Intervenția se așază ca gest modest, dar capabil să schimbe întreaga atmosferă a bisericii. Restaurarea reintegrează în circuitul vieții din Curciu și împrejurimi un obiect care odinioară era baza comunității.
Text: Cătălina Frâncu
Foto: Vlad Pătru
Restaurarea e un subiect greu. În primul rând, deja familia lexicală te duce cu gândul la monumente istorice, zone protejate, biserici, cetăți, și alte obiecte de arhitectură „de neatins”. Nu de puține ori se feresc de ele atât arhitecții, cât și proprietarii. Totuși, suntem într-o lume care se orientează din ce în ce mai mult spre reutilizarea construitului ca resursă pentru lupta împotriva schimbărilor climatice, a risipei, moment care ridică puternice semne de întrebare despre bune practici atunci când intervenim pe un sit cu moștenire puternică.
Un astfel de sit este Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Curciu, în județul Sibiu. Județul e deja cunoscut ca centru al hub-urilor culturale din zona săsească, locuri despre care am mai scris în Oameni la lucru în casele lor și în revistă. Aici se află una dintre cele mai mari comunități de orășeni mutați la țară lângă o mare de case abandonate în timpul migrației sașilor din anii ’90 care a lăsat în urmă un patrimoniu gigant de clădiri și povești de viață și de comunitate cu greu menținute în viață astăzi. Alăturarea lor arată promițător.
*Plan de situație
În Curciu, ca în majoritatea satelor săsești, apare personajul omului cu cheia, întrupat în doamna Dana, învățătoare în comună. Responsabilitatea îngrijirii întregului ansamblu îi revine ei, în lipsa comunității săsești care apare înapoi în sat doar o dată pe an. Biserica din Curciu a fost aleasă dintre trei posibilități de intervenție, și unul dintre factorii principali a fost disponibilitatea de îngrijire a locului pe mai departe, după intervenția arhitecților.
Restaurarea e arhitectură
Am fost curioasă să aflu cum ajungi să faci un asemenea proiect. E fix genul de proiect de atelier care ia șapte cu indulgență pentru că nu are destulă arhitectură. Și totuși, de-acum se pare că proiectele de felul său vor fi din ce în ce mai multe și mai căutate.
Pentru că satul nu are o pensiune, sașii nu mai au unde sta când se întorc, iar turiștii nu se pot caza nicăieri în jur, Fundația Biserici Fortificate a comisionat Modul 28 pentru a amenaja câteva locuri de cazare în spațiul turnului, capelei și casei clopotarului, cu scopul dublu de a lucra cu o echipă specializată în intervenții pe situri istorice și de lansare a unei echipe noi și tinere printr-un proiect rarisim în România.
Modul 28 intervine asupra spațiului cu greutatea și convingerea unor arhitecți care înțeleg proiectarea dincolo de construcție de la 0. Ansamblul unei biserici fortificate dintr-un sat săsesc depopulat e o ocazie de proiectare la fel de complexă ca sistematizarea unui țesut urban: studiile de parament, înțelegerea spațiului, valorificarea formelor gotice, deciziile arhitecturale care trebuie să țină cont de buget și de scopul spațiului în același timp sunt dintre cele mai provocatoare subiecte de proiectare. Aici a fost descoperită o frescă valoroasă care datează de dinainte de reforma Luterană, ceea ce aduce un număr rezonabil de turiști în fiecare lună.
*Intrarea în turn
Înainte de toate, echipa de proiectare a căutat să cunoască și să înțeleagă ce poate însemna pentru Ansamblul din Curciu modelul englezesc de utilizare a spațiului bisericesc de tip champing (abreviere pentru Church camping), unde poți închiria fie o cameră, fie un pat, la prețuri mai mult sau mai puțin accesibile. Totuși, pentru dioceza din România, conceptul rămâne încă departe, așa că spațiile asupra cărora arhitecții au intervenit sunt parte din zidul de fortificație și nu interiorul bisericii.
Capela
Arhitecții subliniază delicatețea cu care e nevoie să te apropii ca profesionist de un astfel de spațiu spectaculos, pe care nu l-au modificat deloc.
Singurele adiții au fost ferestrele din metal ne-etanș montate și acoperirea cu țiglă. Aceste două gesturi delicate fac ca utilizarea spațiului să fie posibil numai în lunile calde, în perioada iernii fiind imposibil de încălzit — etanșarea fără a modifica atmosfera istorică ar fi depășit bugetul proiectului. Ancadramentele de piatră din capelă au fost curățate, puse în siguranță și conservate.
*Vedere înspre capelă
Intrarea prin portal către cele trei ferestre ale capelei relevă o imagine iconică a stilului gotic regăsită și în literatura de specialitate, ceea ce face foarte importantă conservarea imaginii lor pentru a nu altera imaginea istorică. Studiul de parament a dezvăluit și existența unei bolți prăbușite care a lăsat intradosul acoperișului la vedere. Elementele rămase au fost conservate și, pentru a îmblânzi duritatea pietrei, capela a primit o pardoseală din lemn.
Săpăturile arheologice din jurul capelei au relevat o scară de acces către osuar. În intervenția de restaurare, treptele au fost păstrate, iar osuarul a fost acoperit cu un planșeu din lemn.
-
+1
Așa apare una dintre discuțiile importante în restaurare: care sunt prioritățile proiectului? Păstrarea formei spațiului sau folosirea lui pe tot parcursul anului? Ce alegi când cele două nu pot fi atinse în același timp? Pentru că ansamblul datează din secolul XV iar moștenirea gotică de pe teritoriul României este mică, păstrarea autenticității ferestrelor și acoperișului a fost prioritară.
Turnul
Latura vestică a turnului de poartă, povestește Andra Nicoleanu, co-autoare a conceptului de proiectare, găzduiește o pictură gotică, vizibilă și astăzi, iar poziționarea ei indică schimbări în forma volumului de-a lungul timpului.
*Intrarea în turn
În turn, acolo unde cărămida era expusă, arhitecții au decis să se rezume la a rostui, acolo unde era cazul, lăsând în continuare materialul la vedere.
Casa clopotarului
În casa clopotarului, pe de altă parte, stratul de tencuială era relativ nou, și atunci s-a putut reface fără vreo reținere. Tot aici se află bucătăria și două spații de cazare: unul la parter, celălalt la mansardă, accesibil pe scara nou construită.
-
+1
Peste bucătărie, tot la mansardă, se află spațiile tehnice. De aici se accede către baie și se desfășoară viața mundană a oaspeților de-a lungul șederilor.
Toaleta
Casa și turnul au fost transformate în spații de cazare, accesibile și funcționale datorită singurelor două construcții proiectate: scara exterioară care conduce către mansardă și intrarea în turnul de peste poartă, și toaleta.
*Extensie, noua toaletă
Ca de multe ori în astfel de situații, toaleta devine un punct sensibil. Înainte de intervenție, ansamblul punea la dispoziție turiștilor o toaletă de curte, mai înaltă decât streașina casei și decât zidul de apărare, aproape punct de reper din afara ansamblului. Noua intervenție, mai modestă și mai respectuoasă, apare în continuarea casei și ocupă spațiul rămas între zidul ei exterior și zidul de apărare, menținându-și înălțimea sub streașină.
-
+1
Structura din lemn se folosește de elemente subțiri, de dimensiuni minimale, angajate în susținerea acoperișului, într-o dispunere structurală vertical-orizontal, cu câteva elemente reținute de decorație în os-de-pește. Folosirea unei structuri ușoare, din lemn natur, arată o preocupare puternică pentru păstrarea clarității spațiilor interioare, dar și pentru integrarea armonioasă într-un context dificil de monument istoric.
Planuri:
-
+4
Info & credite:
Arhitectură: Modul 28 – Tudor Pavelescu, Andra Nicoleanu, Robert Makkos, Vlad Ducar
Structură: Level up Structure – Adrian Roșca
Consultanță rezistență: ing. Gelu Mureșan
Instalații: Carmen Stănescu
Studii Istorice: dr. arh. Hermann Fabini, rest. Lorand Kiss, rest. Sidonia Olea, arheolog expert dr. Marian Țiplic
Execuție: Domino Expert Construct SRL : Attila Galfi, Szilard Szenyes Imre Galfi
Piese Metal: Sorin Prislopan, Denis Kapolnai, Mihai Biro
Mobilier: Attila Szasz
Beneficiar: Fundația Biserici Fortificate: Philipp Harfmann, Stefan Spindler, Annermarie Rothe, Andreea Mănăstirean, Ruth Istvan
DE PROIECTE
