Marilena Oprescu-Singer aka SAINT MACHINE este o artistă interesată de aspectele conceptuale ale precepţiei. Este autoarea unor instalaţii imersive, participative, care investighează procesele biologice şi studiază noţiunea de spaţiu ca organism viu, o noţiune suprapusă peste conceptele: public/privat, interior/exterior, real/virtual, fizic/imaginar, ascuns/revelat.
În cadrul proiectului FUSION. Artă și știință, SAINT MACHINE a creat modulul I, Human în colaborare cu Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser de la Măgurele (CETAL), parte a Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației.
Interviu: Mihaela Ghiță
Foto: Vlad Catana
În ce fel ți-au fost modelate ideile în dialogul cu cercetătorii?
Saint Machine: Pot spune că toți cercetătorii cu care am discutat în cele 4 institute implicate în proiectul FUSION au avut un impact asupra lucrării încă din stadiul incipient, de concepție, dar după ce am trecut de primele căutari, mi-am dat seama că ceea ce face Marian Zamfirescu la CETAL este mai aproape de imaginea pe care eu o gândeam. În final, cred că artistul și omul de știintă nu sunt atât de diferiți precum par la prima vedere, ambii sunt preocupați de înțelegerea lucrurilor, ambii își folosesc creativitatea și se folosesc de conexiuni transdiscliplinare pentru investigarea straturilor realității.
Vizita la CETAL (Centrul de Tehnologii Avansate cu Laser) a fost o experiență extraordinară pentru mine, acolo am aflat despre principiul de functionare al laserului care m-a inspirat pentru realizarea instalației ”I, Human”. Am plecat de la principiul de coerență a luminii laser, m-am gândit cum aș putea să traduc acest lucru la scară umană. Pentru mine, coerența înseamnă empatie, nevoia de a simți starea celuilalt, de a simți că starea ta emoțională ajunge la celălalt. Am dezvoltat ideea așa am ajuns la investigarea unor subiecte precum ”deep learning” și ”swarm intelligence”.
Instalația expusă acum la Rezidența BRD Scena9 este o variantă ”in progress”, iar in septembrie va fi gata o variantă finală ce va fi prezentată la Festivalul Ars Electronica, unde am primit o invitatie de participare încă din etapa de concept.
Cum poți să controlezi o instalație de lumină laser prin emoțiile oamenilor? Care este secretul procesului de lucru?
SM: Instalația I, Human este ca o ”vietate” cu mai multe ”tentacule”, fiecare tentacul se termină cu o ”mască”. Măștile acestea sunt niște tuburi care se întâlnesc în același punct, ca o metaforă a interconectivității. Îmi place să mă joc cu forme de genul acesta în care omul să își insereze capul. De data aceasta însă ele au un aspect puțin diferit față de ce am făcut până acum, acoperă doar fața și se continuă cu niște tuburi flexibile. Când participanții își introduc fața în mască, aceasta detectează trăsăturile faciale, folosind datele biometrice ale feței pentru a face o prognoză, le analizează și dă un diagnostic al statusului emoțional. Când se produce o potrivire emoțională atunci se declanșează o proiecție laser. În instalația I, Human totul e controlat de starea emoțională a fiecărui utilizator.
Spuneai că ai pornit de la principiul de coerență a luminii. Care este similitudinea între principiul fizic al coerenței luminii și coerența comunicării prin transmiterea empatiei între oameni?
SM: Mi s-a părut interesantă ideea asta de coerență a fotonilor din interiorul cavității laser. M-am gândit că la scară umană îi corespunde empatia dintre oameni. Nu cred că asta are nevoie de mai multe explicații. Dar aș adăuga că empatia dintre oameni este absolut necesară pentru înțelegerea unor lucruri care par că țin de cunoașterea obiectivă. Aici mă refer strict la faptul că, pentru mine cunoașterea înseamnă să vezi lucrurile și cu sufletul, nu doar cu creierul.
Cum funcționează instalația?
SM: Fiecare mască colectează datele biometrice faciale, le analizează şi oferă o medie a întregii instalaţii. Ideea I, Human este de a empatiza cu starea emoţională a celuilalt, ceea ce nu va fi doar o convenţie sau un joc de schimbare a trăsăturilor, întrucât mam gândit că la fiecare mască, în momentul în care ţi-o amplasezi pe faţă, primeşti un background sonor, emoţional foarte diferit.
Fiecare utilizator va auzi un alt background cu un puternic impact emoţional şi fiecare va fi înconjurat de un alt sunet. Ca urmare nu va fi deloc uşor să empatizeze unul cu celălalt. Este uşor să empatizezi cu cineva care vine din acelaşi context cu tine, dar foarte greu să empatizezi cu cineva supus cu totul altor condiţii.
Oamenii se vor vedea între ei printr-o interfaţă. Pe fiecare mască se derulează o imagine video live din celelalte măşti. Cei opt utilizatori nu se văd direct, ci prin intermediul ecranului din interiorul măştii. Este o obsesie a mea cu conectarea la device‑uri şi comunicarea prin intermediul lor, şi nu direct.
În momentul în care se produce această potrivire emoţională, vom vedea reacţia unei instalaţii laser care va răspunde în timp real la starea emoţională a chipurilor de dincolo de măşti.
Ceea ce vrei să trasmiți prin această instalație este alterarea comunicării dată de un mediu intermediar oferit de internet și rețelele de socializare?
SM: Comunicarea prin intermediul tehnologiei, și mă refer aici la tot ce înseamnă social media, și comunicarea on-line, m-a făcut să mă gândesc că, la mine cel puțin, se formează un fel de mind-set virtual colectiv. Prin social-media comunicarea te duce într-o cu totul și cu totul altă zonă decât în comunicarea directă. E un fel de experiment. Mă gândesc că aceste măști și felul în care oamenii empatizează unii cu ceilalți prin intermediul instalației e o metaforă clară a funcționării mediului on-line și a felului în care te simți ”obligat” să intri în anumite stări, false unele din ele, altele autentice. Mie mi se pare că tot acest context influențează conținutul comunicării. Evident că asta nu e ceva nou dar acesta e felul în care o văd eu.
Cum ai traduce I, Human? Sau altfel spus, care este traducerea ta pentru ”I, Human”?
SM: Acum îmi dau seama că nu am o traducere foarte bună în limba română. Poate ”Eu, Animalul”, deși mi se pare evident că ar fi ”Eu, Omul”, dar în română, ”omul” pare că nu include și femeia.
FUSION. Artă și știință este primul proiect din România dedicat colaborării dintre creatori consacrați în domeniile artelor vizuale și sound design-ului și cercetători științifici. Desfășurat sub forma unor rezidențe artistice în institute de cercetare din platforma Măgurele, acesta a dat posibilitatea artiștilor de a avea acces la informațiile și facilitățile din institutele de cercetare, și a oferit oamenilor de știință prilejul de a interacționa cu un alt gen de creativitate, care aduce un nou unghi de vedere, o altă perspectivă a cercetărilor lor. Proiectul se încheie cu o expoziție, organizată de Fundația9 în parteneriat cu Primăria București prin Centrul Cultural ExpoArte. Aceasta poate fi vizitată până pe 12 martie 2019 la Rezidenta Scena9 (strada I.L. Caragiale nr. 32, București).
*Mihaela Ghiță este redactor Departamentul Științe – Radio România Cultural și coordonatorul proiectului FUSION.
DE PROIECTE
Articol conex:
