FABER este o comunitate formată din oameni care de ceva timp investesc cu încredere și energie în evoluția pozitivă a Timișoarei, un loc a cărui poveste se centrează pe ideea de conservare strategică, nu literală, unde procesul, oamenii și conturarea strategiilor de lucru sunt mai importante decât produsul. Asta deși produsul chiar este impresionant: un mix de funcțiuni dedicate creativilor, și nu numai, în care parcursul e ghidat de goluri care te ajută să te orientezi, iar diferențele de nivel și întrepătrunderea spațiilor amplifică promenada și construiesc un loc complex. La Faber, arhitecții (F O R) sunt și parte din echipa de investitori, iar această situație a influențat mult procesul de proiectare, întrucât fiecare element al lui a fost analizat constant din diferitele roluri pe care aceștia și le-au luat, pe rând, de-a lungul timpului.
*Echipa și casa în vara lui 2018
Interviu cu Oana Simionescu și Sergiu Sabău
Reporter: Lorena Brează
Foto: Farkas Pataki
I-am vizitat într-o zi de luni agitată și am povestit în zgomotul șantierului, unde echipa de arhitecți și-a mutat de ceva timp și biroul. Având în permanență ochii pe clădire, Oana Simionescu, arhitect și cofondator al proiectului, și Sergiu Sabău, cofondator și coordonator al unui șantier complex, au vorbit despre proces, unul despre prospețime și curaj în abordare, dar, poate cel mai important, despre modul cum și-au organizat afacerea, de la conectarea echipei până la realizare.
1. Cum v-ați format și care sunt lucrurile care v-au adus împreună în primă fază?
O.S.: Suntem un grup de nouă arhitecți (Dan e arhitect software, dar ne place să ne prezentăm așa, căci pentru noi arhitectura este un mod de a gândi care nu se oprește la clădiri), iar o bună parte dintre noi am colaborat înainte în grupuri mai mici, pe diverse proiecte de arhitectură, dar și de alt fel, precum a_ta/Beta, Light Edu, Lână și Beton, Living+a 3d printer, Unde Locuiesc Eu sau Upgrade My City. Atunci când i-am invitat ca primul nostru proiect comun să fie strategia pentru un alt fel de atelier de arhitectură, m-am gândit la calitățile și competențele fiecăruia, la cum am putea să ne completăm reciproc. Obiectivul era și încă este să construim foarte bine echipa, căci una dintre lecțiile clare ale începutului meu de carieră este că lucrurile bune se fac în echipe bune.
Despre echipe era și proiectul pe care l-am început împreună: ne doream să arhitecturăm un ecosistem pentru profesioniștii creativi, unul în care să poată lucra cu spor, să poată prototipa, să poată învăța și colabora, construind astfel idei și proiecte la care singuri ar fi ajuns mai greu. Rolul arhitecturii în proiect era pe de-o parte de a crea cadrul în care aceste lucruri să evolueze și apoi de a se lăsa contaminată, ca parte din ecosistem, de beneficiile creative și financiare ale acestui construct.
Am început prin a căuta un spațiu mai mic decât cel pe care îl avem acum, căci ne imaginam că vom crește treptat, așa cum e firesc. Pe măsură ce am evoluat în construcția planului de afaceri și a căutării de spații, ne-am dat seama că, pentru a putea fi cu adevărat relevanți pentru comunitatea de profesioniști căreia ne adresăm, avem nevoie să fim parte dintr-un întreg mai mare, care să conțină și alte ingrediente. Cu Val și Cristina Mureșan am colaborat la Upgrade my City și știam că își doresc să se implice în comunitate și să investească în proiecte care au potențialul de a deveni semnificative pentru orașul pe care cu toții îl îndrăgim. Le-a plăcut ideea și am început să ne căutăm împreună o clădire cu potențial. Pe aceeași proprietate ne-am întâlnit cu cei de la Ambasada, care își căutau un nou spațiu întrucât urma să se demoleze clădirea (industrială) în care funcționau – așa am început procesul de construcție al ideii și clădirii FABER. Mai târziu am decis să îl invităm și pe Adrian Erimescu să ni se alăture. Pe scurt, așa s-a reinventat F O R și a luat naștere FABER.
2. Ce v-a plăcut cel mai mult la clădire și de ce ați ales-o? Cartierul în care se află a avut vreo influență în alegere, v-ați gândit la o viitoare reactivare a zonei?
O.S.: Complexul Azur a aparținut familiei Farber, care a fondat pe acest loc la mijlocul secolului al XIX-lea Fabricile unite de ulei și săpun. Locul a fost gestionat de familie până în 1945, când a fost luat de statul român. În anii ’90, când s-a privatizat, Azurul a fost cumpărat de nepotul domnului Farber din pură nostalgie, pentru că acesta își amintea cum lucra cu bunicul său în laboratoarele de chimie. Tot din acest motiv, situl nu a fost demolat, așa cum din păcate au pățit o bună parte dintre siturile industriale din oraș. Ne-a inspirat povestea familiei Farber și ne-am propus să intitulăm proiectul FABER, completând inspirația oferită de această poveste biografică cu conceptul filosofic „homo faber” – omul muncitor, cel care face, având capacitatea de a controla mediul înconjurător prin folosirea de unelte.
Clădirea, așa cum am luat-o, nu avea valoare dincolo de povestea sa și de locul în care se află – în cartierul Fabric, pe malul Begăi, lângă Piața Badea Cârțan, pe un teren generos și într-un sit urban cu potențial.
3. Care este conceptul arhitectural și cum ați abordat lucrurile în relație cu clădirea existentă?
O.S.: Am căutat soluții tipice pentru un context de factură industrială: gesturi ample și simple, care să pună în mod divers în relație scara spațiului cu cea a omului.
Clădirea inițială avea ferestre generoase, care erau însă amplasate foarte sus. Pentru a ne conecta cu strada (și cu Bega) și pentru a ne bucura de cât mai multă lumină în spațiu, am coborât toate golurile, pe cele de la parter până la trotuar. Am păstrat așadar simplitatea fațadei sud, peste care am desenat foarte mare, cu ajutorul lui Ștefan Lucuț, semnul FABER, așezându-ne în dialog peste timp cu alte clădiri din vechiul Fabric, care au utilizat același mecanism identitar al signalecticii.
Aici a fost înainte o fabrică de săpun, iar la interior au existat o serie de instalații de scară mare, din cele în jurul cărora se construiesc adevărate trasee. Instalațiile au dispărut între timp, dar ne-au inspirat atât înăuntru, cât și în afară. La interior am inserat trei elemente noi: la etaj, o supantă și un volum funcțional ce conține depozitarea, grupurile sanitare, chicineta, dar și unul dintre ateliere; iar pe verticală, un sendviș compact, compus din 3 spații mici suprapuse, al căror rol principal este de a dinamiza relațiile pe verticală într-un spațiul altfel destul de orizontal.
Cel mai important element adăugat este scara metalică din spatele casei – un dispozitiv ce gestionează traseul dintre interior și exterior, printr-o suită de spații intermediare ce întrețin un dialog deschis către curte. Am ales să nu împrejmuim curtea, ci să ne folosim de gabaritul incintei, iar rolul scării să fie aproape scenografic – dispozitiv scheletal și transparent care devine, de fapt, măsura vieții și activității din clădire. Am trecut ca echipă prin discuții îndelungate în ceea ce privește scara cu toate detaliile și costurile ei, dar în final am optat pentru această variantă, întrucât, dincolo de funcția ei, vectorul de verticalitate pe care îl introduce, raportarea la scara incintei și multiplele ei posibilități de utilizare, ilustrează într-un fel misiunea noastră de a produce schimbare la scara orașului.
-
+0
În ceea ce privește detaliile, ne-am propus să lucrăm cu suprafețe și materiale cât mai simple, și nu cu soluții complicate.
4. Care sunt principalele funcțiuni și ce nevoi ale comunității rezolvă ele?
O.S.: La nivel de funcțiuni ne-a ajutat foarte mult experiența acumulată anterior proiectului de membrii echipei FABER.
De exemplu, nevoia unui spațiu de evenimente este una recunoscută în Timișoara. Am încercat să rezolvăm această nevoie la diferite scări, cu spații pentru evenimente de varii dimensiuni, atât interioare, cât și exterioare.
Dincolo de spațiile de evenimente, există un spațiu de cowork cu 34 de locuri, conectat printr-un spațiu comun cu chicinetă și zonă de relaxare, de un makerspace; un bistro cu terasă și, bineînțeles, o curte mare care, de altfel, ne-a fost foarte utilă acum, în pandemie, întrucât aceasta a găzduit majoritatea evenimentelor. Practic, am încercat să construim un loc care să poată oferi o experiență rotundă, unde ai tot ce este necesar pentru a munci, colabora, prezenta și testa idei, dar unde poți și să mănânci ceva gustos, să bei o cafea sau să te bucuri de diverse tipuri de evenimente culturale.
-
+5
5. Cum a fost șantierul? Ce lucrări ați făcut, în ce ordine, ce vi s-a părut cel mai greu?
S.S.: A fost un șantier neașteptat de complicat, cu un lanț de ghinioane – o structură care a trebuit consolidată în întregime, nevoia unei decontaminări neprevăzute, descoperirea la nivelul subsolului a unor spații și materiale care trebuiau curățate și multe alte lucruri pe care, chiar cu o expertiză inițială minuțioasă, nu le-am putut intui. Am avut un constructor bun în primă fază, până în momentul finalizării construcției la roșu. În continuare am preluat noi partea de antreprenoriat general și am trecut prin toate rolurile mai departe.
*Aparent, o placă de beton; în spatele ei – foste bazine de grăsimi, decontaminare, consolidare și transformare în spații tehnice. Doar una dintre surprizele procesului de reconversie
Cred că cel mai important lucru pe care îl înveți ca arhitect din situațiile de acest gen este legat de consumul de energie care merge în realizarea fiecărui lucru care se întâmplă acolo, fizic, material, din toate punctele de vedere. Practic, simți cum exprimări poetice precum ,,casa este miezul relației dintre curte și stradă” etc. se transpun în realitate și de câtă energie este nevoie ca acel lucru să se întâmple. Vezi la ce se folosesc la modul cel mai concret banii și cred că poți să înveți extraordinar de mult. Un lucru personal legat de șantier este că mi-am dorit mereu să am acces la experiența arhitecturii din toate unghiurile posibile, să le gust pe toate într-o mai mică sau mai mare măsură. Ideea de arhitect-constructor e o zonă care mi se pare foarte incitantă. Cred că lipsește din carierele multor arhitecți această experiență. Nu spun că ar trebui să o avem toți, dar sunt mulți arhitecți capabili, cărora le-ar oferi o altă perspectivă.
Nu au existat excese de proiectare – dacă am reproiecta acum, nu am face lucrurile mult diferit –, însă da, trebuie să te aștepți mereu la lucruri neprevăzute și la bugete mai mari. Cred că o superputere a grupului a fost varietatea în skill-uri, pentru că avem în echipă oameni conceptuali și oameni foarte tehnici, iar păstrarea unei perspective conceptuale e necesară pe toată durata proiectului. A ajutat, bineînțeles, și experiența noastră anterioară pe proiecte laborioase și de multe ori frustrante.
Lucrurile frumoase de zi cu zi pe șantier, pe de altă parte, sunt atunci când intră prima oară lumina din vest în clădire, prima oară când ai posibilitatea să privești din curte spre malul Begăi, prima oară când ajung structurile metalice înăuntru și poți să intuiești cum o să arate turnul sau când vine macaraua și trece structura scării peste clădire.
*Parter: 1. Sală de evenimente. 2. Sală pentru întâlniri. 3. Bistro + foaier. 4. Bucătărie
*Etaj: 5. Spațiu comun. 6. Makerspace. 7. FOR. 8. Co-working. 9. Sală pentru întâlniri
6. Ce ne spuneți despre biroul de arhitectură FOR și cum se conectează el la structura Faber?
S.S.: Pentru noi munca e o parte importantă din viață și am vrut să creăm un mediu de lucru profesionist care te ajută să te concentrezi, să colaborezi, să îți prototipezi ideile și să ai parte de toată această construcție „socială” din jurul muncii. Acest spațiu și comunitatea din interiorul său constituie primul nostru pilon – Spațiu. Ceilalți 3 piloni ne ajută să dezvoltăm atât capacitățile acestei comunități, cât și o serie de servicii proprii profesiei noastre: Formare, Design și Arhitectură.
Împreună, cei patru piloni FOR explorează limitele profesiilor creative care se întâlnesc la noi în spațiu, mizând pe procese de cocreație ce duc spre proiecte noi și inovative, care altfel ar fi luat naștere mult mai greu.
FOR este, dincolo de rolurile de arhitect și manager de proiect, cofondator și investitor în FABER.
7. Care este cea mai mare provocare pentru voi în momentul de față și ce urmează pentru Faber?
O.S.: Deocamdată avem aceeași provocare ca restul planetei: pandemia, și deci suntem limitați în acțiuni și activități. Dar, dincolo de asta, trebuie să ducem acest experiment mai departe, spre nivelul următor. Deocamdată evaluăm care este efectul muncii noastre până în acest punct și construim înspre servicii care să contribuie la dezvoltarea capacității comunității locale de a colabora, învăța și de a construi afaceri sustenabile.
Info & credite
DE PROIECTE
Echipa FABER – Valentin Mureșan și Cristina Potra Mureșan, FOR, AMBASADA, Adrian, Raluca Erimescu;
Echipa FOR – Dan Bugariu, Simina Cuc, Alexandra Maier, Alexandra Rigler, Jose Peralta Guerrero, Sergiu Sabău, Maria Sgîrcea, Oana Simionescu, Alexandra Spiridon
Parteneri:
Siniat Romania a sprijinit proiectul local FABER prin sponsorizarea cu materiale de construcţii fabricate în România: plăci de gips-carton şi gleturi.
Kronospan – PAL melaminat, PAL, MDF brut,, OSB, HPL
Ytong – zidărie
