Arhiva articole publicate de: Nickname

Complexul autonom, format din trei imobile, este localizat in zona rezidentiala a orasului Brno. Amplasarea complexulului pe panta sud-vestica, cu o priveliste atractiva asupra padurii si a zonei comerciale din Brno, a impus orientarea si deschiderea maxima a cladirilor catre aceasta directie.

PROMONTORIO a fost fondat in Lisabona, in 1988, de catre Joao Perloiro (Universitatea Tehnica din Lisabona, 87), Joao Luis Ferreira (Universitatea Tehnica din Lisabona, 88), Paulo Perloiro (Universitatea Tehnica din Lisabona, 88), Paulo Martins Barata (Universitatea Tehnica din Lisabona, 88, si docotrat la ETH Zurich, 00) si Pedro Appleton (Universitatea Tehnica din Lisabona, 93), la scurt timp dupa absolvire, si dupa deschiderea recenta a unui birou la Madrid, avindu-l ca partener pe Adrian Beloso-Baker.

Un numar fara precedent de santiere ataca Bucurestiul, pe toate laturile sale. E o energie careia nu i te poti sustrage, pe care nu o poti ignora. Pe Eminescu, pe Dacia, aici langa redactie, dar practic pretutindeni, lumea construieste, renoveaza, restaureaza, amenajeaza. Miroase ca un oras care vrea sa-si regaseasca viata, identitatea.

Trio-ul Gregoire Jeanmonod, Elric Petit, si Augustin Scott de Martinville prezinta colectia Plus. Sase obiecte proiectate prin respectarea traditionalei rigori elvetiene, interpretand-o intr-o maniera ludica, la fel ca in cazul carpetei din lana „Miles”. Pornind de la un joc de copii, covorul este o versiune marita a urmelor lasate de un camion de jucarie. 

Strada Buzesti este una din arterele centrale ale Bucurestiului aflata in plin proces de primenire. De la zi la zi se schimba imaginea, se fac, se re-fac PUZ-uri noi, se combat PUZ-uri vechi, se densifica si mai mult zona, se incearca pe de o parte limitarea speculei imobiliare si rezolvarea urbanistica a unor probleme, cum ar fi cele legate de trafic, iar pe de alta parte rezultatul pe care il putem vedea pentru moment, cel putin din perspectiva de simpli cetateni, nu este nici pe departe unul multumitor.

Atriumul din campusul universitar Jussieu, in apropierea centrului istoric al Parisului, extinde si completeaza gridul pe care arhitectul Edouard Albert l-a proiectat in anii 60 pentru 45.000 de studenti si cercetatori. Raspunsul dat de Peripheriques la extindere se bazeaza pe sistemul existent, in care constructiile au configuratia unei coroane, dar o si deformeaza: acolo unde Albert a plasat un singur patio, Peripheriques proiecteaza doua.

Brocart, catifele grele, stofe de lana, uite asa se imbracau oamenii acum o suta si ceva de ani. De asta cand intrau in salile de concerte, hainele lor si plusurile de pe scaune faceau ca muzica sa se auda perfect. Coeficientii de absorbtie ai sunetului depindeau de hainele spectatorilor asa de mult ca atunci cand s-a schimbat moda, pur si simplu acustica unor sali s-a distrus. 

Baroc, hedonist, ludic, inspirat din zona copilariei, de la jucariile cele mai simple si din senzatiile cele maiinocente, Dragos Buhagiar nu se teme deloc sa fie nostalgic. El nu mai construieste demult pereti: este un inventator de obiecte generatoare de spatii, obiecte care interactioneaza cu actorul, care intra in joc, care definesc, provoaca sau pot construi momente dramatice.

Mariana C.: Ne-am intalnit acum cativa ani la un festival de film de arhitectura, la Institutul Francez. Ati fost atunci presedintele unui juriu care a dat premiul cel mare filmului (facut de doi colegi, un cineast si un arhitect) despre arhitectura si putere. De atunci au trecut mai bine de 10 ani. Intre timp s-au intamplat multe lucruri, a iesit „la rampa” o alta generatie de arhitecti.

Un ticait de ceas, pasii unor dansatori care se rotesc la nesfarsit, clipirea unei batrine care vede pe cineva venind, o fintina din care stropii ies in lumina, descompusi in rogvaiv, o muzica pe care sigur trebuie s-o fi stiut de undeva…. in rest intuneric. In citeva cuvinte v-am descris o experienta senzoriala, v-am sugerat multe lucruri, cu siguranta, v-am evocat mai multe amintiri poate.