Sfinții Voievozi este o stradă liniștită din zona centrală a Bucureștiului, ascunsă într-un patrulater definit de bulevarde importante: Calea Victoriei, bulevardul Buzești-Berzei, Calea Griviței și bulevardul Dacia. Ceea ce acum 150 de ani era un țesut semiurban – cu grădini mari, construcții mai degrabă rare și joase, străzi și parcele cu o geometrie organică –, acum s-a dezvoltat prin densificare și regularizare. Acțiunile majore conviețuiesc cu părți care păstrează în mare măsură caracteristicile vechi. Această logică a unui țesut poros, a suprapunerii și juxtapunerii de case și loturi patriarhale cu clădiri exprimând diferitele valuri de modernizare este exprimată foarte bine de parcela și vecinătățile ansamblului de locuințe despre care vorbim aici.
*Construire în adâncime, spațiu comun, grădini la sol și grădini suspendate
Text: Ștefan Ghenciulescu
Foto: Vlad Pătru, Sabin Prodan
Terenul are forma unui L cu unghiuri și lățimi diferite, rezultat din alipirea a două loturi. El conține o porțiune aliniată la stradă și, în același timp, merge mult în adâncimea insulei. Se învecinează cu case mai mici, dar și, în punctul de inflexiune al celor două părți majore, cu o clădire masivă și nu foarte prietenoasă: un cămin al Academiei de Studii Economice.
Foarte aproape, pe strada Occidentului, și vizibilă din multe locuri din noul ansamblu, se află un frumos și inovator proiect de locuire ADN BA, terminat acum circa 5 ani. Însă pentru mine referința principală pentru operațiunea actuală sau dacă vreți principalul element de comparație este ansamblul Urban Spaces din strada Dogarilor, o primă colaborare între acești investitori și arhitecți.
Proiectat și construit în timpul crizei economice, Urban Spaces Dogarilor a explodat pur și simplu pe scena arhitecturii românești și are în continuare mare succes și la public. Am scris despre acel proiect în Zeppelin 125/2014, și în cartea Locuind împreună. 6 blocuri de ADN BA. Ansamblul din Dogarilor a fost, printre altele, prezentat la Bienala de la Veneția și nominalizat la premiile Mies van der Rohe. Apartamentele sunt și astăzi printre cele mai dorite din București. A devenit un caz-școală de densificare responsabilă și de recuperare a unui spirit al locului, articulare cu un țesut urban discontinuu, de bogăție a unităților de locuit (acolo cele circa 70 de apartamente erau diferite, iar tipurile ele însele erau de ordinul zecilor), de integrare a spațiilor comune și de expresie arhitecturală curajoasă și proaspătă.
Așa cum vom vedea mai jos Urban Spaces Sfinții Voievozi dezvoltă acest tip de demers într-un mod ceva mai temperat și mai pragmatic.
O bucată de țesut urban
Terenul de la strada Dogarilor era unul mai compact, care a permis repartizarea unităților în două corpuri de bază, unul extrem de fracturat către stradă, celălalt în spatele lotului, iar între ele, o curte comună bine definită.
Dată fiind forma complicată a parcelei de pe strada Sfinții Voievozi, au fost gândite 4 unități. Cele două dinspre stradă continuă alinierea existentă. Sunt puternic legate între ele și cu cel de-al treilea modul, formând un ansamblu a cărui continuitate este întreruptă de un pasaj generos și de către diverse falii, decupaje, retrageri ce creează terase, logii etc. Ultimul este separat și așezat în extremitatea lotului, însă aproape de celelalte și participând la dinamica și caracterul general. Calcanele sunt acoperite aproape integral, curțile vecinilor sunt prelungite de curțile ansamblului, acesta devine parte a țesutului urban.
Datorită acestor condiții, spațiul liber este așadar mai degrabă tentacular, cu porțiuni restrânse în anumite locuri, și mai largi acolo unde este posibil.
În schimb, spațiile interioare comune și cu funcțiuni mai publice sunt generoase. Acoperă integral parterele primelor trei corpuri, ceea ce implică și o curajoasă deschidere către oraș a interiorului parcelei și transformă pasajul dintr-o trecere într-un spațiu public de-a lungul zilei. Orașul intră în parcelă și în clădire.
-
+1
*Orașul întră în clădire
La bloc, la casă
Varietatea unităților de locuit este remarcabilă, chiar dacă apar mai puține tipuri față de experimentul Dogarilor. De altfel, nici nu se adresează chiar aceluiași tip de proprietari: nu mai avem de-a face aici cu locuințe cu suprafețe mici adresate unei clase mijlocii compuse în mare parte din membri ai profesiilor creative, ci cu apartamente de standing ridicat.
Diversitatea rezultă aici în mare parte din răspunsul la situații diferite. În primul rând, este vorba despre situații esențiale ale locuirii. Astfel apartamentele de la parterul corpului 4 se bucură de grădini private.
*plan parter
Acolo unde nivelele se retrag sau apar alte decupaje se nasc terase circulabile generoase, inclusiv la ultimul etaj – unde acoperișul devine cu adevărat locuibil, urmând principiile modernismului clasic.
Toate unitățile cuprind însă un spațiu exterior privat, sub forma unui balcon sau a unei logii.
-
+4
Acestea din urmă sunt cu atât mai prețioase, pentru că, deși contribuie enorm la calitatea locuirii (toată lumea își dorește camere în aer liber), sunt foarte rare azi în România. Cum costă mai mult și se vând mai ieftin la metru pătrat decât interioarele, majoritatea investitorilor le refuză în mod sistematic.
Dincolo de poziția pe verticală, diferențele dintre tipurile de apartamente apar în mod natural din numărul de camere, din dorința de a introduce duplexuri – unul dintre principalele elemente care apropie un apartament de calitățile unei case –, precum și din situația în raport cu contextul: lipirile la calcane sau alte reguli urbanistice obligă la răsucirea unor spații, dar și căutarea luminii naturale și a soarelui. Rezultatul este o îmbucare a unor module, un sistem complex de spații interioare și exterioare, o locuire cu multă lumină și spații bogate.
-
+7
*varietatea modurilor de locuire
Colaj și clasicism
La expresia arhitecturală a ansamblului din strada Dogarilor domină caracterul tectonic. O rețea modulară integrează tot: golurile, placajul de fațadă, elementele delicate ale logiilor, parapetele semitransparente, toate acestea intră într-un raster de linii verticale și orizontale.
Aici abordarea este diferită. Desigur, există în continuare modulare (și care încep în mod organic de la structură și compartimentare interioară). Însă această abordare este mai puțin evidentă; organizarea fațadelor pare a porni mai degrabă de la principiul colajului. Evident, nu mă refer aici la conotațiile mai degrabă peiorative și, după părerea mea, greșite ale termenului. Colajul, în sensul arhitectural și urban bun, nu înseamnă juxtapunerea arbitrară de obiecte, ci articularea unor elemente ce pot fi foarte diferite; un dialog mai liber decât în alte paradigme de proiectare (și în general mai tolerant), bazat pe reguli, o coexistență de realități, referințe, spații.
Dacă ne uităm cu atenție, compoziția energică a fațadei pornește de la un set redus de elemente. Avem o dată materialele: tencuială cu mai multe granulații și placaje ceramice; apoi un modul de fereastră franceză, cu tâmplărie metalică colorată, prezent individual sau multiplicat balustrade și profile metalice orizontale ce împart fațada în registre; un model ornamental cu muchii și curbe concave, declinat în mai multe dimensiuni (de la adevărate valuri vizibile de la mare distanță la un ritm foarte mărunt ce se apropie mai mult de o textură), care apare și la interior și care este așezat atât orizontal, cât și vertical; și, în sfârșit, culorile.
*Detaliu: Pilastrul anti-clasic
Alăturarea sau suprapunerea acestor categorii determină expresia finală.
Această fragmentare care o continuă pe cea a volumelor ajută mult la atenuarea scării generale, la relația dintre construcția cea nouă și vecini sau la evitarea senzației de claustrare în cazul unor părți din construcție foarte apropiate. Faptul că funcționează și că nu produce dezordine se datorează reducerii elementelor și modului inteligent de a le compune, dar și alegerii arhitecților de a lucra cu un vocabular clasic esențializat și interpretat. Clasicismul de diferite tipuri este atât de adânc împlântat în cultura noastră vizuală – și nu este deloc doar cazul arhitecților –, încât îl distingem și îl apreciem chiar și în mod inconștient. Din fericire, aici nu apar deloc pastișe sau vulgarizări ale vocabularului clasic, din păcate atât de prezente în București, de la ansamblul ceaușist la ororile recente ale unor promotori. Suntem pe teritoriul sugestiei fine și al firescului. Soclul, de pildă, materializat aici prin placaje ceramice, este un element arhitectural fundamental. La fel, registrele orizontale sau deja menționata fereastră verticală. „Pilastrul” epurat, care apare la unele colțuri, exprimă foarte bine metoda generală: găsim și clasicismul original, acțiunea de temperare, dar și deturnarea, pentru că aici pilastrul apare doar pe una dintre fațadele adiacente. Nu mai sugerează stâlpul încastrat, soliditatea, ci mai degrabă colțul spart al modernismului și își asumă rolul de înveliș al construcției de dedesubt.
Ansamblul din strada Sfinții Voievozi e ludic, demn și prietenos, se înscrie în regula străzii și a orașului și își construiește locuri secrete. Apartamentele sunt dorite, spațiile interioare publice sunt aproape terminate. Aștept să văd cum acest loc se va umple de viață.
*Detaliu: fragmentare și complexitatea relației dintre interior și exterior
Planuri
-
+8
Info & credite
Urban Spaces 5
Adresă: Sfinții Voievozi 22-24, București
Șantier: 2018-2022
Suprafața terenului: 2359 mp
Suprafața desfășurată desuora terenului: 5972.85 mp
Arhitectură: ADNBA – Autori: Andrei Șerbescu, Adrian Untaru, Bogdan Brădățeanu, Petra Bodea, Valentina Țigâră, Elena Zară, Mihail Filipenco, Adrian Bratu
Colaboratori: Traian Iacob, Chan-Woo Park, Diana Buță, Ana Băbuș, Radu Constanti
Structura: Incona
Instalații: Alma Instal Pro
Arhitectură peisajeră: Senzui Atelier de Peisagistică
Project management: Vision Property Partners
Natural Wood Floor – producător parchet, deck şi trepte / naturalwoodfloor.ro
DE PROIECTE
