Cutia cu articole

Proiectul Insider and outsider – al patrulea din cadrul programului de artă publică Spaţiu expandat, al Asociației VolumArt – şi-a propus să aducă în atenţia publicului una dintre cele mai controversate clădiri ale Bucureştiului, cunoscută sub numele de Casa Poporului, în prezent Palatul Parlamentului, care a fost construită de Ceauşescu pentru popor, dar, în realitate a fost şi este în contiunare despărţită de acesta printr-un zid gros, simbol al relaţiei adevărate dintre centrul puterii, care este înăuntru, şi poporul, care se află în afară.

Text: Cosmin Caciuc
Imagine: Nicolae Comănescu, „upsidedown”, 2007

Un spot comercial de la TV reproduce o înregistrare cu Constantin Brâncuși care ne transmite într-un mod emoționant cuvinte mari despre propriul destin și artă. Numai că nu e Brâncuși. Nu e o înregistare. Nu sunt nici măcar cuvintele sculptorului. E un fals perfect în formă și conținut, propagat în mass-media și nu mai puțin tulburător. O fantezie despre cum am fi vrut (poate) să fie artistul, care pornește de la o fotografie autentică.

Text: Cosmin Caciuc
Foto: studioBASAR & Asociația Komunitas

Observ de-a lungul anilor în București că disciplinarea spațiului public cu tot felul de bolarzi, bumpere, semne, marcaje și garduri nu prea e de folos: toate sunt rupte cu agresivitate, vandalizate, încălcate sistematic sau pur și simplu ignorate. O fi un semn al frustrării, al neîncrederii în soluțiile propuse de autorități… sau poate sunt prea multe mașini și nu suntem încă pregătiți să vedem altfel urbanitatea, de dinafara habitaclurilor.

În noiembrie 2013, artista Cristina Curelea își muta atelierul în spațiul de pe Știrbei Vodă 138 din București.  Găsea alături un teren lăsat în paragină, cu gardul de beton întrerupt, cu buruieni și mormane de gunoi care acopereau întreaga suprafață a lotului. Evaluând potențialul spațiului, creatoarea brandului SoLemn a decis să readucă locul la viață și să-l transforme într-o oază a minților creative – o grădină culturală, normală, sinceră și înverzită, diferită de alte spații cu destinație publică ale Bucureștiului.

* actualizare – februarie 2016:

Bienala din 2016 se vrea orientată către social, către oameni, cu arhitectura propriu-zisă valabilă mai degrabă în acest context. Proiectul câștigător pentru Pavilionul României chiar își asumă cu mult curaj acest lucru.

În 2014, Rem Koolhaas a cotit pentru prima oară evenimentul către o privire retrospectivă asupra modernităţii secolului 20. Deci ditamai proiectul istoric de-o ambiţie fără seamăn, care ne-a vorbit deopotrivă despre politica, societatea și arhitectura ce ne-au transformat radical modul de viață în utima sută de ani. Să ne aducem puțin aminte de cum au răspuns echipele noastre acestei teme.  

Din luna septembrie, în București și Chișinău vor apărea noi picturi monumentale semnate de artiști polonezi, având ca temă aniversarea a 25 de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală. Proiectul a fost inițiat în anul 2012 de Institutul Polonez din București.

Cehia are o lungă tradiție în domeniul sticlei și a porțelanului, dar a devenit cunoscută pentru acestea în secolul 18, atunci când produsele atelierelor și fabricilor cehe au început să se vândă în toată lumea. Renumită pentru marea varietate de modele și pentru calitatea manufacturii, industria a atras în acea perioadă artiști, designeri și clienți influenți.

Vă provocăm să participați la cel mai mare concurs Zeppelin de până acum, la care prietenii de la Geberit au pus la bătaie premii care-nsumează peste 3500 de euro. Competiția e adresată arhitecților, designerilor și studenților la aceste discipline, individual sau în echipă, și are ca temă redefinirea creativă a băii.

Text : Ștefan Ghenciulescu

Dacă întrebi orice om, chiar și cultivat (și, de multe ori, chiar arhitect), așa, în principiu, ce construcție e mai ecologică – o vilă sau un bloc –, îţi va răspunde, în proporție covârșitoare, că vila. De fapt însă, nu e așa. Nu mă refer aici la exemple individuale, la obiecte, ci la suma acestora: casa individuală presupune azi în mod fatal așezarea la periferie, deci consum de teren natural, risipire de resurse – infrastructură de transport, de instalații etc., mai puțin eficientă, deplasări mai lungi –, deci poluare. La care se adaugă raportul prost între metri pătrați utili și anvelopantă și multe alte probleme.

Text: Cosmin Caciuc

Mașinăriile haioase proiectate de Dave Hakkens  pentru reciclarea plasticului – „The Precious Plastic Machine” – îmi amintesc de inventatorii amatori ai altor secole prin reîntoarcerea la principiile elementare, lipsite de complicațiile lumii postindustriale: o manivelă, o pâlnie, niște tuburi, câteva sârme, un întrerupător… tocare, topire, extrudare…  Iată un proiect open-source cu îmbunătățire colectivă perpetuă de pe urma căruia orice amator poate beneficia ca să facă o mulțime de chestii haioase.

13-15 iunie în București – Timișoara – Iași

Street Delivery e un eveniment liber, responsabil, fără garduri și taxe, care se preocupă de urbanism, arte și mobilitate. Ne imaginăm un oraş în care pietonii să aibă parte de străzi cel puţin la fel de mult ca maşinile. Un oraş în care oamenii au prioritate şi se bucură să trăiască.

Asociația Komunitas inițiază, împreună cu StudioBASAR  proiectul „Spații urbane în acțiune”. Pe cei de la Komunitas îi știți probabil cel mai bine din proiectele lor din cartierele problematice ala Bucureștilor. Komunitas combină cercetarea socială cu o implicare comunitară exemplară.  Printre altele, în 2011, proiectul „Din inima cartierului meuˮ a reușit să activeze comunitartea locală dintr-un cartier mult hulit – Ferentariul – și să ducă la amenjarea unui spațiu viran ca teren de sport.