduce o înregistrare cu Constantin Brâncuși care ne transmite într-un mod emoționant cuvinte mari despre propriul destin și artă. Numai că nu e Brâncuși. Nu e o înregistare. Nu sunt nici măcar cuvintele sculptorului. E un fals perfect în formă și conținut, propagat în mass-media și nu mai puțin tulburător. O fantezie despre cum am fi vrut (poate) să fie artistul, care pornește de la o fotografie autentică.

Text: Cosmin Caciuc
Foto: studioBASAR & Asociația Komunitas

Observ de-a lungul anilor în București că disciplinarea spațiului public cu tot felul de bolarzi, bumpere, semne, marcaje și garduri nu prea e de folos: toate sunt rupte cu agresivitate, vandalizate, încălcate sistematic sau pur și simplu ignorate. O fi un semn al frustrării, al neîncrederii în soluțiile propuse de autorități… sau poate sunt prea multe mașini și nu suntem încă pregătiți să vedem altfel urbanitatea, de dinafara habitaclurilor.