Premiata cu Leul de Aur pentru tanar artist in 2005 la Bienala de la Venezia, Regina José Galindo foloseste performance-ul si propriul corp ca principale instrumente in procesul artistic. Printr-un fel de re-enactment, artista se substituie celor slabi si umili, celor torturati sau oprimati, punand in scena situatii-limita. Propriul ei corp delicat, feminin este maltratat, intr-un fel de “auto-expunere” si substituire altruista la o varietate de traume impuse celorlalte fiinte umane in regimuri politice opresive.