Artistul Nicolae Comănescu și-a transformat atelierul din strada Biserica Amzei nr. 7- 9 într-o instalație „submersivă” (600x300x400 cm), o meta-construcție din acumulări de materiale – obiecte de mobilier din inventarul său casnic, haine împrumutate și lucrări din asamblaje de textile vandalizate cu tușe în acrylic ce recompun fosilele unor scene licențioase. Mai multe despre noua-i ispravă aflați în cele două articole de mai jos, semnate de arhitectul Justin Baroncea și curatoarea Elena Est:

TOATE PÂNZELE pe SUS
sau
Culori cu etichetă

Text, foto: Justin Broncea

Pentru că piratul poartă 45, i-a demontat Nae cabina de pe corabia ancorată în Berceni la etajul X și i-a înșirat-o pe pereți ca s-agațe toate pânzele pe sus. Ale lui, ale mateloților și hamalilor care și le-au lăsat sub punte, amestecate cu hanțe uitate prin cabina personală.

Ca să reziste la intemperii, sare, mucegai și alte rele a scufundat pânzele-n găleți cu smacuri din astea moderne, le-a mototolit în culori și a bombardat un timp cu ele zidurile de la /SAC. Bombardament cu textile colorate în pereți. Amprente de explozii de petarde din bumbac, poliester, lycra și combinații intre ele. Explozii cu instrucțiuni de folosire.

Exemplu de urme de petardă; rezultat al unei prime analize superficiale la fața blocului:
galben – 65 % Algodon /Algodao / Cotton, 35% Poliester / Polyester/ Polyester,
verde – Washing max. 30°,
albastru – Do not Bleach,
accente de bleumarin de tip – Do not use dry machine,
roșu model – Ironing max 110°
mov – Dry cleaning;
și accente de negru – Lavar por separado, colores oscuros.

Artă cu etichetă pentru fiecare culoare în parte: made în China, Indonezia, Bangladesh și alte tărâmuri pe unde umblă de obicei pirații cu echipaj cu tot din click în click. Culori cu pedigri recoltate la sac și explodate la /SAC.

Textilele mumificate cu acryl, mutate pe altă punte, amplasată central, lângă un galion de petreceri regale ajuns fundal de tic-tok-ăreală balcanică, au ajuns tapet. Pe pereți, pe tavan, peste hublouri, peste crăpături, peste pete, peste tot. Procesul de mumificare le-a făcut scoarță și le-a udat atemporal. Pânze fals ude ca scoase din mașina de spălat, îndesate sau mototlite printre bucăți din cabinele demonate de pe bărcile cui s-a lăsat de pescuit sau are p-acasă foști pirați care poarta 45 (care au coborât steagu’ ș-acum rup controller-u’).

Cabină din cârpe și șandramale unde să vină scafandrii să se mire la pânzele uscat-imersate din tavan.

Instalație submersivă de lipici cu capse.

*Notă: algele albe doar par că se mișcă și nu sunt reale; n-a putut Nae să se abțină și-a pictat ceva cu bătăi din presă.

THE BIG PICTURE. LOOKING AT THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE

Text curatorial: Elena Est
Foto: Valentin Savu, Liviu Voicu, Oana Bălțatu, Constantin Rusu

Nu există nicio legitimare obiectivă că arta este un beneficiu pentru dezvoltarea umanității. Concluzia care aparținea filozofului francez Francois Lyotard, în urmă cu un secol, ar putea pune astăzi, sub semnul îndoielii, validitatea artei, exprimându-se, deseori, într-un sistem mercantil de cunoaștere, care funcționează după valori economice. Puținele instituții culturale care există în România riscă să o valideze sub masca unor criterii impuse de mercantilism, a unei false cunoașteri.

Cum ar trebui să ne uităm la artă într-un context crizat metafizic și instituțional? Care mai este obiectivitatea artei într-o lume care aparține progresului tehnologic?

Răspuns: O lucrare de artă te poate inspira, dar un ansamblu de lucrări îți poate schimba cu totul perspectiva. Viziunea întregului, a unității, ar putea produce impactul unei noi obiectivități.

*foto: Valentin Savu

LOOKING AT THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE este titlul unui ansamblu de lucrări, a unei noi instituții puse sub ghilimele. O metaforă cam greoaie, dar deloc inconfortabilă pentru autorul ei, Nicolae Comănescu (n.1968, Pitești):

„În mod subconștient sau programatic, întotdeauna am încercat să-mi fac o instituție în care să mă retrag, să evoluez și din care să evadez: Grupul Rostopasca (1997-2001), Magazinul Național de Artă Contemporană (2009-2012), revista Tura Bar (2003-2004) sau The Temporary (2007-2013-prezent) au fost genul ăsta de instituții pentru mine – spații în care adevărul și-a găsit cutia de rezonanță“ – Nicolae Comănescu

*foto: Valentin Savu

LOOKING AT THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE este o schimbare de perspectivă și de paradigmă interior-exterior în practica artistului Nicolae Comănescu.

*foto: Valentin Savu

Născut în 1968, într-un sistem refractar la schimbare, Comănescu trăiește continuu obsesia cronică a evadării; atât de tare, și atât de intens, încât ajunge să-și creeze, în lipsa unui context de constrângeri, propria închisoare de unde să-și uneltească evadarea.

*foto: Valentin Savu

În plan escapist, Comănescu își asumă un profil urban, șmeker, mereu cu ghiozdanul în spate – depozitar al acumulării de materie: „evadarea se pune în joc prin încercarea de a înțelege un procedeu meta-real, care generează realul: sensul creat prin acumulare“ – Dan Popescu

*foto: Valentin Savu

Instalație – O privire de ansamblu:

Proiectată chiar în atelierul artistului, instalația LOOKING AT THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE este o meta-construcție din acumulări de materiale – obiecte de mobilier, care provin din inventarul casnic (intim) al artistului peste care au fost adăugate bucăți de haine împrumutate de la familie și prieteni.

*work in progress; foto: Liviu Voicu

Funcția obiectului textil de protecție, izolare și antifonare împrumută instalației calitățile unui organ viu în care interiorul devine un perfomance meditativ, un spațiu senzorial, marcat de ADN-ul prins în substraturile materialului uzitat. Este un spațiu al rememorării.

*work in progress; foto: Liviu Voicu

Instalația – O privire tehnică în detaliu:

LOOKING THE BIG PICTURE FROM THE INSIDE (600x300x400 cm) devine un spațiu legitim de refugiu, cristalizat în jurul unei nevoi obsesive de locuire a artistului. Un loc din care Comănescu poate să-și plănuiască o evadare cameleonică din decorul încăperii:

„La prima vedere se transformă în volume dense de culoare, indicatori inflexibili de sens, mișcare și învârtire. Hainele își pierd funcționalitatea inițială, proprietățile de textile, structura și densitatea. Își modifică izolarea și dantelarea și se transformă într-o magmă plastică mai grea,care curge cu direcții noi” – Nicolae Comănescu

*The Big Picture – detalii. foto: Liviu Voicu

Adenda:

Lucrările din cadrul instalației fac parte dintr-o serie on going, care a debutat în anul 2020, la Invitro Cluj, YAP Studio, cu expoziția Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor. În august 2023, a avut loc la /SAC cea de-a doua expoziție, intitulată “Marea Schemă Generală a Tuturor Lucrurilor. Începutul”. În schemă s-au înscris, în premieră, asamblajele din materiale textile (2023) vandalizate de artist cu tușe în acrylic; ultimul strat de acrylic reprezentând organigrama abstractă a unor bătălii de stradă și scene pornografice – teme mari și recurente în practica artistului.

*aug. 2023, /SAC; foto: Oana Bălțatu

Hot points:

Instalația este on going, are caracter multidisciplinar și pune accent pe latura participativă dintre public, obiectul artistic și cel curatorial. Prin intermediul ei se urmărește stimularea unui sincretism între arte, colaborarea dintre artiști din medii diferite de exprimare, crearea unui impact puternic, a unei obiectivități.

*foto: Constantin Rusu

Program:

Instalația poate fi vizitată în momente cheie care marchează noi intervenții artistice. Evenimentele vor fi anunțate pe canalele artistului de socializare. La jumătatea lui februarie se plănuiește următorul eveniment.

Despre artist:

Nicolae Comănescu (zis Comă) s-a născut pe 14 noiembrie 1968 în Pitești. În 1998 a absolvit secția de pictură din cadrul Universității de Arte București, în grupa coordonată de Ion Sălișteanu.
Este fondatorul grupului Rostopasca, una dintre cele mai rebele grupări artistice din România, care au marcat anii de tranziție de la socialism la capitalism. Umorul, ironia, inteligența socială, versatilitatea și spiritul civic protestatar sunt atribute care au făcut din artist un survivor al vieții la oraș. Supranumit și starul din Berceni (cartierul în care locuiește Comănescu din anul 2008) Comănescu a arătat un interes major pentru tema reciclării, acumulării de materie și reutilizarea ei sub diferite aspecte, folosindu-se de praf, zgură, cenușa din urma grătarelor de mici, ciment și chirpici, cât și de materiale uzitate, precum textilele și obiectele din inventarul său casnic.

A participat la numeroase expoziții personale și de grup în România și în afara țării printre care și la Bienala de la Veneția din 2001, alături de grupul Rostopasca, Rostopasca Insert in Context Network, 49 Venice Biennial, Romanian Pavilion, curator Alexandru Patatics.