Cutia cu articole

Cele două case cuplate de la periferia Bucureștiului se retrag discret și se înfășoară în jurul propriilor curți   

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Andrei Mărgulescu

Text: Ştefan Ghenciulescu
Foto: Alexandru Ciubotariu

Mi‑am petrecut primii 26 de ani din viaţă intr‑un bloc modernist din cartierul Buzeşti. La o bună bucată de vreme – după ce atât eu, cât şi părinţii mei am plecat de acolo –, casa, ca şi o bună parte a cartierului au căzut pradă marii operaţii Berzei–Buzeşti. Am susţinut şi promovat în anii care au urmat eforturile de a se păstra ce s‑ar fi putut păstra, dar, incet‑incet, am început să evit zona şi să nu mă mai gândesc la asta. Până de curând, când s‑au întâmplat două lucruri complet separate.

2.100 de metri altitudine. Transport posibil doar cu elicopterul. Buget, evident, mic. Condiţiile extreme au cerut un efort de proiectare ca pentru un obiect de multe zeci de ori mai mare, dar au şi determinat un rezultat cu valoare de model. Refugiul e un echipament de primă necesitate, dar şi un eveniment tehnologic, o intervenţie civilizată, un proces colaborativ şi un ansamblu de gesturi arhitecturale esenţiale.

Text: Ștefan Ghenciulescu

Un val uriaș de spumă de baie înghite câmpuri și pajiști: veselia suprarealistă a imaginii nu prea se potrivește cu disperarea cu care păstorii își trag animalele din calea bulelor. Într-un cu totul alt peisaj, tineri zâmbesc în tipice fotografii comemorative. Nu sunt ca de obicei soldați, membri ai organizațiilor umanitare sau reporteri, ci arhitecți uciși în timp ce documentau spulberarea orașului istoric Alep.

O fundătură. Grădini, clasicism decadent, fier forjat, profile Art-Deco, și, la un moment dat, înghesuit pe o parcelă cu multe colțuri, o cascadă de volume, terase, vitraje și pergole.

Text: Ștefan Ghenciulescu
Proiect: ADN BA
Foto: Cosmin Dragomir

Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Esenghiul Abdul, Christian Beros

Când atâtea clădiri valoroase din trecut sunt făcute praf, pare greu să înțelegi eforturile de a păstra și lucra asupra unei case existente fără valoare arhitecturală. De ce să nu o dai jos și să faci, cu mult mai puține chinuri, una complet nouă? Ei bine, nu e chiar așa.

Locuința de la marginea Bucureștiului al cărei șantier s-a întins pe o perioadă de peste zece ani permite citirea modului în care a evoluat filosofia arhitecturală a biroului Starh.

Proiect, text: Constantin Goagea, Adrian Dobre, Ștefan Ghenciulescu
Foto: Cosmin Dragomir

Am cochetat cu cultura rock în tinerețe, considerând-o una inteligentă și sofisticată, rebelă cât să ne satisfacă egourile de tineri plini de idei răzlețe. Ne-am început aventura de design a clubului Fire în cel mai plăcut mod cu putință, pentru că din rațiuni pur profesionale ne-am permis mai multe beri în timpul programului.