Cutia cu articole

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Continuăm miniserialul „Palatul Universul începe o viață nouă. Reabilitarea unei tipografii ca hub pentru industrii creative“, cu un dialog cu Simona Cosma, reprezentanta proprietarilor:

Interviuri: Dorothee Hasnas
Proiect: PZP
Foto: Andrei Mărgulescu

Când Luigi Cazzavillan deschidea, în propria-i casă din București, redacția ziarului „Universul”, consacra de fapt un loc fundamental nu doar pentru (probabil) cel mai bun ziar românesc din perioada sa ci și pentru procesul de modernizare al României.

Text: Justin Baroncea
Foto: Doriana Mărăşoiu

Dintr-un subsol al unei hale din Berceni la intersecţia Câmpineanu cu Academiei. Plimbare pe jos prin faţa Bisericii Dintr-o Zi, prin porticul de la Arhitectură, pe sub turn, în sus pe scara elicoidală până în G4. 3 oameni plimbă cuiere negre prin faţa bisericii.

Un proiect comunitar și pedagogic concretizat, în 2016, prin redeschiderea bibliotecii „Gheorghe Lazăr” din cartierul Militari își propune, în a doua ediție, să cartografieze şi să transforme un spaţiu public din proximitatea bibliotecii, într-un proces participativ derulat prin intermediul unui atelier de educaţie aplicată.

Text: Vlad Cătună
Foto: Bogdan Catalin Cazacioc, Vlad Cătună

Blocurile din Aleea Nehoiu – București au fost construite în anii ‘70 odată cu complexul industrial I.M.G.B. (Întreprinderea Maşini Grele Bucureşti). Gradul de utilitate al zonei este foarte scăzut: accesul la trafic nu este convenabil; serviciile şi utilităţile sunt deficitare şi de proastă calitate; nu există forme de recreere, de petrecere a timpului liber în zonă. La prima vedere am putea afirma că locuirea este precară, însemnând lipsa accesului la utilităţi (apă caldă, canalizare, salubrizare), dar şi un număr mare de oameni care locuiesc împreună într-un spaţiu comun restrâns.

Dedicăm articolul săptămânii unui proiect istoric: Palatul Victoria, proiectat inițial pentru a găzdui Ministerul de Externe, în perioada comunistă a fost sediul Ministerului de Externe și al Consiliului de Miniștri, iar din 1990 este sediul Guvernului. Îl prezentăm așa cum a fost publicat în monografia lui Duiliu Marcu „Architecture.1930-1940”, apărută la București, în 1946.

Textul  e în franceză și începe cu planul urbanistic din 1939 al pieții, realizat tot de Duiliu Marcu.

Text: Justin Baroncea
Foto: Kund Kopacz, Doriana Mărăşoiu, Cristian Dumitru

Cotor de lemn şi coajă de plastic. 4, 6 sau 8 roţi, după caz. Şasiuri. Şase șasiuri.

Începutul a fost altul. Cu şase luni în urmă, atunci când am intrat într-o hală friguroasă unde pe şasiuri metalice erau stivuite calculatoare, imprimante, copiatoare şi fax-uri. În Berceni.

Cele două case cuplate de la periferia Bucureștiului se retrag discret și se înfășoară în jurul propriilor curți   

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Text: Justin Baroncea

În aprilie 2016 am lansat un sistem prin care studenții participă în mod direct la transformarea spațiilor din Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu București (UAUIM) – programul I’M UAU. Împreună cu partenerii noștri am demarat ateliere de design de obiect, finisaje, subansambluri. Construim obiecte, spații, locuri. Începem să construim otran echipă.

Text: Mihai Duţescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Am 37 de ani şi m‑am născut în judeţul Teleorman, în Alexandria. Alexandria e un oraş de vreo 50.000 de locuitori situat la sud de Bucureşti; se face cam o oră pe şosea în zilele obişnuite, când nu se taie porcii la ţară sau nu e pomenirea morţilor, primăvara sau toamna.

5-10 martie 2017, București / ddl. aplicații – 15 ianuarie 2017

Atât râul Dâmbovița cât și râul Colentina au trecut prin schimbări radicale de-a lungul istoriei orașului București. Dâmbovița a fost transformată dintr-un râu meandrat cu o vale naturală într-un canal și o vale fantomă (vezi ilustratia de ai jos), absentă astăzi în harta mentală a locuitorilor orașului. Râul Colentina a fost transformat începând cu anii ’30 printr-un proiect urban complex într-o salbă de

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Alexandru Ciubotariu

Mi‑am petrecut primii 26 de ani din viaţă intr‑un bloc modernist din cartierul Buzeşti. La o bună bucată de vreme – după ce atât eu, cât şi părinţii mei am plecat de acolo –, casa, ca şi o bună parte a cartierului au căzut pradă marii operaţii Berzei–Buzeşti. Am susţinut şi promovat în anii care au urmat eforturile de a se păstra ce s‑ar fi putut păstra, dar, incet‑incet, am început să evit zona şi să nu mă mai gândesc la asta. Până de curând, când s‑au întâmplat două lucruri complet separate.