ElectroPutere AIR 2019

ElectroPutere AIR (artists in-residence) e un program al centrului de artă contemporană Club ElectroPutere din Craiova. Inițiat în 2016, programul de rezidențe invită artiști internaționali, curatori, gânditori și altfel de practicieni să întreprindă cercetări și să dezvolte proiecte specificie legate de practica lor artisitcă. Are loc în perioada de vară și alternează între apeluri deschise și participări exclusiv prin invitație. Ediția din 2019 a fost curatoriată de Mihaela Varzari (RO/UK)și i-a avut invitați pe Beatrice Loft Schulz (UK), duoul artistic UBERMORGEN (AT/DE/US) impreună cu Nye Thompson (UK), plus zthehenk (AT/DE) alias Alexander Zenke.

*Foto titlu: Beatrice Loft Sculz, Living Arrangements # (detail), 2015, emulsion paint, glass beads, handmade paper buckets, tissue paper, polystyrene, marbled paper, packing materials, beading, gauze, dimensions variable. Courtesy of the artist.

 

From male gaze to machine gaze 

Eseu curatorial: Mihaela Varzari

Alegerea mea de a o invita pe Beatrice Loft Schulz și pe duo-ul artistic UBERMORGEN împreună cu Nye Thompson însoțiți de colaboratorul lor, Zenk the Henk (alias Alexander Zenke), în calitate de artiști rezidenți, provine din cercetările mele actuale despre aspectele legate de capitalismul cognitiv și studiile feministe, ca posibile căi de a interacționa cu producția de artă contemporană. În cuvintele teoreticianului mass-media Yuk Hui , „este nevoie de transformarea tehnologiei într-un suport pentru cultură”, de a ne îndepărta de țelul tehnologiei de a atinge perfecțiunea. [Hui, Y. (2016). On the Existence of Digital Objects. Minneapolis: University of Minnesota Press, p. 45]

Această perfecțiune, acest coșmar al absolutismului susținut de raționalitatea pe care se construiește statul liberal sau neoliberal, a fost contestată și de feminism, ale cărui întrebări bântuie etica și rescriu istoria. După cum observă Julia Kristeva ‘Timp de două mii și cinci sute de ani în care etica a existat, femininul a fost respins din sfera eticii: nu este un subiect, este cel mult un obiect, măcar de-ar fi!’ [Kristeva, J. (1987c). Tales of Love. New York, New York: Columbia University Press, p. 116].

Ambele viziuni artistice provenite de la Loft Schulz și Thompson & UBERMORGEN folosesc tehnologia ca filtru, iar în timp ce prima se situează în dimensiunea culturală mai largă post-internet, a doua o folosește ca mediu încă de la începutul existentei lui. Temele lor de cercetare, dezvoltate pe parcursul celor 30 de zile petrecute la Craiova și București, sunt cu totul diferite, precum și respectivele rezultatele în care istoria tehnologiei include atât războiul de țesut, cât și o rețea de roboți manufacturați ce tind să devină propriul lor organism.

Practica lui Loft Schulz aduce în prim plan o dimensiune existențială înrădăcinată în feminismul întruchipat, care se suprapune pe alocuri cu interesul ei în perceperea psihicul contemporan modelat de o dezvoltare tehnologică în ritm galopant. Ea tinde sa folosească în principal performance și text, precum și ansambluri și meșteșug, cum ar fi țesutul. Multe dintre lucrările ei au ca punct de plecare caractere feminine istorice importante, cum ar fi Ioana d’Arc, sau descoperirea unor figuri marginalizate, precum Beatrice de Dia, una dintre cele mai cunoscute dintre Troubairitz în secolele XI-XIII în Franța. Cercetările sale asupra istoriei programării pe calculator, începând cu matematiciana britanică Ada Lovelace, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, și neglijată de istorie până în epoca noastră, dezvăluie practica ei preocupată cu reintegrarea contribuțiilor din partea femeilor, la dezvoltarea tehnologică.

 

*Beatrice Loft Schulz, The Story of Joan of Arc, 2014. Documentation of a performance for Rematerialising Feminism, ICA London. Courtesy: the artist

 

Legătura mai recentă dintre scrierea de cod și practica țesutului a fost preluată de către Loft Schulz dar nu fost exprimatăa în mod diect. Tapiseria ei ‘Ploaia’ (2017), a fost realizată în timp ce se uita la cer și încercând să-i capteze mişcarea perpetuă. În timpul rezidenței sale, Loft Schulz a cules informații despre tehnicile de țesut, a vizitat ateliere în care se lucrează cu războaie de țesut tradiționale, a avut întâlniri cu conservatoriștii și curatoare de specialitate și a produs o mică tapiserie pe un război de țesut în miniatură. Ca urmare a acestei cercetări, Loft Schulz va petrece un an țesând pe un război de țesut în studioul ei din Glasgow. Pe parcursul acestui timp, ce poate fi interpretat ca un performance in extenso fără public, monotonia specifică acestui mediu lent ii va permite lui Loft Schulz să înregistreze succesiunea anotimpurilor, efectul scurgerii unui an întreg din viața ei, precum şi monitorizarea stărilor interioare în relație cu impactul vizual la anumite culori.

Țesutul, această tradiție populară chintesențială dezvoltată în Pre-Istorie, se afirmă în cadrul artei și tehnologiei contemporane prin refuzul lui Loft Schulz de a se justifica sau argumenta importanța acesteia pentru era noastră contemporană; este o tehnologie la fel de importantă (dacă nu chiar mai mult) decât limbajele de codificare din zilele noastre. Țesutul (care, conform lui Sigmund Freud, fusese inventat exclusiv de către femei) continuă să conteste limitele ierarhice tradiționale dintre meșteșuguri și artă vizuală, iar în practica lui Loft Schulz este legat în continuare de istoria dezvoltării internetului. Această nevoie de reevaluare a istoriei tehnologiei de către Loft Schulz nu abordează doar imbalanța istoriei în ce priveşte neglijarea contribuțiilor aduse de către femei, dar işi doreşte să răstoarne paradigma istorică existentă pentru a forța instituțiile să se restructureze din interior. Nu este suficient să se expună mai multe artiste dacă instituțiile rămân la fel.

 

*Beatrice Loft Schulz, Rain, 2017, yarn on rug canvas. Courtesy: the artist

 

Fără a minimiza complexitatea și diversele nuanțe ale practicii de lungă durată a UBERMORGEN, sugerez ca posibil punct de introducere estetica trupei germane de hard rock Rammstein, adesea acuzată că flirtează cu iconografia militaristă a fascismului. S-a susținut deja că tactica lor de a submina fascismul din interior se face printr-o reconstituire parodică. Ei absorb manierismul inamicului, adoptând toate capcanele și simbolurile seducătoare ale puterii de stat, apoi le exagerează. În ultimii ani, atenția lor s-a îndreptat către Alternativa de dreapta, legată ideologic de tendința actuală a naționalismului, anti-migrație și anti-feminism din Occident. Elementul puternic al fricii, agentul obligatoriu pentru aceste atitudini iraționale, a fost explorat în continuare în timpul rezidenței, pentru proiectul lor, UNINVITED, o colaborare în desfăşurare cu Nye Thompson, o artistă a cărei practică se axează pe provocările ridicate de inteligența arficială, capitalism global de supraveghere în relație cu Big Data, sau frontiere națiole şi formarea identității în Regatul Unit. Prezența ei în cadrul rezidenței ca invitată a duo-ului UBERMORGEN, prin extensie şi a programului de rezidență, se bazează pe proiectul ei BACKDOORED (2016 – 2017) când a început să lucreze cu o arhivă de imagini obținute prin înregistrări cu camere de supraveghere online virusate. Acest proiect menit să trateze relația de complicitate a utilizatorilor din mediul online cu încălcarea dreptului la confidențialitate a informațiilor personale, marchează şi debutul colaborarii inițiat în 2018 cu UBERMORGEN. UNINVITED a fost conceput ca un film de groază pentru maşini şi a fost prezentat în prima versiune la galeria Wei-Ling din Malaezia în 2019. În 2020 o instalație la care au contribuit şi ingineri din Bucureşti, care au dezvoltat proiectul pe parcursul rezidenței, va fi prezentată la Londra şi Craiova, iar filmul final se va lansa în 2022.

 

*Nye Thompson and UBERMORGEN, UNINVITED, 2019. Exhibition view- Paralogical Machines, Wei-Ling Gallery,  Kuala Lumpur. Courtesy: the artists

 

Instalația este compusă dintr-un robot echipat cu senzori de mișcare şi un proiector ce prezintă imagini din aceeaşi arhivă obținută cu camere de supraveghere; o serie de înregistrări secretere din spațiul intim, privat şi public. Aceste imagini evocă sentimentul de straniu, descris de Freud ca fiind familiar şi nefamiliar în acelaşi timp, similar cu vederea unui cadavru sau a unor imagini ce reprezintă situații deja întâlnite. Sunetul şi montajul filmului, caracteristice filmelor inferioare de categoria B, contribuie la atmosfera încărcată de mister. Taxonomia folosită pentru clasificarea imaginile, mimică procesul de selecție algoritmică, ceea ce aduce în prim plan un subiect de actualitate; problematica înțelegerii şi a reprezentării procesului de categorisire în milemiul 3 prin prisma procesului de acumulare a datelor private din mediul online. Robotul a fost construit inițial pentru a ca senzorii să se declanşeze la public, dar după ce echipa a auzit despre existența unor spații subterane nefolosite ale Casei Poporului, cunoscută și sub numele de Palatul lui Ceaușescu din București, decizia de a avea un public care interacționează direct cu robotul s-a schimbat. Echipa are în vedere o transmisie online, care ar exclude orice membru al publicului aflat prezent fizic care interacționează cu robotul și senzorii acestuia, permițând astfel mașinilor să devină, în opinia artiștilor, „actorii, audiența, conținutul, furnizori și comentatori”. Maşini care spionează alte maşini contribuie la generarea a Big Data, acest monstru insațiabil şi în curs de dezvoltare, cu logica lui internă, încă neânțeleasă. Groaza se petrece acum, se numeşte reducerea individului la un set de date vândute pentru profit. Mi se pare că în cadrul accelerării umanității de astăzi, populată de minți minate pentru date şi guvernată de spionaj cibernetic, teama ca individul să fie înlocuit de mașinării este la rândul ei înlocuită de indivizi care devin din ce în ce mai mult niște mașini.

Printr-o estetică modestă, rece și nesentimentală, specifică net.art-ului, proiectul UNINVITED canalizează frica, un sentiment ușor de captat de propaganda politică. Preluând de la Gilbert Simondon, acest proiect aduce experiențele umane pe tărâmul esteticei mașinii, unde accentul este pus pe funcțional și operațional pentru a contesta dihotomia umanoid-mașina. Ultimele consultări în interiorul echipei s-au axat pe posibilitatea de a avea mai multi roboți conectați prin cloud, precum şi perceperea întregului proiect prin analogia cu relația dintre animal-maşină, ca pe un organism de sine stătător. Elementul folcloric prezent aici prin trimiterea la filmele de groază, este bazat pe tradiția orală a transmiterii prin viu grai a culturii în formă de povestiri sau legende, ar putea furniza o altă cale de acces pentru interpretare proiectului UNINVITED.

 

*Nye Thompson and UBERMORGEN. UNINVITED Organism Schematic (Network View), 2019. Courtesy: the artists

 

Ambele proiecte propun poziții critice vis-à-vis de dezvoltarea tehnologică, exprimate prin patologiile semnalate de dezvoltarea rapidă a internetului, şi lansează astfel teme esențiale, precum feminizarea muncii, materialitatea țesutului ca mediu artistic şi legatura lui cu feminismul, capitalismul global de supraveghere şi estetica maşinii. Ambele proiecte reacționează la contextul local, iar în timp ce Loft Schulz îmbrățişează metoda tradițională de țesut ca mediu de expresie, inspirată şi din folclorul românesc, care încă este prezent în această țară industrializată târziu, UBERMORGEN şi Thompson reacționează la spațiile subterane pustii, care au aparținut cândva unui dictator. Implicarea tradiției folclorice a celor din urmă, se face într-un mod subtil prin aproprierea esteticii specifice filmului de groază, ce poate fi considerată o hiperbolizare a tradiției orale.

Propria mea investigație critică mă conduce spre practici artistice, care nu doar refuză în mod simplistic tehnologia modernă ca fiind intrinsec nocivă sau către cealaltă extremă, care o aprobă în mod dogmatic. UNINVITED prezintă o versiune distopica a tehnologiei, care scăpată de sub control, ar putea să demonstreze că nu există nimic inteligent în inteligența artificială. Loft Sculz oferă o poziție aproape salvatoare dar acest optimism necesită o restructurare de tip radical, care pe lânga pozitia lui UBERMORGEN şi Thompson ar putea fi interpretată drept ştiințifico-fantastic – ea descrie o realitate care înca nu există, pe când tipul de SF descris în UNINVITED este chiar realitatea noastră, deci groaza zilelor pe care le trăim. Lipsa unui public în ambele lucrări poate conduce spre noi interpretăti, ce ar putea fi explorate cu altă ocazie.

Această ediție AIR bazată pe cercetare și producție, le-a oferit artiștilor posibilitatea de a reconfigura sau dezvolta unele dintre temele lor de lucru sau proiecte anterioare și de a interacționa cu peisajul social și cultural al României. Cele două proiecte aproape diametral opuse și îndreptate în direcții diferite, unul către un trecut neglijat, unul spre un viitor distopic, mă fac să mă întreb despre direcțiile teleologice contemporane în artă și despre caracterul vag al anticipării noilor direcții.

Biografii

Beatrice Loft Schulz este o artistă londoneză care locuiește în Glasgow. Practica ei artistică include meșteșugul digital și manual, precum și performance pentru a da formă relațiilor dintre dorinta, dreptul muncii și gen. Procesul ei de creație poate genera dintr-o într-o coincidență, conversație sau o stânca. Multe dintre lucrările ei recente sunt terapeutice sau menținute în mediul privat. Obișnuiește să colaboreze cu alte persoane.
The Sticks, realizat împreună cu Laura Morrison, a făcut parte din Glasgow International 2018.
A colaborat cu grupul queer de muzică Beep, din cadrul programului Staying Out Tour (2018), ce explorează moștenirea legii 28. Domestic Melodrama este un film/performance, realizat în colaborare cu Alice Brooke, și prezentat la Tramway din cadrul programului Glasgow Artists Moving Image Festival 2016. Momentan lucrează la realizarea unei expoziții împreuna cu Lindsay McMillan, care va avea vernisajul în iunie, 2019 la Kunstraum, Londra. Pentru expozitia Ailsa Rock a colaborat impreuna cu Lindsay McMillan, Kunstraum, Londra, 2019.

UBERMORGEN (AT/GE) este un artistic duo fondat în 1995 la Viena de către lizvlx și Hans Bernhard. Parte integrantă a avangardei decadei 90 (Net.Art) și a pionierilor acționismului digital asociat cu digital concept art a decadei 2000, UBERMORGEN este reprezentativ pentru atitudinea radical subversivă față de data și materie, cât și în relație cu instituțiile și piața. UBERMORGEN deține mai mult de 175 de website-uri proprii și domenii. Proiectele lor au apărut în peste 3000 de știri și cronici de artă, și CNN i-a numit ‘Maverick Austrian Business People’ iar NY Times i-a catalogat drept ‘pur si simplu geniali’.
UBERMORGEN a expus la Centre Pompidou, MoMA/PS1, Sydney Biennale, MACBA Barcelona, New Museum New York, SFMoma, ICC Tokyo și Gwangju Biennale, și au primit comenzi de la Serpentine Galleries (Ziron) și Whitney Museum (Clickistan). UBERMORGEN a primit premii de la the Swiss Art Award, ARCO Beep Award, Ars Electronica Award, Transmediale Award și prestigiosul IBM Award. Influențele lor principale sunt Rammstein, Samantha Fox, XXXTentacion și Pixibücher, Olanzapine & LSD, Kentucky Fried Chicken’s Coconut Shrimp Deluxe, și Viennese Actionism.
ubermorgen.com

Nye Thompson (UK) este o artistă, devenită software designer, devenită artistă. Creează sisteme software artistice bazate pe data pentru a explora impactul noilor paradigme technologice. Ultima ei lucrare artistică, The Seeker este o entitate-mașină ce călătorește virtual în jurul lumii – care se uită prin camera de supraveghere virusate și descrie ce observă.
A expus în UK, Europa și Orientul Îndepărtat, precum și la Tate Modern, Barbican, V&A, ZKM Karlsruhe și The Lowry. Prima ei expoziție personală Backdoored.io – a fost descrisă de catre C4 News ca „prea controversată pentru a și difuzată“ – a devenit momeală globală pentru click-uri și a dat naștere unei plângeri guvernamentale internaționale.
Lucrările ei au fost prezentate la BBC, C4, CNN Hong Kong, the Guardian și Wired, iar recent a fost invitată să prezinte la BBC Radio 4’s ‘The Art of Now: Surveillance’. A primit premiul Arts Council England G4A în 2017, un grant de călătorie oferit de British Council/ACE în 2018, și un grant oferit de Arts Council England Projects în 2019. În 2018 a fost printre finaliștii pentru Lumen Prize.

zthehenk (GDR/GER) alias Alexander Zenker locuiește și lucrează la Leipzig, Cologne și Vienna. Interesele lui principale includ sisteme psihice regulatorii si identitare sau control în mediile pentru publicitate și a jocurilor logice. Cea mai importantă instalație a sa de pâna acum, Schaltkreis – Alle unter einem Ton, este un organism cibernetic interactiv și imersiv. Exploră relațiile dintre individ și colectiv.
Zenker creează gamedesigns și organizează tribe-building parties în Leipzig, și face parte din colectivul ‘Keine Fische aber Grethen’(no fish but bones). Este licențiat în Visual Communication de la University of Kassel, College of Art (Kunsthochschule Kassel). Din 2015, Zenker s-a alăturat duo-ului artistic UBERMORGEN în expedițiile lor globale ce privesc psihopatologiile (no-limit.org, 2015) și the Alt Right (Binary Primitivism, 2016-)

Mihaela Varzari (RO/UK) este curatoare independentă și doctorandă în Istoria Artei la University of Kent, unde analizează colectivități artistice fondate în jurul anului 1994, a căror practică se concentrează asupra internetului ca mediu artistic. Cercetarea ei se bazează pe studii feministe, narcisism, așa cum a fost teoretizat în psihanaliză și teoria artei, și economie politică, interpretată prin prisma noțiunii de proletarianizare a filosofului Bernard Stiegler.
Între 2009 și 2015 a studiat la colegiile Birkbeck și Goldsmith în Londra. În expozițiile și evenimentele curatoriate în Romania și UK a lucrat cu artiști precum Liliana Basarab (RO), Ziad Antar (LB) sau Heath Bunting (UK). Începând din 2008 a colaborat cu publicațiile Revista ARTA (București), thisistomorrow (Londra) și IDEA arts+society (Cluj), și a publicat o serie de eseuri pentru cataloage de expoziții. Proiectele ei viitoare în 2020, cuprin o expoziție amplă despre algoritmi și poezie la Studio 3 Gallery, Canterbury și o participare prin invitație ca cercetătoare, în cadrul Rezidenței Artistice Muree, Pakistan.

 

Program:
Birou/Arhitect:
Echipa:
Autor(i) text:
Țară:
Oraș/Alt loc:

 

*Textul original în limba engleză, lansat de curatoare cu ocazia incheierii oficiale, pe 15 noiembrie 2019, a rezidentei artistice organizate de Club ElectroPutere, a fost tradus în română de Mihaela Varzari.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Spijinit de: AFCN, British Council, Teatrul National Marin Sorescu
Parteneri media: Zeppelin, Revista ARTA

 

 

1