Izolare într-o serie de stări liminale propune un demers performativ, vizual și arhitectural, care conectează fragmente din istoria complexă a Malmaison cu situația corpului din prezent. Aflat într-o criză de redefinire a raportului său cu societatea, moștenirea istorică și pronosticurile incerte despre viitor, corpul performativ propus de artiști este ritualic și tranzitoriu, într-o oscilație instabilă între ceea ce a fost și ceea ce ar putea să fie.